Tribuna
Astra film
Ochiul şi urechea: "Cea mai importantă personalitate a secolului XX"
N. I. DOBRA
911 vizualizari
Ochiul şi urechea:

 

Sunt inşi în lumea asta care nu au altă treabă decât să facă statistici şi clasamente: cea mai frumoasă femeie, cel mai mare actor, cel mai bogat om, cea mai săracă ţară etc. Aşa am citit că Winston Churchill ar fi fost desemnat de nu ştiu care societate, care cu asta se ocupă, "cea mai importantă personalitate a secolului XX". Nu contestă nimeni faptul că, la un moment dat, pe când era prim-ministru al Marii Britanii (1940-1945), a fost singurul care i-a ţinut piept lui Hitler, până au intrat ruşii şi americanii în război, orga­nizând apărarea şi mobilizându-i pe englezii de toate vârstele să nu cedeze în faţa atacurilor furibunde ale germanilor. Dar, în secolul trecut, au trăit mulţi oameni excepţionali în diferite domenii de activitate şi, aşa cum, la piaţă, nu poţi amesteca merele cu perele sau morcovii cu sfecla, nu poţi amesteca politicieni cu pictori, cântăreţi cu fizicieni, sportivi cu scriitori. Este hazardat chiar să încerci o ierarhie în acelaşi domeniu.

Dar, revenind la Churchill, citind biografia lui, scrisă de William Manchester (autorul volumului "Moartea unui preşedinte", despre asasinarea lui J.F. Kennedy), sunt tot mai puţin convins că englezul îşi merită acest calificativ. Iată cum decurgea o zi din existenţa lui Churchill, după ce se retrăsese din politică: "Când se trezea, la ora 8 diminea­ţa, toată lumea era pregătită: i se aducea sucul de portocale, i se pregătea baia, îi erau aduse ziarele. Era jale dacă apa din cadă nu avea exact 36,5 grade Celsius sau dacă gazetele nu erau aşezate în ordinea care-i plăcea lui. La acea oră a dimineţii făcea pri­ma criză de nervi. Apoi, Churchill îşi dicta scrisori­le, sorbind din paharul cu whisky. Prânzul era la ora 13,15, uneori cu musafiri simandicoşi, alteori doar în familie. Acum se bea şampanie sau vin de Porto şi, apoi, coniac. După masă, scrie, pictează sau se joacă, precum un copil, cu măgarii, raţele şi peştii coloraţi. Doarme două ore. La ora 19 mai face o baie, apoi joacă bridge, rummy sau cărţi, conversează şi fumează celebrele sale trabucuri. În jurul orei 23, toţi, în afară de el, se re­trag în camerele lor. Cu paharul şi ţigara, merge în birou, unde îl aşteaptă secretarele. Este momentul lui de inspiraţie, când îşi dictează memoriile. Asta durează până la 3-4 dimineaţa...".

De când s-a născut, într-o veche familie de nobili (bunicul lui, John Spencer Churchill, a fost al 7-lea Duce de Marlborough, membru în Parlament, iar tată său, Lordul Randolph Churchill, deputat conservator. Cu ba­nii a venit în familie mama lui, Jenie Jerome, o americană cu avere), Winston a avut parte de o educaţie aleasă şi de acceptarea fără greutate în înalta şi scorţoasa societate britanică. A murit în 24 I 1965, la 90 de ani şi două luni.

Ceea ce vreau să subliniez este că, secolul trecut n-a dus lipsă de personalităţi puternice în politică şi nu văd de ce i-ar întrece Churchill pe, să zicem, Franklin D. Roosvelt, preşedintele SUA în perioada 1933-1945, pe Mao Tze Dun, preşedintele Chinei (1943-1976), pe I.V. Stalin, conducătorul Uniunii Sovietice (1922-1953) sau pe Iosip Broz Tito, cel care a ţinut Iugoslavia unită în perioada 1953-1980...

Dacă ar trebui să faceţi un clasament al celor patru preşedinţi pe care i-a avut România în ultimii 30 de ani, sunt sigur că acesta ar fi diferit de la om la om şi de la partid la partid.





comentarii
1 comentarii

Winston Churchil ( WC ?? ) isi dicta scrisorile ? Cum ramane atunci cu confidentzialitatea ?
Mentat
11.07.2019 14:59
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

Imbunatatirea accesului..SMIS 125263

Asigurarea SMIS 125264

Transylvanian Grand Prix

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia