Unul dintre românii de vază, mai onorat în Franţa decât în ţara lui de baştină, Eugen Ionescu (1909, Slatina - 1994, Paris) obişnuia să spună: "Mă tem să nu fac o alegere proastă, aşa că nu aleg nici religia, nici politica". Şi bine a făcut, fiindcă ambele te deturnează de la drumul ce ţi-a fost hărăzit. * În general nu citesc piese de teatru, preferând să le văd, dacă sunt interpretate de actori mari, dar pe cele ale lui Shakespeare le recitesc cu încântare fiindcă fiecare replică poate fi o maximă. Iată una din "Henric al VI-lea", mai puţin jucată: "E cruntă suspiciunea din mintea vinovată/Hoţul miroase un poteraş în fiece tufiş". * Când aud expresia: "Ai 70 de ani, e o vârstă frumoasă!" îmi vine să răspund ca-n Prelungirea Ferentari, de unde e un amic: "Ba pe-a mă-tii!" * Cum zic pieţarii din Obor "dă Bucureşti", că ai noştri "e mai spălaţi", din Câineni şi-mprejurimi: "Ce te beleşti, bă, în ridichi cu colţi dă tigru?" sau alta: "Handicapato, ia mâna dă pă căpşună, ai tu ani dă ele" ori: "Mori, bă, şi tu n-o să ştii dă fasole verde!" * De acolo... se dă ora exactă a României! * Şi vorba altuia din Capitală: "Vezi, mă, că io-s din Rahova, cu pistolu' ăsta am făcut revoluţia, cu ăsta vă-mpuşc pe toţi!" Uneori îmi vine, şi mie, să cer autonomie, precum secuii! * Zice că bătrânii nigerieni sunt convinşi că aceia care se îneacă o păţesc din cauza vrăjitoriei, fiindcă apa o bei, te speli cu ea. O fi, dar, atunci, de ce umblă vorba la români: "Dacă-i gratis, beau ca înecaţii"?, cum se întâmplă pe la nunţi, unde, dacă dai banii naşului ori puşculiţei, mănânci şi bei cu disperare, conform altei vorbe din folclorul popular: "Decât să-mi pară rău, mai bine să-mi fie rău". * Minunată exprimarea tătăroaicei Selma Iusuf: "Bunica mângâia creştetul nepotului care stă lângă ea - o statuie a nefericirii. Cineva i-a pieptenat lins părul, blonziu într-o parte". (În paranteză vă spun că eu am păstrat "freza" din copilărie, cu cărare, cum avea bondocul Mihai de Hohenzollern, c-aşa era moda! Numai mustaţa lui Hitler nu am adoptat-o, preferând una de honved.) * În mai toate ţările zis dezvoltate, diferenţa de calitate între învăţământul de stat şi cel particular este net în favoarea celui particular, unde au acces progeniturile celor cu bani. Paradoxal, poate, la noi, încă, la nivel de gimnaziu şi facultate, mi se pare că învăţământul "de stat" este mai serios decât cel privat. Poate mă înşel? (Oricum, nu încetez a pleda pentru reintroducerea examenelor de admitere şi în licee, şi în învăţământul superior, mai ales, adică pentru o selecţie "la sânge". Non multa, sed multum.) * Nu-l cunosc pe jurnalistul Teodor Tiţă, dar sunt de acord cu el când scrie: "Avocatul poporului s-a transformat într-un soi de consilier juridic de mâna a treia al Puterii, şi-a anulat misiunea şi a devenit inutil". Corect, e precum apa sfinţită adusă de pompieri cu tulumbele şi dată proştilor ca... supliment alimentar. Ehei, nepoţii moşului, câte instituţii din astea au fost înfiinţate după '89, unde se papă banii contribuabililor de nişte puturoşi piloşi!