logo
Protestele sibiene de duminică, faza pe amuzament
Dumitru CHISELIŢĂ
1185 vizualizari
Protestele sibiene de duminică, faza pe amuzament

Deja a devenit o modă ca o parte din sibieni să iasă, duminica, pe seară, la un protest. Chiar dacă ordonanţa „penală” e de domeniul trecutului, chiar dacă numărul oa­menilor s-a subţiat mai mult decât consi­derabil, de la zeci de mii abia la câteva sute, iată că protestul mai „vinde” şi mai aduce ceva audienţă. Ca şi participanţi. A fost şi duminică aşa ceva. Un fel de pro­test „2 în 1”, care cerea parcă demi­sia Guvernului şi, printr-o pan­cartă, oprirea defrişărilor. Am fost şi eu acolo, ca observator imparţial, ca de obicei, chiar dacă imparţia­lita­tea aduce mai mult înjurături şi por­căieli conform re­gulii „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”. Şi pen­tru că am relatat la momentul opor­tun despre desfăşurarea acţiunii din punct de vedere ştiristic, acum hai să ve­dem şi partea amuzantă a lucrurilor. Nu de alta, dar parcă e prea multă încrâncenare în po­vestea asta.

S-a evitat traseul „tradiţional” de pe str. Nicolae Bălcescu, cică, pentru a nu stingheri sau de­ranja pe cei care vindeau mărţi­şoare în zonă. Drăguţ. Mai ales că numărul amatorilor de su­venire de început de primăvară depăşea, cu mult, pe cel al pro­testatarilor. Ceea ce am putea interpreta că oamenii din lumea reală mai au şi alte pre­ocupări decât să îi dea cu „ciu­ma roşie” şi să sune din vuvu­zele...
 
Tot în acelaşi context, un băiat a prins ideea aceea de „miting-marketing” şi a făcut ceva bănuţi, nu cred că mulţi, comercializând mărţi­şoare cu „rezist” celor inte­resaţi în a avea mărţişoare cu un aseme­nea mesaj. A fost fil­mat, fotografiat, intervievat, în fine, a fost starul mo­mentului. Bravo lui. A profitat de oportu­nitate.

Singurul semn că protestul era şi anti-defrişări a fost un mesh aşa de metaforic, de a luat ceva timp ca să fie înţeles: „După Brexit – PĂDUREXIT. Co­mu­nitatea Pădurii cere inter­zice­rea defrişărilor pentru următorii 100 de ani”. Nu ştiu să existe vreo organizaţie numită „Comu­nitatea Pădurii”. Sunt altele, OK, dar una cu acest nume, nici să dai cu Google (am dat!) nu pare să fie. Oricum mai aşteptăm.

Ca o paranteză, iată motivaţia Co­misiei pentru agricultură, silvicul­tură, industrie alimentară şi servicii specifice şi a Comisiei pentru me­diu şi echilibru eco­logic. Ei zic că, dacă nu se mai măcelăresc pă­du­rile noas­tre, „ar genera consecinţe eco­nomice negative în lanţ, afec­tând grav pe cei 7 mii de operatori economici din industrie, dar şi so­cietăţile de exploatare a lemnului, iar, pe de altă parte, economia românească de mo­bilă şi con­struc­ţii nu poate ab­sorbi decât jumătate din can­titatea de produse din lemn”. Aţi râs? Nici eu. La refu­zarea aces­tei legi şi-au dat mâna, dincolo de simpatiile-antipatiile străzii, pesedişti, liberali, unepe­rişti, alde-işti şi indepen­denţi. Vă mulţumim frumos, dăm legătu­ra cu stadionul din Bănie. Sau din Regie. Închidem paran­teza.

Am asistat, din nou, la mo­mentul acela înălţător când, din sute de piepturi şi pe sute de voci, s-a mormăit Imnul Na­ţional. Evident că la a doua strofă deja se ceda şi se făcea mashup de versuri. Chemaţi înapoi galeria CSU! Poate faceţi şi un workshop de învăţat imnul ţării noastre, că suntem poate singura ţară care ştie orice cântec de pe Taraf TV, dar când e vorba de cân­tecul ţării tale, o lălăim patetic. Sau să se cânte ceva mai accesibil: „Puşca şi cureaua lată”, „Cine m-a făcut om mare”, „Eroina”, etc.

Amuzant a fost când s-a stri­gat „Staţi după perdele – Aţi votat li­chele” când s-a trecut pe lângă Colegiul Gheorghe Lazăr şi Institu­tul Teologic Protestant. Unde nu prea era nimeni să stea după per­dele, că duminica seara nu se face şcoală.

Cam ne-amuzant a fost când s-a dat cu vuvuzeaua pe lângă spital. E totuşi, spital. In general, şi conform legii (deşi e o durere în fund sinistră pe tema asta), chiar şi claxonatul e interzis pe acolo. Da, mi-am auzit un fel de argumente pe facebook, dar scuze, deja prea multe se permit doar pentru că e vorba de pro­testatarii cei buni şi „PSD-Ciuma Roşie” cea rea. Ar fi dat de 1000 de ori mai bine un „puţină linişte, trecem pe lângă spital”, dar organizatorii nu au considerat necesar aşa ceva.

Tot amuzant-drăguţ a fost când s-a făcut loc unei am­bulanţe să meargă spre spital. BRAVO! Dar ambulanţa a luat-o spre Milea sau Dumbrăvii. Dar intenţia contează.

La final, nu am putut să nu remarc un alt mic star al pro­testului de du­minică, un băiat cu mască de Anony­mus, care avea o pancartă cam de 2 pagini A4 scrise. În ENGLEZĂ. Între­barea mea ar fi de ce să te maschezi aşa la un miting mainstream (ca s-o dăm şi noi pe engle­zeşte), nonviolent, foarte auto­rizat, fără tulburări, fără conflicte cu forţele de ordine... sau aşa o fi mai cool.

În rest, mulţumesc pentru o sea­ră animată de duminică, şi ne ve­dem data viitoare. Apropo, încă apreciez faptul că protes­tatarii care chiar ştiu de ce ies (că sunt şi din cei care ies doar ca să iasă) sunt mult mai raţionali decât tastaturiştii de pe reţele.




loading...
comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie


SBZ

Filarmonica Sibiu

Eurotrip Rekze
APM

Biteco
CP34