"Răsuflătoarele" de pe acoperişuri

Numai chiar cei de vârstă înaintată au mai apucat vremurile când, coşarul îţi bătea în mod regulat la poartă pentru a-ţi mai "uşura " coşurile de funingine. E adevărat, pe atunci omul îşi încălzea odăile cu lemne, gazele fiind introduse relativ târziu. Era o adevărată corvoadă să-ţi procuri stânjenii de lemne necesari pentru o iarnă întreagă, la încălzit şi gătit, ca să nu mai amintim de tăiatul şi depozitatul acestora prin şoproane. Evacuarea completă a gazelor arse, ca şi asigurarea unui proces corect de ardere a lemnelor prin sobe, constituia o permanentă preocupare, aproape sâcâitoare, a fiecărui gospodar. Nu de puţine ori, nerespectarea acestor elementare prevederi au dus la evenimente tragice, precum incendieri, dar şi cazuri de intoxicaţii din cauza unor delăsări grosolane, privind eliminarea defectuoasă a gazelor. Aşa se făcea că, în acele vremuri, pe coamele caselor aveau să "călărească" o droaie de coşuri, care mai de care inventiv construite. Scunde sau mai înalte, singulare sau compacte, dotate (sau nu!) cu sisteme de a "le păcăli" adierile de vânt, ploile sau depunerile de zăpezi îi preocupau pe cei care trebuiau să le "aşeze" pe acoperişuri, fără ca aceste "apendice" ale caselor să devină, la uma urmei, chiar un pericol pentru pietoni. Cu timpul, ciorile, chiar şi berzele au găsit de cuviinţă să-şi construiască cuibul fie în interiorul, fie "drept capac" pe coşul propriu-zis. Tot legat de coşuri şi hornuri, cine nu-şi mai aminteşte de povăţuitoarele poveşti, chiar palpitante "de la gura sobei", istorisite cu giumbuşluc de către bunici în preajma sărbătorilor de iarnă? De cuminţenia celor mici depindea, în definitiv, dacă Moş Nicolae va "aluneca" prin strâmtoarea incomodă a coşului pentru a ferici copiii cu daruri, trecute - vezi Doamne - pe o listă anticipată. Chiar şi ameninţările (în caz de neascultare a vârstnicilor!) deveniseră un fel de "modă de cuminţire" a celor zvăpăiaţi, precum că, Aghiuţă în persoană nu s-ar feri să coboare prin coşurile caselor pentru a-i pedepsi pe cei prea zburdalnici... Citind prin cronicile unor vremuri îndepărtate, mai aflăm despre nefericitele cutremure consemnate în decursul sutelor de ani şi cu care ocazii, în mod frecvent, coşurile unor imobile mai modeste aveau să cedeze, prăvălindu-se în cele din urmă peste trecători. Se vede treaba, nu tot ce pică de sus e tocmai... mană cerească!.