logo
Citite, auzite: "Două lucruri nu se pot ascunde: beţia şi dragostea"
N. I. DOBRA
649 vizualizari
Citite, auzite:

* Nu ştiu dacă e proverb sau zicătoare grecească, dar este, cu siguranţă, general valabilă, tot aşa cum nici prostia n-o poate masca nimeni şi de-ar fi îmbrăcată în aur.

* Analizând felul cum au murit unii scriitori români, Aurel Sasu a numărat peste 20 care s-au sinucis de la Al. Odobescu, D. Anghel, Ani­şoa­ra Odeanu, la Gherasim Luca, Dan Deşliu, Ilarie Chen­di, Gh. Săpunaru, etc. Motivele sunt ştiute sau presupuse: o boală incura­bilă, o iubire neîmpărtăşită, mizeria materială, depre­sia... Cei mai tembeli mi se par cei care-şi iau viaţa din cauza unei iubiri eşuate!

* Nu ştiu cum să zic, dar parcă procurorii din "vechea gardă" (cei despre care regretatul Laurenţiu Bulea zicea că sunt "o ţâră de miliţieni") erau mai umani, mai dispuşi să asculte şi să înţeleagă întâmplările nefericite din viaţa unor oameni. Vorbesc pentru că am cunoscut câţi­va în Sibiu. Acum parcă sun­tem pe vremea Inchiziţiei: "Caedite eos! Novit enim Dominus qui sunt eius!" (Să fie toţi omorâţi! Dumnezeu cunoaşte pe aleşii săi!")

* Se pare că Titu Maiorescu a fost primul care a "ghicit" boala lui Eminescu, scriind în jur­nalul său, în 23 iunie 1883: "Şi Eminescu, care devine tot mai vădit nebun. Foarte nervos, orgoliu crescut, vrea să se călugărească". Peste cinci zile, soţia lui Slavici - la care locuia poetul - la 6 dimineaţa, îl anunţa pe critic despre izbucnirea violentă a bolii. Eminescu a mai trăit încă şase ani între vis şi rea­litate. Cred că nebunii sunt fiinţe fericite.

* La împlinirea a 200 de ani de la naşterea lui Karl Marx, autorul Mani­festului Partidului Comunist, în oraşul său natal, Trier (100.000 locuitori), din landul Renania-Palatinat, a fost dez­velită o statuie, la eveni­ment participând, între alţii, Jean Claude Juncker, preşe­dintele Comisiei Europene, un creştin-democrat luxem­bur­ghez. Şi statuia, şi par­ticipantul au stârnit un val de comentarii injurioase. Ovreii au tăcut, dar ce scandal ar face dacă, la Piteşti, oraşul natal al mareşalului Anto­nescu, o străduţă ar primi nu­mele lui! (Unde-i... echidis­tanţa, obiectivitatea?)

* Într-o revistă franţuzească din fe­bruarie 1990 am găsit un articol intitulat "Femei din Est", în care, printre altele, autoarea, Alix de Saint-André, se referea şi la România. Vă redau câteva date, spre aducere aminte: 1 leu = 0,70 fr., salariul mediu = 2.500 lei, concediul = 18 zile pe an, la fiecare 5 ani de muncă se adaugă două zile la conce­diu, anticoncepţionale nu există, avortul este liber şi costă 30 de lei, concediul de maternitate este de 365 de zile, o maşină Dacia costă 70.000 lei, în principiu, dar 84.000 lei în realitate şi tre­buie să aştepţi 5 ani, teoretic, spaţiul pentru o persoană este de 8 mp, dar adesea găseşti locuind 5 persoane într-o cameră de 20 mp. Mi-a plăcut concluzia: "Mize­ria lor materială este totală. Dacă ne iubesc pe noi, fran­cezii, este pentru că ne ase­mănăm. Ca şi noi, sunt cârti­tori, curioşi, guralivi şi des­cur­căreţi. Dar ei sunt şi ge­neroşi, ospitalieri, poligloţi, calităţi pe care noi le-am pierdut de multă vreme (...)". Să vină acum să vadă în ce hal am ajuns!

 





comentarii
1 comentarii

nu-i greceasca , da-i buna
08.11.2018 16:23
Din aceeasi categorie
sevis

tdc sibiu

traistuta culturala

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
brukenthal
Licitatie publica

accentmedia