Adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea

În ziua de 4 iulie 1932, un cordon de poliţişti abia reuşea să ţină la distanţă mulţimea curioasă care se îngrămădea în preajma clădirii Curţii cu juri Old-Bailey din Londra, unde era judecată tânăra doamnă Elvira Dolores Barney. Aceasta făcea parte din protipendada londoneză, fiind fiica lui Sir John Ashley Mullens, fost consilier financiar al guvernului britanic. Juraţii trebuiau să decidă dacă era sau nu vinovată de a-l fi omorât pe Michael Scott Stephen, găsit mort la locuinţa ei, în zorii zilei de 31 mai 1932. Ea era apărată de cel mai renumit avocat al epocii, Sir Patrick Hastings, iar dacă ar fi fost găsită vinovată, sentinţa nu putea fi decât condamnarea la moarte.
În sală n-au fost admişi decât cei care obţinuseră aprobări speciale datorită poziţiei lor sociale. Atmosfera era glacială. În mijlocul sălii se află un spaţiu larg dreptunghiular înconjurat cu pereţi de sticlă. Înăuntru se află frumoasa doamnă Barney, însoţită de guvernanta ei. Este elegantă şi calmă. Judecător este Humphreys, în robă roşie, cu perucă albă. Între cei 12 juraţi sunt şi două femei. Pe toată durata procesului, aceştia nu vor avea voie să comunice cu nimeni. La finele fiecărei şedinţe, ei erau conduşi la Manchester Hotel, unde luau masa şi li se rezervaseră camere.
În vârstă de 26 de ani, Elvira Barney era căsătorită de 4 ani cu un tenor american, dar, la scurtă vreme după nuntă, fiecare şi-a orânduit viaţa după propriile principii, el locuind mai mult în Statele Unite, ea "consolându-se" cu cine putea, în apartamentul cochet din cartierul Krightsbridge, în care principala încăpere era rezervată barului. Acolo, în fiecare noapte, aveau loc petreceri zgomotoase, pe care vecinii nu le agreau defel. Din grupul de petrecăreţi făcea parte şi Michael Stephen, mai tânăr ca ea cu un an, cu alură de actor de cinema, care se dădea creator de modă, dar de fapt fără ocupaţie stabilă şi fără venituri regulate. În ultimul timp, cei doi erau nedespărţiţi, bărbatul dormind rareori în garsoniera lui. În seara de 30 mai, ca de obicei, au petrecut în apartamentul Elvirei, după care grupul a continuat cheful prin localurile din oraş. Elvira şi Michael s-au întors acasă, dar, pe la ora 4, doctorul Durrant a fost trezit cu telefonul şi chemat urgent în str. William Mews nr. 21. Acolo a fost întâmpinat de Elvira, cu faţa răvăşită, care l-a condus la etaj, unde zăcea fără suflare Michael. Când s-a mai liniştit, femeia i-a spus doctorului că între ea şi amant avusese loc o ceartă, că, la un moment dat, ameninţând că se sinucide, ea a scos pistolul de sub perna unui fotoliu, bărbatul a încercat să i-l ia şi s-a produs tragedia, fiind lovit mortal de glonţul pornit accidental. Doctorul n-a mai avut decât să constate decesul şi să anunţe poliţia. Au venit doi inspectori, care au fost trataţi cu superioritate de Elvira, refuzând să dea amănunte şi acoperindu-i cu insulte atunci când i-au spus că trebuie să meargă la Poliţie pentru întocmirea procesului-verbal. Până la urmă, a fost arestată şi acuzată de crimă. La proces, martori de bază au fost vecinii, care auziseră în mai multe rânduri certuri violente între cei doi şi chiar pe Elvira ameninţându-l cu moartea pe amant. Numai că avocatul apărării le-a pus în aşa fel întrebările încât martorii au fost derutaţi, au început să şovăie, să se contrazică şi depoziţiile lor au fost privite cu neîncredere de juraţi. În final, luând cuvântul, Sir Patrick Hastings a spus: "Doamnelor şi domnilor juraţi, nu ne aflăm aici pentru a ne amuza. Să lăsăm plăcerile acestui proces auditoriului elegant care se îngrămădeşte în această sală, romancierilor celebri, care au venit să urmărească dezbaterile pentru a îngădui publicului - care n-a putut intra - să savureze amănuntele lui senzaţionale. Nu am venit aici să vă spun poveşti, am venit să examinez cu dumneavoastră faptele, toate faptele şi să vă arăt că nu există nici măcar o singură probă împotriva doamnei Barney". A continuat în acelaşi registru şi a reuşit să îi determine pe juraţi s-o scoată de sub acuzarea de crimă sau omor prin imprudenţă.
După proces, Elvira a plecat din Anglia, stabilindu-se la Paris. Libertatea obţinută cu destule emoţii nu i-a fost de prea mare folos, pentru că a murit tânără, după doar câţiva ani...

.