Fă–mă, mamă, japonez!

Am citit un documentar din ziarul francez "Le Monde", despre Japonia, ţară aflată, pentru noi, la capătul pământului, având o suprafaţă de 373.000 km şi o populaţie de 128.000.000 locuitori. Ştiţi cât de "şifonată" a ieşit Japonia din al doilea război mondial, ştiţi câte cutremure de pământ au în fiecare an, care fac ravagii şi, totuşi, această ţară este una dintre marile puteri economice ale lumii datorită oamenilor care o populează: harnici, disciplinaţi, puţin pretenţioşi, ducând o viaţă echilibrată. Speranţa de viaţă a japonezilor este de 80 de ani, iar datorită modului în care trăiesc şi se hrănesc - pe bază de orez, peşte, legume - media de înălţime a bărbaţilor a crescut în 50 de ani de la 1,64 m, la 1,70 m, iar a femeilor, de la 1,50 m, la 1,58 m. (Obezitatea, în Japonia, au adus-o americanii, în perioada de după război, cu ale lor fast-food-uri şi Mc Donald's, manifestându-se, în special în Okinawa, unde învingătorii mai au o bază militară. Oricum, în Japonia, cazurile de obezitate sunt de 3-4 ori mai rare decât în Franţa, iar colesterolul este de 10 ori mai puţin prezent decât în Statele Unite). Dată fiind longevitatea trăitorilor şi scăderea natalităţii, guvernul japonez îi îndeamnă pe japonezi să se înmulţească, oferindu-le, pentru fiecare copil, de la naştere până la terminarea colegiului, echivalentul a 193 euro ca alocaţie. Căsătoriile se fac mai mult din interes decât dragoste şi la vârste destul de înaintate, mulţi bărbaţi neputând să-şi întreţină o familie decât după 40 de ani, având locuinţă şi o slujbă stabilă. În ce priveşte învăţământul, japonezii îmbină în mod fericit tradiţia cu modernitatea. Toate şcolile sunt dotate cu calculatoare şi au acces la internet, dar, în acelaşi timp, elevii sunt obligaţi să-şi lase încălţările la intrarea în şcoală, încălţându-se cu "cipici", tot ei făcând curăţenie în clase, pe coridoare, în grupurile sanitare, în jurul clădirii. Un adevărat fenomen îl constituie delincvenţa oamenilor în vârstă, cei de peste 65 de ani, care comit diferite infracţiuni pentru a fi încarceraţi, fie pentru că în puşcărie trăiesc mai bine, fie că acolo nu sunt singuri şi nebăgaţi în seamă. (Şi, se estimează că, în 2050, peste 40% din populaţia Japoniei va avea 65 de ani şi mai mult). Se crede, în Europa, că toţi japonezii o duc bine. Fals. Şomajul se face simţit şi acolo, iar şase milioane de oameni trăiesc în mare sărăcie, iar actuala criză mondială agravează situaţia celor în nevoi. Aşa se explică creşterea numărului de sinucideri, societatea fiind împărţită în două mari grupuri: câştigătorii şi perdanţii. Totuşi, făcând o comparaţie cu noi, japonezii cei mai amărâţi o duc mai bine decât mulţi dintre noi (având un venit anual de 16.000 de euro, şomajul fiind, la această oră, de 5,7%, aproape jumătate decât pe la noi).
Având o ţară săracă în resurse naturale, japonezii au fost nevoiţi să lupte pentru a supravieţui. Noi, care avem de la Dumnezeu de toate, n-ar trebui să fim decât 25% japonezi ca să intrăm în rând cu lumea civilizată.
.