* Nu sunt fan al vinului - berea fiind "alimentul" meu de bază - dar, se pare că a fost şi a rămas licoarea cea mai băută în lume, de cerşetori şi de împăraţi, de tineri şi bătrâni, de bărbaţi şi femei, de credincioşi şi atei, de înţelepţi şi de proşti de-a valma. Iată câteva cugetări pe această temă: "Adu-mi repede o cupă cu vin, să-mi împrospătez mintea şi să pot spune ceva înţelept" (Aristofan); "Vinul este partea intelectuală a unei mese, iar mâncarea - numai suportul ei material" (Al. Dumas); "Acolo unde nu este vin, nu există dra­goste" (Euripide); "Vinul şi femeia ademenesc şi pe cei înţelepţi" (Terenţiu); "Oamenii sunt ca vinul: timpul îi acreşte pe cei răi, dar sporeşte calitatea celor buni" (Cicero) etc. Ultima mi-a plăcut cel mai mult. * Apropo, din câţi literaţi am cunoscut, am băgat de seamă că prozatorii preferă vinul, în vreme ce poeţii se îndeamnă cu precădere la "tării". Care o fi... secretul? * Un amic m-a întrebat, într-o doară, dacă sunt "un bun cetăţean"? I-am răspuns că nu m-am gândit niciodată la asta, dar cred că nu sunt. De ce? Pentru că de vreo 10 ani n-am mai votat de niciun fel, pentru că n-am alergat la niciun maraton de binefacere,         n-am participat la nicio acţiune de împădurire, n-am ieşit pe străzi cu demonstranţii nici în de­cembrie '89, nici în ultimii 30 de ani, cu alte cuvinte, nu particip la "viaţa cetăţii" în mod activ. Îmi plătesc taxele şi impozitele la timp şi fără să vociferez, nu-mi scot câinele pe străzi să se pişe, nu scutur preşurile pe fereastră, gunoiul menajer îl sortez conform regulilor şi, până mai am spaţiu în ziar, îmi spun părerile perso­nale despre una, alta, fără con­vingerea că vreo oficialitate lo­cală mă ia în seamă, dar mulţumit că am o categorie de cititori fideli. Punct. * Dintr-un articol semnat de Andrei Pleşu, intitulat "Stig­matul etnic" (revista Dilema nr. 822, 2019) un cititor neavizat ar putea deduce că mai toate ce    s-au făcut temeinic în România au ca autori străini: nemţi, evrei, greci, ruşi, francezi, italieni sau corcituri (V. Alecsandri, cu bunic evreu botezat, A.D. Xenopol, cu tată englez de origine evreiască, B.P. Hasdeu, cu genealogie greu de sistematizat", I.L. Caragiale, cu tată născut la Constantinopol, N. Iorga se trăgea după mamă - Arghiropol - din grecii bizantini, iar C. Noica a avut un străbunic pe care-l chema Gigantis etc.). În realitate, Pleşu încerca să-i ridice mingea la fileu lui Klaus Iohannis, acuzându-i pe (unii) români de "incriminarea cuiva după criterii etnice". Îi dau şi nu-i dau dreptate, românii, în esenţa lor fiind toleranţi, că doar de aceea s-au adunat aici toate liftele pământului! (România este un fel de Arca lui Noe, dar pentru oameni, nu pentru animale.) * Eu sper că, fiind promovată o pro­fesoară de colegiu ca ministru, învăţământul românesc de toate gradele va reveni la normal. Monica Anisie este relativ tânără (46 ani) şi bănuiesc că le ştie durerile dascălilor, ale elevilor, ale părinţilor şi, dacă va fi lăsată, va încerca să dreagă ce au stricat "prof.univ.dr-ii" dinainte. Nu simulări, nu teste, nu... şcoala altfel! Examene, selecţie rigu­roasă, atât între gimnaziu şi colegiu, cât şi între colegiu şi facultate. Acum, toţi agramaţii au diplome şi doctorate cu care se fălesc. * Deşi am buni prieteni portari de fotbal, uneori îi tachinez spunând că, de fapt, ei aduc mai mult a handbalişti, fiind singurii din echipă care au voie să pună mâinile pe minge fără a fi sanc­ţionaţi. Ei, bine, pot să fac pariu cu cine vreţi că singurul fotbalist din reprezentativa actuală a României este Ciprian Tătăru­şanu (33 ani, 1.98 m, 90 kg), portarul titular, serios, echilibrat, fără fiţe, fără frizuri la modă, fără tatuaje până la noada curului, un adevărat lider. Freacă banca rezervelor la Lyon pe bani buni şi când vine la reprezentativa noastră face minuni, pe bani puţini sau deloc (după rezultate). O excepţie, într-o lume aiurea.