logo
Nicolae Ivan, directorul Turului Ciclist al Sibiului: "Dacă Turul ar fi fost mai lung cu 20 de metri, la final, Edy Grosu trecea primul linia de sosire" (2)
Ovidiu BOICA
1590 vizualizari
Nicolae Ivan, directorul Turului Ciclist al Sibiului:

- Anul trecut, un alt columbian, tot de la Androni Giocattoli Sidermec, Egan Bernal, a câştigat Turul Ciclist al Sibiului, după care a fost cumpărat de Sky, iar acum aleargă în Turul Franţei. Îi preziceţi un viitor la fel de strălucit şi lui Sosa?
- Acesta este un alt motiv de bucurie, că Turul Ciclist al Sibiului a fost, în general, o rampă de lansare pentru mulţi ciclişti, care au ajuns în scurt timp în ciclismul profesionist, la o echipă mare din World Tour. Câştigătorul de anul trecut, Egan Bernal, este acum în Turul Franţei şi face o figură frumoasă. Se pare, din informaţiile mele, că este considerat înlocuitorul lui Chris Froome. Eu îl consider al doilea Quintana, sau un viitor Quintana. Mă bucur că şi acest Ivan Ramiro Sosa, care şi-a adjudecat nu mai puţin de 4 tricouri la Sibiu, fapt unic până acum în istoria de opt ediţii a Turului, a atras privirile şi cred că va avea aceeaşi şansă cu a lui Bernal. Din informaţiile mele neoficiale, este curtat de Trek-Segafredo şi probabil că nu în mult timp va face pasul spre această echipă. El a câştigat, să nu uităm, şi Turul Ciclist al Bihorului. Acum, a câştigat detaşat la Sibiu, iar astea sunt cărţi de vizită bune pentru cei care ştiu ce înseamnă Turul Ciclist al Sibiului. Mă gândesc, de exemplu, la Gianni Savio, team manager-ul Androni Giocattoli, care probabil este şi un fin comerciant. Sunt convins că Savio are nişte oameni foarte buni, care îi caută talente în Columbia, o rezervă nesfârşită de elemente valoroase, pe care el a reuşit să le pună în valoare. Din câte ştiu, Ivan Sosa nu este de foarte mult timp în team-ul Androni Giocattoli. Uite că Savio l-a găsit, îl pune în valoare, îl arată lumii şi, de anul viitor, probabil va fi în plutonul fruntaş al ciclismului profesionist.
 
- O decizie care a surprins a fost scurtarea etapei care a avut finişul la Bâlea Lac, la peste 2.000 de metri. De fapt, aşa cum şi dumneavoastră aţi spus, Turul de anul acesta a fost mai scurt. A fost o decizie... înţeleaptă?

- Turul de anul acesta a fost mai scurt şi nu mă feresc să spun asta, atât ca timp, cât şi din punct de vedere al kilometrilor parcurşi, iar asta datorită austerităţii economice pe care o traversăm cu toţii, nu numai noi, cei din organizare. Sincer, am încercat să avem cheltuieli mai mici ca să nu fim nevoiţi să întrerupem şirul Turului. Dar, prin voinţa multor oameni de bine, care au crezut în această competiţie încă de la început şi care au vrut să o ducem mai departe, am reuşit. Revenind, poate că, fiind mai scurt, Turul a câştigat un plus de valoare. Cicliştii care au urcat pe Bâlea, de pildă... Una era să urci la Bâlea după 150 de kilometri, poate storşi un pic de vlagă, şi alta să abordezi Transfăgărăşanul după 70 şi ceva de kilometri, când rezervele şi forţa calorică şi fizică, biologică, a cicliştilor, era cu totul alta. Dovadă că s-a şi văzut. S-au înregistrat medii orare de necrezut. Chiar şi în semietapa 3B am avut viteză de Turul Franţei, 46,7 kilometri. Nu-mi venea să cred că era adevărat... Alergând pe ploaie, în condiţii meteo improprii într-un fel, s-a atins această viteză.
 
- Pentru că aţi amintit de timpi şi medii de viteză, trebuie spus că şi la finalul Prologului, comparând timpii de anul trecut cu cei de acum, balanţa a înclinat net în favoarea ediţiei de anul acesta. Câştigătorul de acum, Davide Ballerini, a scos sub 3 minute, iar anul trecut, dacă nu mă înşel, cel mai bun timp a fost de 3 minute şi vreo 7 secunde. S-a concurat pe acelaşi traseu?
- În principiu a fost acelaşi Prolog, dar în sens invers. Determinarea de a câştiga şi de a se aşeza în fruntea plutonului a fost foarte mare încă din prima zi de competiţie. Asta înseamnă că Turul Ciclist al Sibiului a dovedit un oarecare plus de valoare şi cicliştii nu vin la Sibiu doar să se plimbe.
 

Edy Grosu, ghinionistul de serviciu
 

- Poate concura Eduard Grosu la titlul de ghinionistul Turului? După ce s-a accidentat anul trecut la antrenamentul de dinaintea startului, acum a făcut pană pe Prolog...
- Edy Grosu, aproape la fiecare ediţie, a avut câte un ghinion. Anul acesta, ghinionul lui a fost chiar din start, în timpul Prologului. După vreo 6-700 de metri a făcut pană şi a fost nevoit să alerge aşa până la final. Realizez foarte bine ce s-a întâmplat, cât de periculos a fost pentru el, cât de mult s-a expus, pentru că a avut de parcurs zone cu 5 registre de pavaj şi, în special, pe pietre cubice, care sunt foarte pretenţioase. A fost dificil pentru el inclusiv pe strada Centumvirilor, care e pavată cu piatră de râu... Abordarea a trebuit să fie mult diferită faţă de cea normală, dacă nu ar fi avut pană. A riscat foarte mult! Să mergi pe pană înseamnă să rişti foarte mult.
- În condiţii normale, ar fi putut câştigat Prologul? Pe pană mai bine de o jumătate din traseul de 2,2 kiloetri a scos al nouălea timp...
- Nu ştiu, nu mă pot pronunţa ferm în chestiunea asta, dar cu siguranţă nu era de exclus şi o asemenea posibilitate... Cred că ar fi putut să se gândească, fără a ridica prea sus nasul şi a scoate pieptul la înaintare, la câştigarea Prologului.  Spun asta gândindu-mă şi la faptul că, cu puţin timp în urmă, vreo două săptămâni şi ceva, a devenit campionul naţional de contratimp al României. În aceeaşi perioadă a câştigat şi titlul de campion naţional de fond al României. Deci, are resurse foarte bune. Evoluţia lui a fost foarte bună şi în celelalte tururi în care a fost anul acesta, ca şi component al echipei pro-continentale Nippo Vini Fantini. Din informaţiile mele şi din ceea ce se poate vedea pe site-urile din lumea ciclismului, cred că el este numărul unu în echipa Nippo Vini Fantini. O merită! Se demonstrează că, dacă vrei cu adevărat, poţi. Este un monument de voinţă şi nu cred că e ceva ieşit din comun, gândindu-mă că şi tatăl lui, Viorel Grosu, pe care-l cunosc, a alergat la fel. După mine, tatăl lui Edy era tot un ”catâr” încăpăţânat, care stătea cu “limba înfăşurată” pe roata din faţă, dar care totuşi mergea de fiecare dată spre victorie. Aşchia nu sare departe de trunchi...
- Edy Grosu a fost foarte aproape de o nouă victorie în ultima etapă, la Sibiu, după cea de anul trecut. A trecut al doilea linia de sosire, iar la final a acuzat că n-a câştigat deoarece, în momentul în care a început sprintul final, a fost nevoit să frâneze, împiedicat de un motociclist. Stă în picioare acuzaţia lui?
- Dorinţa lui era să câştige, ca şi anul trecut, ultima etapă, spre deliciul sibienilor, care au fost prezenţi în număr mai mare decât mi-aş fi închipuit, pentru că sosirea s-a derulat pe ploaie. Inclusiv la festivitatea de premiere oamenii n-au părăsit piaţa, au fost în număr mai mare decât m-am aşteptat. Însă, dincolo de observaţiile care pot fi obiective, sau subiective, că a avut un motociclist în faţă, că a fost altceva, distanţa între el şi oandezul Janssen, care a câştigat, a fost doar de o lungime de bicicletă. Orice este posibil! S-ar putea să fi fost plauzibilă situaţia cu motociclistul, care cumva i-ar fi înfrânat elanul şi l-a împiedicat să ajungă acolo unde şi-a propus... ştiu că (n.a. Grosu) şi-a propus să câştige pentru sibieni, pentru Sibiu şi pentru gloria ciclismului românesc ultima etapă.
 
- Dacă finişul era mai departe cu 10 metri, să zicem, credeţi că ar fi reuşit să-l depăşească pe olandez?
- Nu ştiu ce să zic, dacă în 10 metri se putea face rocada la vârf, dar în 20 de metri sigur Edy ar fi trecut primul linia de sosire. Îi cunosc determinarea, ambiţia, căpoşenia şi cred că, dacă ar mai fi făcut 20 de metri, ar fi fost câştigătorul acestei etape.
 

"Ruşii de la Gazprom Rusvelo au animat competiţia"
 

- Comparativ cu ediţia 2017, din punct de vedere al valorii participanţilor, unde se situează Turul de anul acesta, sub, sau peste?

- Cred că toate echipele au venit cu elemente de valoare. Combativitatea n-a lipsit şi a fost una reală, nu artificială, sau închipuită. Pe lângă asta, ruşii de la Gazprom Rusvelo au animat competiţia şi i-au determinat pe cei de la CCC Spandi Polkowice - echipă consacrată, care a fost la Sibiu an de an aproape, mi-ar părea rău să nu mai vină - şi pe cei de la Androni Giocattoli - care s-au abonat probabil pentru cursa asta an de an - să stea... în priză. Am mai spus-o, o repet, se pare că Turul Ciclist al Sibiului lansează sportivi în lumea înaltei performanţe. şi ceilalţi, de la echipele continentale, de altfel, au contribuit la ridicarea valorii Turului la modul foarte clar, o spun fără a supralicita. Anul acesta, cred că Turul a fost chiar peste valoarea curselor din anii trecuţi, în pofida faptului că numărul kilometrilor, distanţa parcursă, nu a fost aceeaşi, nici zilele de concurs. Deci, iată că se adevereşte dictonul latin care spune ”Non multa, sed multum!”
 
- V-a impresionat cineva anume din caravană?
- Vreau să vă mărturisesc că, fiind acolo, în faţa scenei pe care s-a desfăşurat festivitatea de premiere, am ascultat imnul Columbiei şi am privit cu luare-aminte steagul acestui stat sud-american. L-am privit cu respect, drept respect pentru un câştigător real, pe care l-am avut în faţă, în carne şi oase, şi pe care l-am apreciat. E vorba de Ivan Ramiro Sosa. Cu siguranţă sentimentul a fost reciproc, şi tânărul rutier columbian apreciind Turul şi eforturile făcute de toţi din organizare ca această a opta ediţie să se desfăşoare în condiţii cât mai bune.
- Anul acesta am remarcat, în caravană, o prezenţă consistentă a românilor. Au fost mai mulţi decât la ediţiile anterioare, nu-i aşa?
- Aveţi dreptate! Este îmbucurător că, faţă de anii trecuţi, prezenţa românească nu s-a limitat doar la echipa care a fost multă vreme singura echipă continentală din Tur, Tuşnad Cycling Team, şi care în acest an a devenit Novak Team, deci o echipă privată. Anul acesta a mai apărut o altă echipă continentală, care s-a creat la Braşov, e vorba de MSTina Focus, manageriată de un fost director tehnic de la echipa profesionistă Nippo Vini Fintini. Pe lângă acestea a mai fost şi echipa naţională a României, deci am avut o prezenţă nu doar simbolică. E bine! Trebuie să încerci să faci câte ceva. Dacă rezultatele n-au fost tocmai cele dorite, nu trebuie să ne sperie. Există încă timp, este un prim pas spre un reviriment al ciclismului românesc, zic eu.
 

În loc de epilog...
 

 
- Mi-este greu să răspund acestei întrebări, pentru că e necesară o perioadă de pauză şi pentru că nu ştiu dacă voi mai răspunde apelului pentru 2019. Nu sunt decis, dar s-ar putea să nu mai răspund prezent. Nu pentru că m-aş simţi copleşit de vârsta pe care o port în spate şi pe care sper să o port multă vreme cu demnitate, dar cred că e bine să fac un pas înapoi şi să îi las pe cei tineri, care vin din spate, să preia din mers şi să înveţe să gestioneze un tur de genul acestuia. Nimeni nu e de neînlocuit şi cred că vor face faţă.
- Nu credeţi totuşi că ar fi o ieşire din scenă prea... bruscă? Poate ar fi bine, o vreme, să le mai rămâneţi prin preajmă, măcar cu câte un sfat...
- Probabil că nu va mai fi atât de uşor pentru ei, pentru că, în sistemul în care am fost, nu am influenţat decisiv, dar am putut să subliniez rolul Turului în promovarea Sibiului, a oraşului şi a judeţului Sibiu, iar asta este vizibil, prin documente, în plan internaţional. Asta a fost o chestie pe care, în postura de coordonator de programe sportive al Consiliului Judeţean, am încercat să o promovez, pentru că mi se pare foarte important ca, într-o anume perioadă istorică sau de trecere în timp a unei comunităţi cum este cea românească, să te delimitezi, într-un fel sau altul, prin ceea ce eşti capabil, şi să creezi încredere în rândul partenerilor tăi, ori noi cred că am creat-o, şi prin Turul Ciclist al Sibiului, şi prin alte evenimente sportive care se derulează pe plan local şi judeţean. Ba, chiar aş îndrăzni să cred că, în Sibiu, deja evenimentele, şi cele sportive, şi cele culturale, poate sunt un pic mai multe decât ar trebui. Dovada cea mai bună e că se suprapun de multe ori şi, fără să vrem, ne luăm din public unii altora. Aici ar trebui un pic gândit, poate organizatorii de competiţii şi de manifestări culturale ar trebui să aibă o întâlnire şi să se pună de acord cu anumite date.
 
- O ultimă întrebare! Turul Ciclist al Sibiului este o competiţie importantă din România, dar la fel de importantă şi pentru această parte a Europei. Nu am văzut nicăieri, pe afişe, bannere, flyere, mape de prezentare etc. trecut şi Ministerul Tineretului şi Sportului. Nu v-a ajutat cu nimic?
- Mi-aş dori o audienţă la ministrul Tineretului şi Sportului, doamna sau domnişoara Ioana Bran, care ar trebui să înţeleagă că sportul este sport. Nu este vorba doar de politică şi de poziţionarea ei în societate, în funcţie de unele capacităţi materiale, sau mai ştiu eu ce alte oportunităţí ale tăticului. Nu voi agrea niciodată ”meseria” de fiu sau de fiică. Să înţeleagă faptul că e necesar să contribuie mai mult, în sensul că sunt unele competiţii internaţionale în România care ar trebui să beneficieze de un fond special de sprijin pentru completarea fondurilor necesare organizării lor. Dacă, la anul, de exemplu, nu va mai avea loc, un an dacă se întâmplă asta, Turul Ciclist al Sibiului scade în valoare, în prestanţă şi intră pe panta uitării. E păcat, pentru că e ceva creat prin mult efort, prin multă trudă.
 
Citește AICI prima parte a interviului cu Nicolae Ivan, directorul Turului Ciclist al Sibiului 2018.
 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

tdc sibiu

traistuta culturala

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
brukenthal
Licitatie publica

accentmedia