Urzica (Urdica Dioica)

Este o plantă erbacee, perenă, care creşte prin locuri ruderale, pe lângă garduri, tăieturi de pădure. Întâlnită în toată ţara, conţine tanin, vitaminele A, C, K etc. Planta este folosită în special primăvara, în alimentaţie. "Urzica se dă în gura foamei", spune un proverb popular, deoarece oamenii săraci cu ea îşi astâmpărau foamea, duşmanul ei cel mai mare, mai cumplit, mai neîmpăcat. Ceaiul din frunze şi vârfurile florifere, îndulcit cu miere, se lua contra tusei şi durerilor de piept. Tot ca leac în tuse, se amestecă floarea de urzică cu miere şi fagure alb administrat câte o linguriţă. Rădăcina fiartă se lua contra constipaţiei, iar părţile aeriene se luau contra hemoragiilor uterine, hemoroizilor şi bolilor de rinichi. Primăvara şi chiar şi toamna, după ce urzicile au fost ..... şi cresc altele noi, se face o cură cu ceai preparat sub formă de infuzie. Acesta, amestecat cu ştevie, purifică sângele.
Pentru vopsit, rădăcinile se spălau, se ...., se puneau în borş să fiarbă. Se lasau să se răcească, se punea piatră acră. Firele naturale se ţineau o zi două până prindeau culoarea dorită de galben.
În general, urzica nu are contraindicaţii, dar este bine ca o cură să dureze o lună de zile, după care se face o pauză de 1-2 săptămâni, după care se reia tratamentul.
.