logo
FITS
Agenda vieţii spirituale
Gh. DOBRIN
486 vizualizari
Agenda vieţii spirituale

Duminica a 3-a din Postul Mare este închinată de Biserică cinstirii Sfintei Cruci. În această zi, Sf. Cruce este scoasă cu solemnitate din altar şi aşezată în mijlocul Bisericii spre închinare şi sărutare.
Ne întrebăm de ce oare vorbim despre Cruce şi Înviere în a treia duminică din Postul Mare? De ce Biserica a rânduit această pomenire acum, când ştim că în cursul anului bisericesc Sf. Cruci îi sunt închinate mai multe sărbători?
Răspunsul îl primim de la Sf. Părinţi ai Bisericii care ne spun că, după cum în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieţii, tot aşa în mijlocul Postului Mare este prăznuită Sf. Cruce, cea de viaţă dătătoare.
Şi aceasta pentru că păcatul nepostirii şi neascultării lui Adam se îndreaptă numai prin postire sau înfrânare de cele materiale şi prin ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu.
La rândul ei, pericopa evanghelică a săptămânii (Mc 8,34-38) ne vorbeşte despre înţelesurile duhovniceşti ale Sfintei Cruci. Ea ne redă cuvintele Mântuitorului către cei care doresc să-L urmeze, către cei care doresc să-şi mântuiască sufletele: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Mc 8,34)
Aici, cuvântul "cruce" nu mai are înţeles material, ci spiritual: crucea ca viaţă creştină, pe care fiecare dintre noi suntem chemaţi să o ducem aici pe pământ.
"A te lepăda de sine" înseamnă a ne lepăda de noi înşine, de modul egoist de a trăi în uitare de Dumnezeu şi de oameni. Lepădarea de sine este, practic, eliberarea sufletului nostru din închisoarea propriului egoism. Căci nu este biruinţă mai mare ca aceea de a te lepăda de tine şi a ajunge liber. Este trăirea libertăţii spiritului, curat de orice păcat sau patimă. Căci păcatul constă tocmai în înfrângerea sufletului de către propriul egoism.
Ni se inversează scara valorilor prin exagerări şi falsificări de perspectivă, care ne tulbură armonia interioară.
Păcatul şi plăcerile ni se par vrednice de dorit şi cântat.
Şi astfel, pierdem dreapta măsură a lucrurilor şi ne ocupăm de lucruri de nimic.
Expresia "să-şi ia crucea" înseamnă ca fiecare dintre noi să-şi asume această viaţă, cu bucuriile şi durerile ei. Căci Crucea este adesea o neîmplinire, o boală, o patimă nevindecată, un handicap etc. Mântuitorul ne îndeamnă pe fiecare dintre noi, indiferent de crucea pe care o avem, să Îi urmăm. El vrea să poarte împreună cu noi suferinţa noastră, vrea să ne ajute. Căci numai Hristos Domnul poate transforma crucea noastră în scară spre Cer. Toate ne sunt necesare în viaţă, bunurile, averea, familia etc., dar nimic din toate acestea nu trebuie pus mai presus de Dumnezeu şi de mântuirea sufletului.
Ţinta şi scopul acestei vieţi trebuie să fie mântuirea sufletului, trăirea în comuniune cu Dumnezeu, nu acumulare de bunuri şi glorie lumească, căci "ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul tău?" - ne întreabă retoric Mântuitorul.
Răspunsul este: Nimic!!! Pentru că valoarea unui suflet întrece valoarea materială a lumii întregi. Deci, nimic nu-i foloseşte omului dacă îşi pierde sufletul, căci atunci a pierdut totul!

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia