Nu mai ştiu cine a zis asta, dar mare dreptate are. Din păcate, bagi de seamă doar când îţi lipseşte una din ele. * Într-un articol, Andrei Pleşu le cere politicienilor noştri "un pic de inteligenţă şi de onoare". Se pare că nu ştie că "de unde nu e, nici Dum­nezeu nu cere". Deviza celor care ne conduc este una veche de când lumea: "Pâine şi circ", iar românii o... înghit, fiindcă li se oferă multe zile libere, nenumă­rate spectacole, festivaluri şi serbări, focuri de artificii şi nelipsitele promisiuni de mai bine. Filozofia puturosului: "Decât să muncesc pe 1.000 de lei, mai bine stau pe 500". * Am aflat că există (nu ştiu dacă şi cum funcţionează) o Federaţie Naţională a Asociaţiilor de Părinţi, condusă de un preşedinte pe nume Iulian Cristache.Trăim într-o lume a formelor fără fond, în care învăţământul, sănătatea şi cultura - cei trei piloni de sprijin ai oricărei societăţi sănătoase - sunt neglijate cu bună ştiinţă, ca să ajungem o naţie de troglodiţi bolnavi. * În această vară, colegii de la Cluj au orga­nizat întâlnirea de 50 de ani de la terminarea Filologiei. Am zis "pas", ca la poker, ca să nu le văd pe fru­moasele de odinioară, ajunse bunici şi ele să nu-l vadă pe curtezanul, care le arunca peste zidul căminului, în puterea nopţii, cu maţele sub brăcinar... Prefer să mă uit la pozele din 1968. * Cred că am scris într-o carte că am citit atâtea despre Franţa, în general şi despre Paris, în special, încât, când am ajuns acolo, nu m-a mai impresionat nici Notre-Dame, nici Turnul Eiffel, nici Centrul Georges Pompidou, nici podurile peste Sena, nici Bulevardul Champs-Élysées, nici Cimitirul Pere-Lachaise, unde sunt îngropaţi Martha Bibescu, George Enescu, Edith Piaf, Honoré de Balzac, Chopin, Oscar Wilde, Maria Callas, Isadora Duncan... Parisul din memoria mea este mai autentic decât cel văzut pe viu. Plin de si­rene de poliţie, de turişti corciţi şi de mizerie. * Ăştia care vorbesc la tv ne tot aburesc cu o noţiune pe care nu o înţeleg: "statul paralel". O aiureală, pentru că noi, oamenii, ne situăm paraleli unii cu alţii, nu ne mai înţelegem fiindcă nu avem pacienţa de a ne respecta şi asculta. Cum scrie în Apocalipsa, 3,20: "lată, EU stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul MEU şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu MINE". Eu nu m-am înţeles cu nevestele pentru că n-am avut răbdare să le ascult, când eram tânăr. Acum am şi ne înţelegem. * Statisticienii, cei mai mari mincinoşi, au ajuns la concluzia că noi, românii, avem un IQ (coeficient de inteligenţă) mediu, situat în ultima treime a tabloului european. Nu ştiu cum stăm cu IQ-ul în lume, dar la şmecherie nu ne întrece nimeni. (Bunica mea iubită nu avea decât patru clase - şi alea făcute la unguri - dar avea o minte sclipitoare, fără să-i măsoare cineva IQ-ul). Vă spun că, orice român se adaptează mediului oriunde ar ajunge, precum buruiana în deşert. Sunt mândru de neamul în care, întâmplător, m-am născut.