Nalba de pădure (Malva sylvestris)

Este o plantă erbacee bienală sau perenă, întâlnită prin locuri ruderale, dărâmături, culturi de cartofi, tăieturi de pădure etc., comună în toată ţara şi aproape pe toată planeta.
Înfloreşte roşu-violaceu, în perioada mai-octombrie. Fructul este o capsulă neuniformă. Frunzele şi florile au aceeaşi compoziţie ca şi nalba de cultură (Malva glabra). Conţine mucilagii, tanin, glicozide etc.
Este folosită la tratarea tusei, în afecţiunile bronhopulmonare, hemoroizilor, în afecţiunile căilor urinare. Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă flori de nalbă şi flori de soc la o cană de apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute, se strecoară şi se îndulceşte cu miere. Se beau până la două căni pe zi. În gastrite, în inflamaţiile mucoaselor vezicale, ale cavităţii bucale şi ulcere gastrice şi intestinale se prepară o supă din frunze de nalbă şi orz. Se fierbe orzul până se înmoaie şi se adaugă frunzele de nalbă. În cazul emfizemului pulmonar, se beau până la 3 căni pe zi, călduţe băute şi cu înghiţituri mici.
Frunzele şi florile călduţe se pun peste noapte într-un săculeţ sub formă de comprese în zona bronhiilor şi pe piept.
În reducerea secreţiei lacrimale se pun comprese la ochi cu ceai de nalbă călduţ. Tot extern se indică băi de picioare sau de mâini, în caz de fracturi sau flebite. După o fractură la picior, când acesta este suprasolicitat şi se umflă, se vor face băi cu frunze de nalbă. În caz de ulcer varicos, se va combina şi cu frunze de pătlagină proaspătă.
În cancer laringian se face un extract la rece - o linguriţă cu vârf de plantă în 1/4 l apă, se lasă de seara până dimineaţa. Dimineaţa se încălzeşte uşor, se ţine într-un termos, se beau 4 căni pe zi şi se va face şi gargară profundă. Se cunosc cazuri vindecate cu acest tratament..