logo
Ochiul şi urechea: "Bibicu ' "
N. I. DOBRA
807 vizualizari
Ochiul şi urechea:

Îl chema Constantin Mihalache, era tipograf. Colegii de la Întreprinderea Poligrafică - una dintre cele mai performante din ţară, acum dărâmată, în locul ei fiind un maket, pe ªoseaua Alba Iulia, îi ziceau "Titi", dar era poreclit "Bibicu’ ". Era oltean şi prieten cu Mitică Niţă, regăţean din Coşereni, o comună de zarzavagii de lângă Urziceni. Au stat multă vreme în gazdă amândoi, Mitică, mai mare cu câţiva ani, îi era un fel de mentor: Titi, împrăştiat, boem, risipitor cu banii. Mitică, serios, calculat, strângător, gospodar. Cu Bibicu' vreau să vă povestesc câteva întâmplări de râs.

Într-o zi, gazda i-a dat lui Titi bani: "Te duci la măcelărie şi aduci carne de vită, gătesc o tocană bună". Titi a vrut să facă o "afacere", să-i rămână şi lui câţiva lei. În loc să ia carne de vită, s-a dus la "Coroana" , la măcelăria unde se vindea carne de cal. (Îmi amintesc şi-acum firma cu un cap frumos de cal!) A luat o bucată, roşie, fără grăsime, arătoasă, crezând c-o păcăleşte pe baba gazdă. Aceasta l-a dibuit cu escrocheria şi, drept pedeapsă, i-a mai adăugat ceva la chirie. De unde se adevereşte vorba că leneşul mai mult aleargă şi scumpul mai mult păgubeşte.

Altă dată, tot aşa, ca să fie şmecher, înainte de-a ajunge directorul Mircea Oprişiu - care îşi lua halatul şi muncea la "Expediţie", unde se făceau pachete cu cărţi, în rând cu muncitorii, ca să nu ”palmeze" volume mai arătoase - s-a dus şi-a luat un album cu reproduceri de artă, masiv, pe hârtie cretată, color, cartonat şi, la ieşirea din schimb, glonţ cu el la anticariatul de pe strada Nicolae Bălcescu. A luat un preţ bun, dar a trebuit să-şi lase şi datele din buletinul de identitate. Cineva, un amator de cărţi rare, a cumpărat albumul, mirându-se că exista la anticariat înainte de a fi găsit în librării. A aflat directorul şi, de unde îl promovase, era cât pe-aci să-l dea afară!

A treia care-mi vine în minte: toţi tipografii fumători, după o oră de muncă, aveau dreptul la un sfert de oră de pauză pentru ţigară, într-o cameră specială, ceilalţi, nefumătorii, lucrând mai departe. Titi, al meu, s-a gândit: "Ce io-s mai prost, cât ei fumează, eu să muncesc şi... s-a apucat de pufăit şi de tuşit, doar ca să tragă chiulul câteva zeci de minute.

Vă mai spun una de pomină. Periodic, se făcea campanie prin întreprinderi ca oamenii să meargă să doneze sânge pentru cei aflaţi în nevoie. Într-o dimineaţă ne-a venit rândul şi nouă, redactorilor de la Tribuna (Am omis să vă spun că, între timp, Niţă a fost trimis la Academia "Ştefan Gheorghiu", absolvind jurnalistica şi revenind ca secretar de redacţie la noi.) La ora 7, amândoi ne-am dus la laborator, am dat "cota" de sânge şi, pe la 7,15 veneam agale spre centru. La care Mitică îşi aduce aminte: "Mă, Bibicu' a fost pe-acasă, în Oltenia, şi-a venit cu zaibăr şi de-ale gurii. Ce-ar fi să-i facem o vizită inopinată". (Atunci, Bibicu' locuia într-o încăpere întunecoasă, insalubră, pe Pasajul Şcolii.). "Bine - zic - dar ce-i spunem că-l trezim la ora asta?" Niţă are ideea: "Îi spunem că avocatul Caius Constantinescu, un hâtru care ţinea la noi rubrica de curier juridic, a avut un accident şi-am fost la spital să-i dăm sânge!" Aşa am făcut: i-am bătut în fereastra, care era aproape la nivelul străzii, a ieşit cu o ochii lipiţi, fiindcă lucrase la ziar în tipografie până târziu, i-am povestit că suntem sleiţi, că am donat sânge etc. Ne-a băgat în casă, ne-a omenit, noi povestind, cu amănunte despre "accident". Abia după câteva zile, când s-a întâlnit cu Caius, a aflat de cacealma!

Fie-le ţărâna uşoară, fiindcă doar eu mai trăiesc să-i pomenesc!





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

guitar

cibinfest

zilele recoltei

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
auchan
Licitatie publica

accentmedia