Atunci când ni se rupe. Piciorul, sau aşa, în general

Când ţi se rupe piciorul? Păi, de exemplu, când mergi pe o porţiune de trotuar transformată în patinoar. Cine a transformat-o? Păi, ca să ne exprimăm aşa, condiţiile meteoro­logice, codurile de diverse culori şi pe diverse teme hibernale (ninsoa­re, ploaie îngheţată/„freezing rain”, ger, ninsoare, viscol, etc) şi, mai ales, durerea în 14 a celor care ar trebui să pună mâna şi cu puţin efort, să „dea zăpada/gheaţa”. Adică ni se poate rupe piciorul pentru că altora li se rupe de noi. Un exemplu „bifat” în imagine este la Sala Transilvania, unde trotuarul este cvasi-inaccesibil, iar oamenii care au neasemuitul tupeu de a se deplasa prin zonă într-un mod pe care l-am putea defini, în linii mari, caraghios. Paşi mărunţi, capu-n pământ, centrul de greutate înspre faţă pentru a nu pica pe spate. Între­bare re-repetată. Dacă păţim ceva în zona asta, cui cerem despă­gubiri? Cui îi fluturăm sub nas certificatul medico-legal? Ce motive va invoca învinuitul, privat sau public, referitor la faptul că noi ne rupem capul (şi) pe aici, deşi ar trebui să nu? Că suntem vinovaţi că umblăm? Că existăm? Că „să fi trecut prin altă parte”? Că aşa e iarna şi că în 1954 a fost mai rău? Acum sincer, şi cu riscul de a spune lucruri care au mai fost spuse, cele mai enervante lucruri sunt tâmpeniile care se repetă. Se repetă pentru că cineva nu ia măsuri pentru a nu se mai repeta. Şi totuşi, câte miliarde de euro costă o activitate de deszăpezire pe un prăpădit de trotuar, chiar undeva dincolo de Piaţa Mare/Mică/Huet, de se aşteaptă ajutorul unui posibil cod portocaliu de secetă pentru a avea căi de deplasare decente şi practicabile? Nu de alta, dar ne roade curiozitatea. Sau, dacă, tehnic, nu se poate deszăpezi un amărât de trotuar ca cel de la Sala Transilvania, măcar închideţi strada până prin mai, aşa... Să ne lăudăm cumva că am fost afectaţi de vremea ostilă. Până atunci, sibienii care trec pe acolo au liber la tumbe, răsuciri şi căderi în cap, gură, fund. Sperăm că doar la atât, nu să-şi rupă ceva. Că altora chiar li se rupe. .