Tribuna
brukenthal museum
Agenda vieţii spirituale
Gh. DOBRIN
583 vizualizari
Agenda vieţii spirituale

 Suntem în săptămâna a 29-a după Rusalii. Pericopa evan­ghelică a acestei săp­tămâni (Lc. 17, 12-19) ne pre­zintă vinde­carea celor zece leproşi.
Pe când Mântuitorul mer­gea spre Ierusalim, la mar­ginea unui sat din Galileea a fost întâmpinat de zece leproşi, zece oameni căzuţi sub o boală cumplită, o boa­lă incurabilă şi molipsitoare, ale cărei cauze medicina pâ­nă în ziua de azi nu le cu­noaşte.
Practic, leprosul putre­zeşte de viu, ani îndelungaţi, această boală fiind socotită una din cele mai grele sentinţe la moarte. Pe lângă durerile trupeşti, ea produce chinuri sufleteşti mult mai mari.
Leproşii, în vechime, erau izo­laţi de lume, alungaţi din societate, condamnaţi să-şi ducă viaţa în locuri pustii sau la marginea oraşelor pe grămezile de gunoi.
Cei zece leproşi din Evan­ghelie auziseră despre mi­nu­nile pe care le făcea Iisus şi credeau în El ca o ultimă speranţă. De aceea L-au aşteptat la marginea unui sat şi L-au rugat să-i ajute. I-au cerut mila, i-au cerut scă­pare de la o moarte sigură.
Iisus le-a spus să meargă şi să se arate preoţilor, pen­tru ca aceştia să constate vindecarea, după cum pre­vedea legea iudaică, pentru a se putea întoarce la fami­liile lor.
Pe drum are loc minunea şi toţi cei zece leproşi se vin­decă. Nouă dintre ei, bucu­roşi că au scăpat, şi-au văzut de drum, dar al zecelea rea­lizând că, practic, a înviat din morţi, s-a întors la Iisus să-i mulţumească. Când L-a văzut, Mântuitorul l-a întrebat: "Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu decât acesta, care este de alt neam?" - căci acesta era samarinean.
Prin această întrebare re­torică, Iisus Domnul pune în contrast recunoştinţa sama­ri­neanului cu nerecunoştinţa sau nesimţirea celor nouă evrei, care uită să mulţu­mească.
După cum vedem, toţi cei zece au avut credinţa în Hris­tos, că altfel nu s-ar fi vinde­cat. Dar nouă din ei au con­siderat că este suficientă aceasta şi n-au mai voit să audă de El. N-au înţeles că trebuie să-i mulţumească,              să-i arate recunoştinţă şi să intre în comuniune cu El. Unul singur a înţeles că este insuficientă credinţa. De aceea, s-a întors, şi-a arătat recunoştinţa şi "a dat slavă lui Dumnezeu".
Şi numai lui, Iisus i-a spus: "Credinţa ta te-a mân­tuit", vrând să ne spună că numai o astfel de credinţă mântuieşte. Ceilalţi nouă s-au izolat în credinţa lor, căzând în autosuficienţă. A­ceştia au rămas în credinţa lor egoistă, refuzând comu­niunea cu Binefăcătorul lor.
Sf. Apostol Iacov ne aver­tizează în Epistola sa că: "Cre­dinţa fără fapte este moartă" (Iacov 2, 26) pentru că şi diavolii cred (Iacov 2, 19), dar credinţa lor s-a do­vedit insuficientă şi inefi­cientă.
Şi în zilele noastre sunt mul­ţi care consideră că ajun­ge credinţa. Că e suficient să crezi! Că nu ai nevoie de biserică, de preoţi, de post, de rugăciune, de milostenie etc. pentru a te mântui.
Pericopa evanghelică de astăzi ne arată că, prin simpla credinţă, riscăm să rămânem doar nişte "leproşi vindecaţi" de ateism pentru această lume, pentru că în viaţa de dincolo nici credinţa şi nici nădejdea nu ne mai pot ajuta. Acolo fiind Împărăţia dragostei unde se pătrunde doar prin faptele credinţei izvorâte din iubire. Căci cel care iubeşte pe Dumnezeu nu uită niciodată să-i mulţu­mească pentru darurile Sale pe care le revarsă asupra noastră. De la aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem, lumina pe care o primim, plantele care ne hrănesc... toate aceste bunuri zilnice Dumnezeu ni le oferă gratuit tuturor.
Dar, după cum mulţumirea şi recunoştinţa arătată faţă de Dumnezeu îi aduc omului fericire şi binecuvântare, ca şi în cazul samarineanului vindecat: "Scoală-te şi du-te, credinţa ta te-a mântuit", tot aşa, nerecu­noştinţa şi nesimţirea omului faţă de Dumnezeu îi aduc omului boală, pagubă, tulburare şi osândă veşnică.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia