logo
Ochiul şi urechea: Cornel Niţescu - un om cu destin
N. I. DOBRA
299 vizualizari
Ochiul şi urechea: Cornel Niţescu - un om cu destin

Unul dintre arbitrii renumiţi din fotbalul românesc şi internaţional, Cornel Niţescu, îşi petrece anii bătrâneţii la un cămin din Valea Izvoarelor, sat aparţinând de comuna Sânpaul, judeţul Mureş, având primar pe Simon Istvan (UDMR) din 2000 până în prezent. Ajuns la 96 de ani - împliniţi la 2 II a.c. - nea CorneI se bucură de o viaţă lungă, de sănătate, de amintiri multe şi plăcute din timpul activităţii, dar a trecut şi prin momente cumplite, mai întâi murindu-i soţia, apoi, pe rând, ambii băieţi. Lucind fiind, el însuşi a ales să se retragă la această rezidenţă pentru vârstnici, care funcţionează din 2015 sub deviza "Bătrâneţea poate fi frumoasă", unde beneficiază de cazare în regim hotelier, asistenţă medicală permanentă, activităţi de socializare. În luna octombrie curent, în respectiva rezidenţă erau 101 vârstnici şi 52 de angajaţi permanenţi. Costul lunar este de 2.000 lei. Cornel Niţescu, fireşte, este una dintre personalităţile căminului, fapt cu care conducerea acestuia se mândreşte.
Fiind unul dintre mulţii prieteni ai lui nea Cornel, n-am scăpat niciun prilej de a sta la taclale şi de "a-l trage de limbă" despre îndelungata şi prodigioasa lui pasiune pentru fotbal, în general şi arbitraj, în special. N-a fost un foarte talentat fotbalist, jucând la două echipe modeste, Venus şi Tricolor din Călăraşi, oraşul său natal şi, după stabilirea în Sibiu, la Arsenal. Ar fi dorit să devină militar de carieră, dar a fost trecut în rezervă, în 1949, ou gradul de căpitan.
Fiindcă lucrase în cadrul Intendenţei în armată, deci se pricepea la socoteli, s-a reprofilat contabil şi, în câţiva ani, a ajuns contabil-şef la Fabrica Drapelul Roşu. La 29 de ani s-a orientat spre arbitraj, unde şi-a găsit adevărata vocaţie, după doar patru ani ajungând în lotul A, iar în 1961 a fost inclus pe lista arbitrilor FIFA. Nu era puţin lucru, pentru că era concurenţă serioasă: Nicolae Cursaru, Victor Pădureanu, Aurel Bentu, Alexandru Pârvu, Gheorghe Limona, Chevorc Ghemigean, Petre Sotir... Sibiul, neavând echipă în prima divizie, Cornel Niţescu era delegat la mai toate derby-urile bucureştene, fiindcă putea fi obiectiv. Doi ani la rând, 1963 şi 1964, a fost desemnat cel mai bun arbitru roman, iar în 1964 a primit şi ecusonul FIFA, cel mai râvnit de toţi "fluieraşii" din fotbal. În acelaşi an a fost invitat să arbitreze la turneul final al Jocurilor Olimpice de la Tokyo. A condus la centru peste 60 de partide internaţionale în cupele europene, dar şi multe meciuri din campionatul Greciei, cluburile de acolo, suspectându-i pe arbitrii băştinaşi că au preferinţe, asa că apelau la nea Cornel, care începuse să se simtă între greci ca acasă. După ce s-a retras din arbitraj, mulţi ani a activat în cadrul Colegiului Central al Arbitrilor, i-a sprijinit să promoveze pe arbitrii sibieni, s-a implicat în tot ce însemna fotbal local. Om comunicativ, cu simţul umorului, umblat prin lume, ştiind multe, proiectasem să scriem împreună o carte de amintiri. Ca multe proiecte ale românilor, nu s-a materializat. Dacă mai citeşti Tribuna, acolo, la Valea Izvoarelor să ştii, nea Cornele, că-ţi dorim sănătate şi... să a-jungi 100!

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

brukenthal

Targul de Craciun Selimbar

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia