* Câţi oare mai citesc astăzi versurile poetului persan Omar Khayyam (1048-1131)? Puţini spre nimeni! Deşi e de actualitate: "Ce-o mai fi mâine, cine poate şti?/Încearcă astăzi fericit să fii/Bea vin sub lună...Nu ştii dacă luna/Şi mâine seară te va mai găsi". Khayyam este un fel de Aristip din Cirene, grecul care a promovat hedonismul (plăcerea, desfătarea) ca mod de viaţă, în primul secol î.e.n., continuat de Epicur, dar la un mod mai elevat. Au dreptate. Un amic, cu mulţi ani în urmă, când pentru mine moartea era un cuvânt abstract, în camera căminului studenţesc, tăindu-şi unghiile la picioare, medita cu glas tare: "Să fiu pregătit, ca să nu fie altul nevoit să mi le taie diseară ori mâine", referindu-se la moartea care te paşte oricând, din clipa în care te-ai născut. Cum inspirat scria Nichita Stănescu: "E mama mea care m-a condamnat la moarte"/ * Aţi citit formidabilele cărţi: "Ziua cea mai lungă" şi "Un pod prea îndepărtat" de irlandezul Cornelius Ryan (1920-1974)? Le-a scris în perioada când aflase că are cancer şi viaţa lui e pe sfârşite. Ştiţi ce-a declarat "cioclilor" din mass-media? "Este straniu să o spun, dar cancerul are şi el virtuţile sale: îşi face victima mult mai sensibilă faţă de ceilalţi". Magnific! * Conform estimărilor Universităţii din Sydney, incendiile din Australia au "pârlit" peste 300 de milioane de animale, între care şi o treime din urşii Koala din statul Noua Galie de Sud. Ce au de zis asociaţiile pentru protecţia animalelor? La noi, dacă un ins îşi bate măgarul, care se încăpăţânează să nu tragă la teleguţă, e breaking news şi se face dezbatere publică, iar omul e pasibil de puşcărie. Nu mai zic ce circ se face dacă e împuşcat un urs care dă iama prin gospodăriile oamenilor, cerându-i-se, imperios, demisia ministrului Mediului sau a celui de Interne! De râsul curcilor... * Câteva versuri de pe vremuri (!) ale poetului Demostene Botez, de care nu mai ştie nimeni azi: "Când mergi seara la culcare/Şi-ţi pui o mână sub obraz/Să te-ntrebi cu-ngrijorare: /Ce-am făcut eu oare azi?". Cred că politicienii noştri, seara, mănâncă temeinic, râgâie cu spor şi dorm ca butucii din pădurile pe care le-au arvunit. Tresar în somn doar când visează că-i caută DNA-ul. * Radu Naum, fiul renumitului gazetar sportiv Hristache Naum de acum 50 de ani, scrie, inspirat: "Jocurile Olimpice (din acest an - n.i.d.) vor fi încă un termometru înfipt în fundul naţiunii noastre pentru a vedea dacă avem temperatură. Şi, dacă avem, ce? O să mergem la spital? Nu mai bine stăm cu băţul înfipt acolo unde e şi ne prefacem că ne e bine? Păi nu la asta am fost cel mai bine antrenaţi în ultimii 42 plus 30 de ani?" Aş avea un amendament (ca să folosesc termenul consacrat în Parlament): să nu amestecăm oile cu boii, fiindcă, în cei 42 de ani pomeniţi, sportivii români au venit de la olimpiade cocoşaţi de medalii şi tricolorul nu era confundat cu al Andorrei ori Ciadului! * Mare nedumerire în rândul cercetătorilor noştri: de ce a fost surghiunit poetul latin Ovidiu taman la Tomis şi unde a fost el îngropat. Se fac tot felul de presupuneri, iar când unii vin cu o ipoteză, sar alţii să-i contrazică. Frumoasă ocupaţie! * Astăzi sunt puţini români care nu au frigider, acesta devenind un obiect casnic indispensabil, dar cine-şi mai aminteşte de inventatorul său, inginerul german Carl Paul von Linde (1842-1934). Acesta a descoperit şi perfecţionat principiul de funcţionare a frigiderului prin comprimarea şi decomprimarea gazelor (1895). Se zice că românii bogaţi îşi comandau gheaţă şi zăpadă adusă cu măgarii din Munţii Abruzzi, pe care le băgau în pivniţe, ca să aibă cu ce îşi răci vinul la petreceri. (Dacă nu mă înşel, asemenea gheţării mai există şi-n zilele noastre).