Căpcăunul verde – episodul patru

Tot mai mulţi sunt cei care, analizând producţia cinematografică americană a ultimilor ani remarcă dificultăţile întâmpinate de scenariile originale în drumul spre intrarea în producţie. Criza financiară şi teama de eşecuri ducătoare la ruină îi determină pe producători să apeleze fie la transpunerea modernă a unor poveşti din filme cu succes cândva, fie să exploateze o poveste cu priză la public cu una, două, trei sau mai multe urmări, până când spectatorilor li se face lehamite. Cum zicea un hâtru, trag de un asemenea subiect precum câinii de un cal mort.
Există şi cazuri când o asemenea franciză e exploatată cu înţelepciune, mai bine zis cu talent. Este, de exemplu, cazul celei mai îndrăgite francize de animaţie a ultimilor 15-20 de ani (alături de "Epoca de gheaţă") SHREK, aceasta ajungând acum la episodul al patrulea. Producătorii se jură că va fi ultimul. Putem să-i credem, deşi istoria (şi viaţa) ne oferă atâtea exemple de promisiuni neonorate şi de jurăminte ajunse în noroaie. Primele două episoade au fost foarte reuşite, a treilea s-a situat la un nivel valoric mai scăzut, pentru ca al patrulea să revină spre un calificativ pozitiv. El ne cucereşte cu acea fericită combinaţie de umor şi inventivitate, de eroi inocenţi şi simpatici, de referinţe la basme şi la repere din existenţa modernă şi ne oferă amuzamentul de care avem nevoie, tonic şi educativ totodată, moralizator, dar nu didactic. În noua poveste, căpcăunul verde Shrek se plictiseşte într-o existenţă foarte banal-domestică şi pică în plasa promisiunilor unui faustian magician, Rumpelstilskin, care pentru a-i prelua regatul, îl trimite într-un univers paralel, unde toate sunt cu susul în jos, iar căcpcăunii sunt vânaţi! Haios, "Shrek pentru todeauna" câştigă şi prin vocile "împrumutate" de Mike Myers, Eddie Murphy, Cameron Diaz şi Antonio Banderas. A atras un public numeros şi a avut până acum încasări de peste 800 de milioane de dolari.