logo
FITS
Agenda vieţii spirituale
Gh. DOBRIN
446 vizualizari
Agenda vieţii spirituale

Suntem în săptămâna după Botezul Domnului. Pericopa evanghelică a acestei săptămâni (Mt.12 - 17) ne relatează despre începutul activităţii publice a Mântuitorului. De la Iordan, unde a fost botezat de către Ioan, Hristos Domnul s-a retras în pustie să se pregătească pentru marea misiune mântuitoare. Mai întâi a postit patruzeci de zile, în muntele Carantaniei, iar după aceea a fost ispitit de către diavol, care i-a întins trei capcane. Prima era legată de pofta trupului, ce-a de-a doua viza trufia vieţii, iar cea de-a treia era legată de dorinţa de îmbogăţire, putere şi stăpânire. Mântuitorul trece cu bine peste acest test al diavolului şi îşi începe lucrarea mântuitoare. El apare ca Lumina multaşteptată de către "poporul care stătea în întuneric", în întunericul păcatului şi al necunoştinţei de Dumnezeu. Iisus şi-a început lucrarea mântuitoare cu cuvintele: "Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor". Cu aceleaşi cuvinte îşi începuse misiunea la Iordan şi Sf. Ioan Botezătorul (Mt. 3,2) şi tot cu acelaşi îndemn îşi va începe apostolatul şi Sf. Ap. Petru la Cincizecime: "Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos" (F. Ap. 2,38). După cum observăm, cuvântul "Pocăiţi-vă" este un cuvânt-cheie, cu înţeles profund în Sfânta Scriptură. De altfel, el a fost folosit foarte des şi de proorocii Vechiului Testament. El este traducerea în româneşte a cuvântului grecesc "metanoia" şi înseamnă "schimbarea gândirii". În Vechiul Testament el era folosit de profeţi cu sensul de întoarcere la Dumnezeu. "Pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile... căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu, întoarceţi-vă, deci şi trăiţi"! (Ezechil 18,30-32). Cuvânt greu, căci fără această întoarcere la Dumnezeu există primejdia morţii. De aici legătura indisolubilă între pocăinţă şi viaţă, la fel ca între păcat şi moarte. Căci păcatul a însemnat schimbarea sensului existenţei noastre. În loc să gravităm către originea noastră, către Dumnezeu, prin păcat omul şi-a mutat "originea" existenţei sale în natură, în om, până acolo încât a spus că "omul este măsura tuturor lucrurilor". De aici şi până la a afirma că omul îşi este lui însuşi Dumnezeu n-a mai fost decât un pas. Şi astfel omul a luat locul lui Dumnezeu, iar din acel moment totul a fost permis. A se vedea ororile tuturor dictatorilor din cursul istoriei. De aceea, prin cuvântul pocăinţă înţelegem o răsturnare a ordinii noastre interioare, o întoarcere la Dumnezeu, care ne-a dat existenţa şi viaţa. O recunoaştere a statutului nostru de creaţie a lui Dumnezeu şi a responsabilităţilor care decurg din aceasta. În esenţă, pocăinţa înseamnă întoarcerea la Dumnezeu printr-o lucrare de renaştere şi înnoire interioară a sufletului, de răstignire a păcatului din noi şi de refacere a legăturii noastre cu Dumnezeu, izvorul vieţii. De aceea, pocăinţa este uşa de intrare în Împărăţia Cerurilor, întrucât nimic necurat sau păcătos nu poate intra în Împărăţia Cerurilor fără curăţire prin pocăinţă.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia