Învăţaţi limba română... cântând!

Imediat după cel de-al doilea război mondial, când aliaţii şi prietenii noştri de-acum ne-au "închiriat" ruşilor, care timp de 20 de ani au muls România, maram, în contul pagubelor pe care armata noastră le-a pricinuit statului vecin, în afară să le dăm petrol, lemn, cărbune, cereale şi alte alea, a trebuit să învăţăm limba ocupantului. Nu ştiu dacă şi în celelalte ţări din "lagăr", rusa a fost obligatorie, dar eu am avut ore din clasa a IV-a până la facultate, iar săracul tata, de două ori pe săptămână, seara, la Raion, cânta de musai "Şiraca strana maia radnaia" şi "Budionâi naş batiuşka/S-nami vesi narod/Prikaz golov ne veşati/A idti vperiod". Nu prea cârâia împotriva acestei obligaţii extraprofesionale de teamă să nu aud şi eu să mă exprim pe la şcoală contra regimului - dar o oarece reţinere am avut, fapt pentru care n-am reuşit, în 11 ani, să învăţ mai mult decât să număr până la o sută, să ştiu zilele săptămânii şi câteva expresii uzuale, precum Ion Creangă în povestea cu Ivan Turbincă.
După această cam lungă introducere, venind în actualitate, se pare că limba română a ajuns de ocară, prin ziare şi televiziuni, iar rădăcina răului - cu riscul de a fi blamat de colegii mei dascăli - se află în şcoli şi în manualele "alternative", care-i aiuresc pe copii cu tot felul de interpretări sofisticate. N-am să înţeleg niciodată de ce trebuie, în gimnaziu, să ştie elevul deosebirea dintre schiţă şi nuvelă, dintre pronumele şi adjectivul pronominal, dintre atributul substantival genitival şi cel prepoziţional, dintre snoavă şi poveste etc.
Am colaboratori şi corespondenţi care nu ştiu când se scrie "v-a" şi când "va", "s-au" şi "sau", "l-a" şi "la", iar dacă i-aş pune să scrie pe alte Mircea Badea, Mihai Gâdea, Valerian Stan şi alţi "formatori de opinie", precis ar face hârtia să plângă. Nu mai vorbesc de politicienii care "fac audienţă", de la Dumitru Dragomir şi Gigi Becali, la Miron Mitrea şi Marian Vanghelie (De cei locali nu pomenesc, fiindcă nu-şi scriu singuri comunicatele de presă!).
S-a făcut mare caz de limbajul de lemn din vremea comuniştilor, dar acum parcă-i mai altfel? M-am săturat până la omuşor de: "spirit de echipă, oportunităţi, gândire pozitivă, a pune presiune, locaţie potrivită, provocare, prioritizare, focusare, a fi ofertat, a se marginaliza, are decât un milion de euro, pă bune, dă porc, să-ţi trăiască familia ta, să moară mă-sa"... Nu mai amintesc numeroasele anglicanisme şi barbarisme pe care le folosesc toate fufele cu picioare lungi şi ţâţe bogate prezente prin emisiuni "de maximă audienţă" la tv, fără să ştie ce înseamnă, ori de ţigănismele care au invadat România pe toate canalele... Din păcate, evreii care au apărat limba română, ori au plecat în Ţara Sfântă, ori au murit..