logo
Agenda vieţii spirituale
Gh. DOBRIN
197 vizualizari
Agenda vieţii spirituale

* Duminica a III-a din Pos­tul Mare este închinată de biserică cinstirii Sfintei Cruci.
În această zi, Sfânta Cruce este scoasă cu solemnitate din altar şi aşezată în mijlo­cul Bisericii spre închinare şi sărutare, în timp ce preoţii şi credincioşii cântă: "Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi Sfântă Învierea Ta o lău­dăm şi o preaslăvim".
Ne întrebăm de ce Bise­rica a rânduit ca să fie po­menită Crucea în mijlocul Postului Mare, când ştim că acesteia îi sunt închinate mai multe sărbători în cursul anului bisericesc? Răspun­sul ni-l dau Sfinţii Părinţi ai Bisericii care ne spun că, după cum în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieţii, tot aşa în mijlocul Postului Sf. Paşti este prăz­nuită Sf. Cru­ce. Şi aceasta pentru că pă­catul nepostirii şi neascul­tării lui Adam se îndreap­tă numai prin postire şi înfrâ­nare de cele materiale şi prin ascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.
Adam şi Eva au pierdut Raiul şi Pomul Vieţii pentru că nu au postit şi nu au ascultat de Dumnezeu.
Noul Adam, Iisus Hristos, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moarte pe Cruce, ne-a dăruit Pomul Vieţii. El însuşi fiind Pomul Vieţii, care ni se dăruieşte în Sf. Euharistie. Căci "cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veş­nică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi". (In 6, 54)
* De asemenea, pericopa evanghelică a săptămânii (Mc. 8,34-38) ne vorbeşte despre înţelesurile spirituale ale Sf. Cruci, pentru mântui­rea noastră.
Ea ne redă cuvintele Mân­tuitorului către cei ce doresc să-L urmeze, către cei care voiesc să-şi mântuiască su­fle­tele: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie" (Mc. 8, 34)
Aici, cuvântul "cruce" nu mai are un înţeles material, ci spiri­tual: crucea ca viaţă creştină, pe care fiecare din­tre noi sun­tem chemaţi să o ducem aici pe pământ. "A te lepăda de sine" înseamnă a ne lepă­da de noi înşine, de modul e­goist de a trăi în ui­tare de Dum­ne­zeu şi de se­meni. Le­pă­darea de sine este prac­tic eliberarea su­fletului nostru din închisoa­rea propriului e­goism. Căci nu există mai ma­­re biruinţă ca aceea de a te lepăda de tine şi a ajunge liber.
Expresia "să-şi ia cru­cea" înseamnă ca fiecare dintre noi să-şi asume viaţa a­ceas­ta, cu bucuriile dar şi cu întristările ei; cu biruinţele, dar şi cu eşecurile ei; Cru­cea este adesea o neîmpli­nire, o boală, o patimă nevin­decată, un handicap etc. Mântuitorul ne îndeamnă pe fiecare dintre noi, indiferent de crucea pe care o avem, să Îl urmăm. El vrea să poar­te împreună cu noi suferinţa noastră, vrea să ne ajute. Căci numai Hristos Domnul poate transforma crucea noastră în scară spre Cer.
Căci, ţinta şi scopul su­prem al acestei vieţi trebuie să fie mântuirea sufletului, comuniunea cu Dumnezeu, nu acumularea de bunuri materiale sau glorie lu­meas­­că. "Căci, ce-i folo­seşte omului să câştige lu­mea întreagă, dacă-şi pier­de sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pen­tru sufletul său?" - ne întrea­bă retoric Mântuitorul.
Răspunsul este NIMIC! Nimic nu-i foloseşte omului dacă-şi pierde sufletul, căci atunci a pierdut practic totul!

 



loading...
comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie


SBZ

Filarmonica Sibiu

Eurotrip Rekze
APM

Biteco
CP34