Se vorbeşte şi se scrie cu atâta detaşare despre copiii străzii, oamenii străzii, femeile de stradă, bătrânii care mor îngheţaţi pe stradă, încât o astfel de "Breaking news" nu mai impresionează pe nimeni, deşi acestea ar trebui să fie temele şi subiectele pe care ar fi obligaţi să le abordeze politicienii noştri în "talk-show"-urile interminabile şi fără rost, nu    a câta nevastă are Tăriceanu, cu cine s-a cuplat Elena Udrea, dacă şi-a plagiat sau nu teza de doctorat Laura Codruţa Kovesi şi de ce s-a despărţit Andreea Marin de turcul Tuncay Ozturk. * Unii, care n-au obiectul muncii, au alcătuit un clasament al celor mai bune vodci din lume. Iată-l - deşi n-am încredere în aceste ierarhii, oricum, subiective: Belvedere Unfiltered (poloneză), Konik's Tail (poloneză), Wyborowa (poloneză), Luksusowa (poloneză), Beluga (rusească), Stolichnaya (rusească), Zubrowka (poloneză), Chasse Smoked (englezească), Grey Goose (franţuzească). În România, trei sunt mărcile de vodcă, purtând nume pompoase, dar făcute din găinaţ, dacă bei câteva păhărele orbeşti şi-ţi fac maţele strecurătoare: Stalinskaya, Scandic şi Sankt Petersburg. De Săniuţă şi Polar, doar dacă le miroşi dai în icter, fiind fabricate prin tot felul de coteţe. (Dacă vreţi o ierarhie personală a băuturilor spirtoase, iat-o: Rachiul de pere pădureţe, cel de drojdie, tescovina, ţuica de Amnaş, dacă n-or fi tăiat toţi prunii!) * Statisticienii, aceşti târâie brâu ai lumii, au estimat că, la orice oră din zi sau din noapte, 0,7 la sută din populaţia planetei noastre se află în stare de ebrietate, circa 50 de mili­oane de inşi. Şi, pentru asta merită salarii "socotitorii". Mă mir că n-au numărat câţi îşi bat nevestele, câţi le înşeală, câte se giugiulesc cu şefii direcţi ori indi­recţi, câte urinează (nu scriu "se pişe" ca să nu-i deranjez pe pudicii mei cititori). Aştia fac umbră pământului degeaba. * Auziţi ce-au mai calculat ăştia (şi spuneţi dacă-s sănătoşi la cap): dacă îţi scapă o banală băşină, slăbeşti cu 0,0371 grame. Dac-ar fi aşa, când mănânc iahnie (destul de des) ar trebui să arăt ca un ţâr, nu ca un gogoşar bătut de brumă! * Apropo, au apărut după revo­luţie "nutriţionişti" la fel de numeroşi şi ştiutori câţi analişti politici. Unul dintre ei mi-a recomandat - ca să încep să arăt a om - să mănânc o săptămână: piure de urzici şi de spanac, iaurt şi lapte degresat, ciorbă de salată verde, fără dresături, ridichi, ştevie, salată de varză albă cu morcov ras, fără sare şi ulei, cremă de sparanghel şi pătrunjel, câte o feliuţă de pâine de orz sau ovăz. Iar următoarea săptămână, pentru variaţiune, o iau în sens invers. L-am invitat "să cânte la altă masă" până nu-i sparg proteza. După ce că mai am câţiva ani în care mă mai pot şterge singur la cur, să mi-i amărăsc şi pe ăştia? * Vorba unui filozof: "Măgarul e un animal tragic. Să mori sub greutatea pe care n-o poţi nici duce şi nici arunca la pământ".