logo
Învierea Domnului – Lumina vieţii
Învierea Domnului – Lumina vieţii
„Veniţi de luaţi lumină!”

Cu neţărmurită bucurie întâmpinăm şi în acest an praznicul cel luminos şi cel mult aşteptat „sărbătoarea sărbătorilor”, Învierea lui Hristos sau Sfintele Paşti. După ce am străbătut crugul Sfântului şi Marelui Post în pace, cu linişte şi cu negrăite bucurii duhovniceşti, după ce am ascultat din Sf. Evanghelie toate câte a pătimit Domnul Hristos pentru iertarea şi mântuirea noastră, sărbătorim Ziua Învierii, Ziua bucuriei şi a biruinţei asupra morţii şi a păcatului.

Cuprinşi de un fior tainic şi de sfântă bucurie prăznuim „Paştile cele sfinte, Paştile cele frumoase, Paştile cele preacinstite”, reînnoind credinţa vie şi nădejdea că „Hristos a înviat din morţi, făcându-se începătură celor adormiţi” (I Cor. 15, 20).

De fiecare dată, această măreaţă sărbătoare a Sfintelor Paşti ne cheamă pe toţi să ne curăţim simţirile şi să-L vedem pe Hristos strălucind în slavă, ne îndeamnă la unire, la împăcare şi la bună vieţuire întreolaltă.

Ziua Învierii ne îndeamnă zicând „Veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii, din mormântul lui Hristos întru care ne întărim”.

Această măreaţă zi „împărăteasă şi doamnă, al praznicelor praznic şi sărbătoare a sărbătorilor” ne aduce în inimile noastre freamătul de bucurie pe care l-au încercat cei ce au fost cei dintâi martori ai Învierii – femeile mironosiţe şi sfinţii apostoli, încredinţaţi fiind de biruinţa vieţii, a luminii celei neînserate asupra întunericului. Sf. Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să prăznuim această sfântă zi pentru că „această sărbătoare nu este numai a pământului, ci şi a cerului ... îngerii şi arhanghelii se bucură, iar Stăpânul tuturor puterilor cereşti prăznuieşte cu noi”.

Toate binefacerile lui Dumnezeu faţă de noi oamenii sunt izvorâte din dragoste. „Noi iubim pe Dumnezeu fiindcă El ne-a iubit cel dintâi” ne spune Sf. Ioan Evanghelistul (I Ioan 4, 10). Mântuitorul Iisus Hristos a venit pe pământ în chip de prunc nevinovat, ne-a dat lumina dreptei credinţe şi a pătimit pentru noi oamenii, cum am văzut în Săptămâna Patimilor.

Am trăit şi noi împreună cu Maica Domnului şi cu ucenicii Domnului toată drama acelor zile, ne-am întristat şi am plâns când L-am văzut pe Domnul Hristos vândut de către Iuda, ucenicul Său; dat în mâinile celor puternici „ca un făcător de rele” (Matei 26, 47) părăsit de ucenicii Săi, învinuit de martori mincinoşi (Matei 26, 59), bătut, încununat cu cunună de spini, silit să-şi ducă crucea (Ioan 19, 17), răstignit între doi tâlhari (Matei 27, 38) şi apoi, după ce şi-a dat duhul, pus în mormântul nou din grădină (Matei 27, 60). Toate acestea s-au făcut însă după rânduiala lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră căci „aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi din morţi” (Luca 24, 46).

Însuşi Domnul, pe cruce fiind, a adeverit aceasta prin cuvântul „săvârşitu-s-a” (Ioan 19, 30), arătând că s-au împlinit toate cele proorocite cu privire la patimile şi moartea lui Mesia.

Şi tot ca o împlinire a celor spuse de profeţi, Mântuitorul a înviat a treia zi, biruind moartea, desfiinţând împărăţia răului şi dăruind lumii viaţa cea nouă, viaţa cea adevărată, viaţa cea fără de sfârşit. De aceea ne bucurăm de biruinţa lui Hristos, care devine şi biruinţa noastră asupra morţii şi a păcatului căci într-adevăr „Paştile Domnului ne-a trecut pe noi din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer” cum atât de înălţător cântăm în această noapte de mântuire.

Învierea lui Hristos este temeiul învierii noastre a celor ce credem şi mărturisim că „Hristos a înviat din morţi fiind începătură a învierii celor adormiţi” (I Cor. 15, 20).

Ca mărturisitori ai Învierii suntem astăzi chemaţi să facem din lumina Învierii, lumina vieţii noastre, pe care trebuie să ne-o împodobim cu lucrarea faptelor bune izvorâtoare din lumina cugetului şi a voinţei, lucrând la „înnoirea vieţii” (Rom. 6, 14) la biruinţa adevărului şi a dreptăţii.

Lumina Învierii luminează totdeauna viaţa noastră, ea luminează mersul istoriei dându-i un nou sens, alungând întunericul, teama morţii şi descoperind valorile nepieritoare ale vieţii celei noi.

Aşa cum lumina şi căldura soarelui de primăvară fac ca întreaga natură să învie îmbrăcând-o în haină nouă, tot aşa şi lumina Învierii trebuie să încălzească sufletul nostru alungând tristeţea, înviorând puterile, sfinţind bucuriile şi învăpăind cu flacăra Duhului mintea noastră în lucrarea faptelor bune.

Să devenim aşadar fiecare fii ai luminii şi să alungăm din viaţa noastră toată răutatea, toată ura şi vrajba şi toată patima aducătoare de moarte şi, după cuvântul apostolului „să lepădăm deci lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom. 13, 2) bineştiind că „roada luminii se arată în orice bunătate, dreptate şi adevăr” (Efeseni 5, 9).

Să revenim la buna cuviinţă, la cinstea, omenia, dărnicia şi la evlavia strămoşilor noştri care au trăit cu adevărat taina şi minunea Învierii Domnului şi să luptăm împotriva violenţei, a furtului, a înşelătoriei, a perfidiei şi a minciunii care, din păcate, sapă la temelia neamului nostru ca o cangrenă, siluind conştiinţe şi adâncind prăpăstii de netrecut între bogaţi şi săraci.

La acest popas de sărbătoare să-l ascultăm pe Sf. Efrem Sirul care zice „să ne aducem aminte de cei în neputinţă, de văduve, de sărmani, de străini, de săraci, de cei din temniţe, din peşteri şi din prăpăstiile pământului”, pentru ca sărbătoarea sărbătorilor să o cinstim dumnezeieşte nu lumeşte, ci mai presus de lume, creştineşte şi româneşte şi luminându-ne cu prăznuirea „unul pe altul să ne îmbrăţişăm ... să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi”.

Cunoscând darurile mari pe care ni le-a adus tuturor Sfânta Înviere să-L rugăm pe Hristos cel Înviat să rămână cu noi aşa cum L-au rugat şi cei doi ucenici ai Săi, Luca şi Cleopa, pe când mergeau spre Emaus în ziua Învierii, aşa cum L-au rugat moşii şi strămoşii noştri de-a lungul istoriei.

Să ne rugăm Părintelui Luminilor ca să reverse cu îmbelşugare darurile Sale peste viaţa noastră spre a progresa atât spiritual cât şi material şi să strigăm din adâncul sufletului către Hristos ca şi tâlharul de pe cruce „Pomeneşte-ne Doamne când vei veni întru Împărăţia Ta” (Luca 23, 42).

Veniţi aşadar, acum când toate s-au umplut de lumină „şi cerul şi pământul şi cele dedesubt”, ca în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului, zicând: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

HRISTOS A ÎNVIAT!

VISARION

Episcopul Tulcii





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia