Este o plantă erbacee, perenă, care creşte în zone ruderale, drumuri, margini de pădure. Poate fi întâlnită de la câmpie până în zona alpină. Este răspândită aproape pe toate continentele.
Conţine substanţe proteice cu mulţi aminoacizi, ulei volatil, substanţe grase, acid acetic, acid formic, acid pantonenic, acid folic, un complex de vitamine, săruri de Ca, Ma, Fe şi fosfaţi. Este folosită în alimentaţie, pe întreg parcursul anului.
Urzica este depurativă şi homeopatică cu influenţe asupra pancreasului. Ceaiul de urzică scade glicemia. Vindecă inflamaţiile căilor urinare şi retenţia urinară. Este uşor laxativă şi se recomandă în cura de primăvară. Ceaiul de urzică înlătură durerile de cap şi eczemele. Se recomandă în afecţiunile hepatice, biliare şi splenice (chiar şi în cazul tumorilor la splină). Are efecte în afecţiuni respiratorii, ulcere stomacale, intestinale, viroze şi infecţii bacteriene.
Urzica se recomandă în hidroptizii, cloroze, anemii şi chiar în boli grave ale sângelui. Urzica înlătură durerile artritice, reumatismale, predispoziţia la răceli. Urzica este folosită în tratamentul leucemiei şi cancerului, în tulburările de irigare a sângelui, în stenoza mitrală.
Urzica a dat rezultate în răceli, alergie (guturai de fân), când trebuie consumată o perioadă mai îndelungată de timp.
Urzica alungă oboseala din organism. Se va face o cură de cel puţin o lună de zile, după care se face o pauză de două săptămâni şi apoi se poate relua tratamentul.