Tribuna
brukenthal museum
Ochiul şi urechea: N-am nevoie de păsări şi animale în casă
N. I. DOBRA
991 vizualizari
Ochiul şi urechea: N-am nevoie de păsări şi animale în casă

V-o spun cinstit, cu riscul de a-mi atrage oprobriul tuturor inşilor şi asociaţiilor pentru protecţia animalelor din lu­ mea-ntreagă. Nu vreau papa­ gali vorbitori de limba engleză, care să-mi strige toată ziua: "Fuck you"; nu vreau sticleţi, gălă­ gioşi, care să-mi amin­ teas­ că de frizeria lui Britt, de pe strada Zaharia Boiu colţ cu Justiţiei, al cărei client eram cvasipermanent, trimis ori de la şcoală, de directorul Cristinoiu, ori de acasă de tata ("ca să mi se întărească părul la rădăcină", şi tot aproape chel am ajuns!), nu vreau nici pisică siameză sau birma­ neză, nici angora, nici egyptian mau, nici persană, nici siberiană, nici somaleză, nu-mi doresc nici câini. Despre ăştia am o întreagă teorie, fiindcă şi ei sunt de toate felurile, iar iubitorii lor sunt în stare să mă linşeze pentru vorbe nelalocul lor. Oricum, dacă tot se zice că avem libertate de opinie, mi-o spun, luând asupra mea păcatul greşelilor.

Copil fiind, la bunici, la Pău­ ca, pisicile mai îndrăzneau să se strecoare pe sub masă când mâncam, dar câinii nicio­ dată. Nu erau de rasă, erau de curte: umblau liberi prin ogradă şi nu lătrau decât la necu­ noscuţi care veneau la poartă, fiind un fel de interfon de azi. Nu erau gingaşi la mâncare şi, dacă făceau pe ai dracului, stăteau cuminţi în lanţ. Exista o disciplină liber consimţită, cum, de fapt, era şi la vacile care, venind din ciurdă, ştiau unde să intre la stăpân, găinile îşi găseau singure cuibarul...

Poate că memoria mea este selectivă, dar nu îmi amin­ tesc ca pe vremea lui Dej şi a lui Ceauşescu românii să fi fost atât de iubitori de pisici şi, mai ales, căţei (Mă refer, fi­ reşte, la cei de condiţia mea, nu la foşti ilegalişti cu funcţii înalte, care, bănuiesc, aveau.) Acum, dacă n-ai un "animal de casă" eşti privit aproape cu milă: "Cum, nu iubeşti ani­ malele? Înseamnă că eşti un om rău, fără suflet! (Recu­ nosc, nu suport în casă animale, păsări, reptile, fluturi, molii, gândaci, furnici, ţânţari.) De ce? Pentru că mi-e destul de greu când îmi moare un prieten om, nu-mi mai trebuie alte suferinţe.

... Bunica i-a făcut cadou nepoţelului, când a împlinit 3 ani, un pui de câine. Bucurie mare, prietenie la toartă, jucăria preferată a copilului. Numai că, atât copilul, cât şi căţelul, au crescut. Jucăria asta, căţelul, nu s-a stricat, pentru ca bunica să-i ia alta. Aşa că, băiatul, plictisindu-se, a vrut altceva, câinele rămâ­ nând în sarcina bunicii: dă-i bobiţe, du-l la plimbare şi la pişare, dormi cu el la picioare, fă-i control medical periodic, du-l la frizer, vaccinează-l, fă-i baie, taie-i unghiile, tuşeşte - du-l la radiolog, se cacă subţire du-l la internist... Necaz că nu mai răspundea la comenzi, du-l la ORL-ist, să-i facă un control şi să-l spele în urechi. Ba, au citit că i-ar face bine nişte aerosoli la Băile Ocna, dar e cu rezervare fiindcă-i înghe­ suială mare!

... Acum, şi bunica, şi câinele, se apropie de 80 de ani, iar familia este mai îngri­ jorată de câine decât de bunică, fiindcă aceasta a declarat că, dacă o mierleşte potaia, nici ea nu îşi mai are rostul în lume! E de comă! Vedeţi de ce vă spuneam că
n-am nevoie de păsări şi animale în casă. De la un timp, te agasează şi oamenii, musa­ firi, darmite un pechinez ori un şoricar bătrân care să te urmărească peste tot şi să urle dacă-l laşi singur până te duci la Floaşu să-i iei de mâncare...

Mi-e prieten câinele, dar mai prietenă mi-e liniştea mea! (Ca să parafrazez un înţelept.)





comentarii
1 comentarii

numai un bolnav psihic poate scrie asa tampenii!!!
un sibian
25.03.2019 14:54
Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia