Românii şi... seriozitatea

Din când în când, mai citesc şi anunţurile de la mica publicitate, deşi n-am de gând să cumpăr sau să vând ceva, dar unele sunt realmente hazlii. Nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre cele care solicită "maximă seriozitate". Un domn de vârsta a treia caută "doamnă până în 65 de ani, fără vicii, fără obligaţii", oferind "casă, masă şi bani", dar cerând amatoarelor "maximă seriozitate". O societate(?) caută fete de 18-25 de ani, doritoare să facă o carieră de dansatoare în barurile din Germania: "Exprienţa nu este obligatorie", dar, şi aici, se cere seriozitate(?). Mai departe: "Persoană serioasă îngrijesc copii" sau "Primesc în gazdă două eleve (studente) serioase" şi "Cu ajutorul nostru veţi scăpa definitiv de igrasie. Meşteri serioşi, cu atestat" etc.
N-am verificat cât de serioşi sunt toţi cei de mai sus, dar vă spun ce-am păţit eu.
La începutul lunii, pe nepusă masă, n-a mai funcţionat centrala termică. Hai că încă de căldură nu aveam nevoie - deşi nopţile şi dimineţile sunt răcoroase - dar baia mi-a devenit indispensabilă. Îi dau telefon la cel care mi-o instalase şi-o verificase în timp. A promis că vine seara, fiind prins cu alte lucrări mai mari (şi mai bănoase!) A venit după trei zile şi după alte telefoane disperate. S-a uitat în burta centralei, s-a scărpinat în cap la subsuoară, a făcut o mutră tristă: "Reparaţia v-ar costa vreo 10-12 milioane vechi şi nu ştiu cât va ţine. Mai bine cumpăraţi o centrală nouă, are garanţie şi sunteţi liniştit câţiva ani". A fost rândul meu să mă scarpin, deşi nu mă mânca pe nicăieri. Până la urmă, i-am urmat sfatul. Vorbind cu nişte prieteni care aveau centrale mai noi mi-au recomandat o firmă străină "serioasă". Zis şi făcut, săptămâna trecută, marţi, am sunat la o firmă, miercuri a venit instalatorul să vadă amplasamentul şi capacitatea. Mi-a făcut calculul şi mi-a zis să merg să fac comanda şi să plătesc. În aceeaşi zi, m-am dus cu banii cash, bucuros că, uite, ce rapid se poate rezolva problema. Toată lumea foarte amabilă, plină de solicitudine şi de bune intenţii. La plecare am spus: "Sper că în această săptămână voi putea să mă bălăcesc în cadă, nu să mă spăl pe bucăţi în lighean". Am primit toate asigurările şi... cu ele am rămas, încălzind apă tot pe aragaz. Aşa m-am dumirit, ce-i drept cam târziu: firma o fi ea străină, dar angajaţii sunt români de-ai noştri, cu tabieturi şi obligaţii personale, un pic fanfaroni, un pic mincinoşi, un pic superficiali şi mult delăsători.
P.S. Nu vă spun numele firmei, fiindcă, poate, totuşi vor veni şi voi mai avea nevoie de ei în următorii ani, iar dacă se supără... banii mei sunt la ei!.