logo
Agenda vieţii spirituale
Agenda vieţii spirituale

Duminica a 3-a din Postul Mare este închinată cinstirii Sfintei Cruci. În această zi Biserica ne pune înainte Sf. Cruce şi îndemnul de urmare a lui Hristos în drumul mântuirii noastre. Ni se pune în faţă pilda jertfei lui Hristos, spunându-ne că nimeni nu poate ajunge la mântuire fără acceptarea crucii vieţii sale.

Pericopa evanghelică a acestei săptămâni (Mc. 8, 34-38) la rândul ei, ne vorbeşte despre înţelesurile duhovniceşti ale Sfintei Cruci, pentru mântuirea noastră. Ea ne redă cuvintele Mântuitorului către cei care doresc să-L urmeze, către cei care doresc să-şi mântuiască sufletele: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Mc. 8, 34).

Aici, cuvânul "cruce" nu mai are înţeles material, ci spiritual: crucea ca viaţă creştină, pe care fiecare din noi suntem chemaţi să o ducem aici pe pământ.

"A te lepăda de sine" înseamnă a ne lepăda de noi înşine, de modul egoist de a trăi în uitare de Dumnezeu şi de semeni. Lepădarea de sine este practic eliberarea sufletului nostru din închisoarea propriului egoism. Căci nu există o biruinţă mai mare ca aceea de a te lepăda de tine şi a ajunge liber. "Adevărul vă va face liberi". Este trăirea libertăţii spiritului, curat de orice păcat sau patimă. Căci păcatul constă tocmai în înfrângerea sufletului de către propriul egoism. Ni se inversează scara valorilor, prin exagerări şi falsificări de perspectivă, care ne tulbură armonia interioară. Păcatul şi plăcerile ni se par vrednice de dorit şi căutat. Şi astfel, pierdem măsura cea dreaptă a lucrurilor şi ne ocupăm cu lucruri de nimic. 

Expresia "să-şi ia crucea" înseamnă ca fiecare din noi să-şi asume viaţa aceasta, cu bucuriile dar şi cu întristările ei. Căci crucea este adesea o neîmplinire, o boală, o patimă nevindecată, un handicap, etc. Mântuitorul ne îndeamnă pe fiecare dintre noi, indiferent de crucea pe care o avem, să Îl urmăm. El vrea să poarte împreună cu noi suferinţa noastră, vrea să ne ajute. Căci numai Hristos Domnul poate transforma crucea noastră în scară spre Cer. Toate ne sunt necesare în viaţă, bunurile, averea, familia, etc., dar nimic din toate acestea nu trebuie pus mai presus de Dumnezeu şi de mântuirea sufletului.

Ţinta şi scopul acestei vieţi trebuie să fie mântuirea sufletului, comuniunea cu Dumnezeu, nu acumularea de bunuri şi glorie lumească. "Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?" - ne întreabă retoric Mântuitorul. Răspunsul este: NIMIC! Pentru că valoarea unui suflet întrece valoarea lumii întregi. Deci, nimic nu-i foloseşte omului dacă îşi pierde sufletul, căci atunci a pierdut totul!

Gh. DOBRIN



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

marquardt

SmartUP

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia