logo
Agenda vieţii spirituale
Gh. DOBRIN
253 vizualizari
Agenda vieţii spirituale

Suntem în săptămâna a 21-a după Rusalii. Pericopa evanghelică a acestei săptămâni (LC 8,5-15) ne redă una din cele mai frumoase pilde ale Mântuitorului, şi anume Pilda Semănătorului.
"Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa"... - aşa îşi începe Iisus acestă pildă, prin care vrea  să ne arate lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, semănat de El în lume. Sămânţa este deci Cuvântul lui Dumnezeu adresat tuturor, iar Iisus Hristos Domnul este şi rămâne în veac marele Semănător al Cuvântului lui Dumnezeu.
De aproape două mii de ani, acest cuvânt se seamănă în sufletele oamenilor, care au fost dintotdeauna la fel, împărţiţi în patru categorii, ca şi pământul în care cade sămânţa. Unele seminţe nimeresc lângă drum, unde pământul e mai tare şi nu pot rodi. Altele cad în pământ pietros, răsar, dar nu pot creşte şi rodi, pentru că nu au umezeală. Altele ajung între spini, încolţesc, dar foarte curând spinii le înăbuşă. Singurele, doar cele căzute în pământ bun cresc şi fac roade.
Cuvântul lui Dumnezeu semănat în inimile oamenilor are o soartă asemănătoare. De multe ori nimereşte într-o inimă plină de patimi, în care nu poate prinde rădăcini. Alteori ajunge într-o inimă ca un pământ pietros, în care cuvântul, chiar dacă prinde rădăcini, nu poate creşte, din cauză că nu are hrana credinţei şi a faptelor bune. Spinii în care au nimerit altele reprezintă mediul nesănătos, prieteniile rele care sugrumă cuvântul lui Dumnezeu. Sămânţa credinţei încolţeşte, creşte, încearcă să rodească, dar omul "umblând sub povara grijilor, a bogăţiei şi a plăcerilor vieţii, se înăbuşesc şi nu mai aduc rod." Aceşti oameni atât de copleşiţi sunt de grijile lumeşti, încât nici nu se mai gândesc la rostul lor pe pământ. Ei trăiesc sufocaţi de mulţimea evenimentelor în care sunt angrenaţi de goana după câştig, încât nu mai au timp pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu şi a-l împlini în viaţă. Pentru că au prea multe probleme legate de lucrurile trecătoare ale acestei lumi, ei uită, neglijează tocmai esenţialul, respectiv legătura cu Dumnezeu - izvorul vieţii.
Puţine inimi omeneşti sunt ca pământul cel bun, în care cuvântul lui Dumnezeu, odată semănat, creşte şi aduce rod întru răbdare.
Deşi Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vină, observăm că numai o pătrime, un sfert din lume se va mântui. Şi aceasta nu din cauza lui Dumnezeu, ci a omului, care este înzestrat cu voinţă liberă şi care, de bunăvoie, alege viaţa sau moartea, iadul sau raiul.
Prin venirea Fiului lui Dumnezeu pe Pământ omenirea a fost orientată structural spre cer. Oamenii nu mai pot scăpa de această orientare, fie că-L mărturisesc, afirmându-L, fie că-L mărturisesc tăgăduindu-L pe Dumnezeu. Suntem provocaţi individual să ne pronunţăm într-un fel sau altul, cum stăm faţă de mesajul lui Iisus.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

tdc sibiu

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
brukenthal
Licitatie publica

accentmedia