În zilele noastre, oamenii s-au dezobişnuit să mai dialogheze, comunicând între ei prin tot felul de mijloace, spre exemplu anunţul: "Vă rugăm să închideţi poarta; Vă rugăm nu trântiţi uşa la lift; Nu parcaţi! Garaj!; Persoana care a luat măsuţa de la etajul 4 este rugată s-o restituie; Dacă nu sunt la atelier, sunaţi la nr. de telefon..." etc. De SMS-uri nu mai vorbesc. Mă bucur că mi-am conservat plăcerea de a conversa, chiar în contradictoriu, cu lumea!
* Cum aş putea asculta cu evlavie, eu, care am trăit cea mai mare parte a vieţii în socialism, o prelegere ţinută de un mucos născut în anii '70-'80 despre perioada comunistă, pe care o ştie doar din poveşti şi din cărţile falsificatorilor de istorie? Ce-ar fi să le povestesc nepoţilor cum am trăit în timpul războiului mondial, deşi sunt născut după ce acesta se încheiase?
* Nu i-am înţeles şi nu îi voi înţelege pe cei care, însurându-se, iau numele de familie al soţiei. Pe unul mai apropiat am îndrăznit să-l întreb de ce şi mi-a răspuns cinstit: "De prost! Ca să-i dovedesc cât de mult o iubesc. Acum regret, dar e târziu!". Dacă eşti un nume cunoscut şi vrei să-l păstrezi, adaugi la numele propriu şi pe al soţului/soţiei, gen Draga Olteanu-Matei sau Rodica Popescu-Bitănescu, ceea ce mi se pare mai firesc.
* Dacă te bagi în politică, te caută căcănarii din mass-media şi-n cur, ca pe vremea lui Ceauşescu şobolanii de la "cadre". Mai nou, au aflat că Tăriceanu, în clasa a XI-a, a avut 4 la biologie, 4 la matematică, corigent la fizică, iar la Facultatea de Hidrotehnică a rămas repetent în anul al II-lea... Vorba lui Băsescu: La ce le-a folosit şcoala celor cu note mari?
* Un amic, călător, s-a întors recent de la Chişinău: "Începe să arate a capitală europeană, în pas cu epoca. Ce m-a surprins şi intrigat a fost faptul că, după aprecierea mea, pe străzi auzi vorbindu-se în ruseşte în proporţie de 80 la sută şi aceeaşi proporţie lingvistică o afli la posturile tv din Basarabia."Eu ştiam asta fără să trec Prutul, aşa că luaţi-vă gândul de la "fraţii" moldoveni, pe care Moscova îi atrage mai mult decât Bucureştiul.
* Pe unde am umblat - în ţară şi străinătate - vrând-nevrând, a trebuit să mănânc prin diferite localuri de tot feIul. Vă spun cinstit lăutăreşte că nicăieri n-am mâncat ca la mama, copil fiind. De aici mi se trag şi belele cu nevestele, rău de gură fiind, spunându-le (când mă întrebau): "E bună musacaua de vinete, dar nu ca aia făcută de mama". Răspunsul, de parcă ar fi fost vorbite: "De ce nu te duci să-ţi facă mamă-ta?" Şi supărarea era gata! Vorba latinului: "Si tacuisses, philosophus mansisses". Multe am pătimit pentru că n-am avut... ciocul mic, dar se pare că aşa mi-e destinul!
* Apropo, am scris de toate pentru toţi, dar despre mama aproape deloc. Ştiţi de ce? Fiindcă, pentru ea, n-am suficiente cuvinte...