Un felcer bun face cât doi doctori slabi

Îmi amintesc că, înainte de 1990, era un domn cu morgă, doctor în economie socialistă, semnând studii şi articole prin tot felul de reviste şi ziare, inclusiv într-o publicaţie a CC al PCR numită "Munca de partid", cu apariţie lunară. Era tânăr, fercheş, avea darul scrierii şi, dacă stăteai să-l citeşti, înclinai să-i dai dreptate. Nu mică mi-a fost mirarea să-l văd, nu chiar după zilele fierbinţi ale revoluţiei - când, probabil, îşi revizuia notiţele - apărând pe diferite posturi de televiziune, cu un discurs exact invers, preamărind virtuţile economiei de piaţă, care face, care drege, care reglează cererea şi oferta, aduce echilibru şi, implicit, bunăstare. A uitat brusc de "proprietatea socialistă, organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, sistemul de organizare, planificare şi conducere a întregii vieţi economico-sociale, noul mecanism economico-financiar bazat pe autoconducerea muncitorească şi autogestiunea economică". Este domnul Ilie Şerbănescu, fost tovarăş, cu mare trecere la "Revista economică", unde se întreceau într-ale scrisului şi alţii de azi, pe care nu-i mai pomenesc de ruşinea lor, profesori universitari, Doctori Honoris Causa pe la tot felul de universităţi mai vechi ori mai noi, care, la rândul lor, ştanţează la doctori pe bandă rulantă. Ce mi se pare simptomatic este că, pornind de la acest Ilie Şerbănescu, avem o cohortă de economişti, finanţişti, CECCAR-işti, ACCA-işti, care vin cu atestate de prin lume adunate şi, de fapt, ard gazul ţării de pomană, taie frunză la câini, ţin nişte cursuri la universităţi particulare pe bani buni, iar economia românească e... sub pământ. Sunt cârcotaş, dar nu-s cusurgiu, însă nu pot să tac văzând atâta indolenţă, atâta lipsă de responsabilitate, atâta prefăcătorie şi, s-o zic pe aia dreaptă, nesimţire la cei care se angajează să ne conducă, se bat cu pumnii în bojoci că fac, că dreg dacă-i alegem, iar în final vedem că sunt nişte căcăcioşi interesaţi de maţul propriu. Se fac tot felul de numărători şi statistici, dar0 nu aflăm şi câţi doctori sunt în România, nu medici, stomatologi şi veterinari, ci din aceia care o dată cu titlul mai câştigă 15 la sută la salariu. (Un ins pe care nu vi-l spun şi-a făcut calculul că în doi ani, după ce a obţinut doctoratul, îşi amortizează cheltuielile ocazionate de pregătirea şi susţinerea acestuia, care includeau traducător de documente, dactilografă, multiplicare, redactare, drumuri, mese de protocol etc.).
Noi vrem cu tot dinadinsul să îi imităm pe occidentali, sărind în capitalism dintr-o societate în care totul era dirijat "de sus" şi în care cine ieşea din rând era supus oprobriului, sinonim cu stâlpul infamiei din Evul Mediu. Nu se poate, aşa cum nu se poate atribui titlul de doctor în fotbal lui Hagi, deşi este as în materie şi dacă ar preda la o academie de specialitate, n-ar putea urca, pe scară ierarhică, mai sus de gradul de lector, c-aşa-i legea....