Mircea Mihăieş, un critic pe care-l cultivă N. Manolescu în revista România literară - îl citesc, dar nu-l apreciez - susţine, într-un loc, că Marin Preda "se pregătea să în­cheie conturile cu lumea, optând pentru arma albă a alcoo­lului", aşa că moartea lui a survenit la timp. Asta s-ar putea spune, eventual, des­pre Nichita Stănescu, nu de Marin Preda. La 58 de ani, un prozator de anvergura lui mai avea multe de scris. (Născut în 1922, în 1990 - când se presupune că s-a desfiinţat cenzura- ar fi avut 68 de ani, putând să-şi verse tot nădu­ful.) *Rămânând în lumea scrii­torilor, aflaţi că V. A. Urechia (1834-1901) a fost un adevă­rat performer sub raport conju­gal: s-a însurat cu două surori (nu deodată, pe rând!), înşe­lându-le cu... a treia! Recent
i-a fost reeditată cartea "Din tainele vieţei. Amintiri contim­porane, 1840-1882". Dacă minte el, mint şi eu. * Nu ştiu cum, dar, înainte de revoluţie, banii aveau valoare. V-o spun din experienţă: fiindcă, de două ori pe săptămână, lunea şi joia, după meciurile noastre de fotbal (apoi de popice) ne adunam la restaurantul Con­tinental şi ne prindea, uneori, noaptea, cu ora închiderii. Acum, ne-am rărit şi, la restau­rantele cu ştaif, mai intrăm doar... invitaţi, adică rar tot. Or fi fost microfoane prin scru­miere şi prin glastrele cu flori - cum se zicea - dar cei care ascultau îşi iroseau timpul, pentru că aveam noi altele de vorbit decât îrnpotriva "ordinii de stat". Ca să nu mai spun că, măcar cinci dintre noi, erau securişti cu forme legale, iar trei erau militari de carieră, aşa că aveam spatele asigu­rat! * Am dat peste un extras din legea asupra circulaţiei pe drumurile publice, din 22 X 1929. La art. 19 scrie că se pedepseşte cu amendă de la 200 la 2.000 lei "orice con­ducător de vehicul care va merge cu o iuţeală mai mare de 25 km pe oră în oraşe, comune rurale sau cătune." Pe vremea aia, în Sibiu erau mai multe trăsuri şi căruţe decât maşini şi totuşi aveau restricţie de viteză la 25 km/h, iar acum, când sunt mii de automobile, e permisă o viteză de două ori mai mare... * Întrebate ce înseamnă pentru ele calitatea vieţii, franţuzoaicele au răspuns: să aibă un program de muncă lejer 32%, să aibă relaţii bune cu colegii 34%, să lucreze în apropierea domiciliului 30%, să aibă un patron simpatic 7%. Curios că niciuna n-a zis că ar vrea un bărbat simpatic ca soţ! * Sunt destui care cred în horoscop precum ciobanu-n bâtă. Nu mă prenumăr printre ei, dar, de curiozitate, am răs­foit o carte "Cer şi destin", interesându-mă ce zic astrele despre boli. Iată: pe cei din Berbec îi sfătuiesc să mănân­ce multe dulciuri, pentru a da de lucru glandelor suprare­nale; cei din Taur cică sunt predispuşi la boli de gât (amig­dalită, angină, difterie); cei din Gemeni sunt neuras­tenici; cei din Rac au dureri stomacale; cei din Leu sunt predispuşi la infarct; cei din Fecioară au necaz cu surme­najul şi depresii psihice; cei din Balanţă sunt irascibili şi certăreţi, să-şi trateze nervii; cei din Scorpion sunt predis­puşi la boli venerice; cei din Săgetător trebuie să se păzească de gută şi sciatică; cei din Capricorn au necazuri cu eczemele de tot felul; cei din Vărsător au porniri mis­tice, care degenerează spre bătrâneţe; cei din Peşti sunt predispuşi la accidente de tot felul. Aiureli. * Mai repede îl cred pe Tucidide: "Eu nu îi blamez pe cei care tind către putere, ci pe aceia care sunt prea grăbiţi să li se supună."