logo
FITS
Agenda vieţii spirituale
Gh. DOBRIN
521 vizualizari
Agenda vieţii spirituale

Duminica a 4 -a din Postul Mare este închinată de Biserică pomenirii Sf. Ioan Scărarul, cel care a scris lucrarea intitulată "Scara" (sau "Scara Paradisului").

Sf. Ioan s-a născut în Palestina, în jurul anului 579 şi şi-a petrecut viaţa în Mănăstirea Sf. Ecaterina din Muntele Sinai unde a trăit până în jurul anului 649. Aici el a ajuns prin rugăciune, asceză şi contemplaţie pe o înaltă treaptă a desăvârşirii, motiv pentru care Biserica l-a aşezat în calendar pe 30 martie şi i-a dedicat şi dumnica a 4-a din Postul Mare, pentru a ne da astfel un model de creştin realizat.

Sf. Ioan Scărarul a fost un dascăl al rugăciunii, al nevoinţei şi al pocăinţei. În cartea sa, ne arată cum trebuie să ne eliberăm de patimi şi să dobândim virtuţile, mai precis smerenia şi iubirea. El a alcătuit această scriere pentru a da monahilor o regulă scrisă după care vieţuind să urce spre cer, ca pe o scară asemănătoare celei văzute de patriarhul Iacov în Betel, în vis (Fac 28, 11- 29).

Lucrarea are 30 de trepte (capitole), este sinteza cea mai desăvârşită a literaturii ascetice iar lectura ei este cea mai importantă dintre lecturile patristice din Postul Mare.

Pericopa evanghelică a acestei săptămâni (Mc 9,17-32) ne prezintă minunea vindecării de către Mântuitorul Iisus Hristos a unui tânăr îndrăcit şi lunatic. El este adus la Iisus de către tatăl său, după ce în prealabil apostolii n-au putut să-l vindece.

Auzind acest lucru, Iisus s-a tulburat pentru că ştia cauza nevindecării copilului şi anume credinţa slabă a tatălui şi nepriceperea duhovnicească a ucenicilor. De aceea, le zice: "O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi, până când vă voi răbda?" După care, nefericitul tată descriind suferinţele fiului său, adaugă: "De poţi face ceva, ajută-ne, fie-Ţi milă de noi". La care Mântuitorul îi răspunde: "De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede"! Atunci tatăl copilului, surprins în slăbiciunea sa, adică în puţina lui credinţă, se depăşeşte pe sine, zicând: "Cred, Doamne, ajută necredinţei mele"! Prin aceste cuvinte, tatăl s-a pocăit de îndoială, mai precis de slaba lui credinţă, recunoscând că nu a avut suficientă credinţă până acum.

Văzând efortul şi dorinţa lui de a crede, Iisus Domnul îi vindecă fiul. La întrebarea ucenicilor de ce ei nu au putut să izgonească duhul cel rău, Mântuitorul le spune că: "Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât cu rugăciune şi post". (Mc 9,29).

Prin post şi rugăciune, credinţa se întăreşte, în sensul că ea nu rămâne doar o simplă convingere intelectuală, ci devine o putere spirituală, o stare existenţială. O stare de legătură cu Dumnezeu, de conectare la divinitate, prin intermediul harului Său, care devine prezent permanent în viaţa noastră. Căci prin rugăciune noi intrăm în dialog cu Dumnezeu şi ne unim cu El.

Iar când omul prin post şi rugăciune se uneşte cu Dumnezeu, el se umple de harul dumnezeiesc, de care demonii se tem şi fug. Ei nu fug de om, ci de harul Duhului Sfânt perceput de om, de Dumnezeu. Prin post şi rugăciun, omul devine puternic, iar duhurile se înfricoşează şi pleacă de la el, nu mai au putere asupra lui.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia