Ioan Stanciu... a plecat la ceruri
Născut la data de 28.03.1939 în comuna Straja, judeţul Alba şi decedat în urma unei grele şi îndelungate suferinţe, duminică noaptea, în secţia de terapie intensivă a spitalului din Sibiu... prea repede, mult prea repede, fără să poată să îşi ia rămas bun de la colegi, prieteni şi elevi, de la toţi cei care l-au cunoscut, iubit şi apreciat pentru calităţile sale, pentru tot ceea ce a fost marele om Ioan Stanciu.
Sportul sibian, dar mai ales rugby-ul sibian a pierdut unul din seniorii săi, numit de colegi şi prieteni "Nică Părintele".
Ioan Stanciu a fost unul dintre marii rugbişti ai Sibiului, antrenor de primă divizie şi profesor a numeroase generaţii de sportivi şi studenţi.
La 71 de ani, "Părintele" a plecat să privească "de sus" lumea sportului, lăsând în urmă pentru cei care l-au cunoscut, sportivi, colegi, prieteni, un gol imens, inimi îndurerate, ochi înlăcrimaţi... dar vor rămâne veşnic în inimile noastre chipul său blând şi zâmbetul suav, iar profesionalismul şi dăruirea - amintiri duioase şi de neînlocuit.
Şi-a început cariera rugbistică ca jucător în timpul studenţiei la Universitatea Timişoara, activând apoi la Clubul Sportiv Municipal Sibiu, echipă cu care a promovat în 1969 în Divizia Naţională.
Ca profesor a pregătit sportivi la toate eşaloanele, promovând nenumăraţi jucători în toate loturile României.
A fost unul dintre fondatorii Colegiului Tehnic şi de Biblioteconomie - secţia Măiestrie Sportivă - Rugby, unde a activat ca lector şi, de asemenea, a contribuit la înfiinţarea Fundaţiei de Rugby "Bebe-Boboc".
Ani la rând a fost directorul Clubului Sportiv Şcolar "Şoimii" Sibiu, unde întreg colectivul l-a apreciat pentru calităţile incontestabile de conducător şi nu numai.
Rugby-ul sibian va fi mai sărac fără "Părintele" Nică Stanciu.
Amintirea sa va rămâne însă neştearsă din paginile sportului cu balonul oval, iar în semn de respect, în data de 27.03.2010, se va ţine un moment de reculegere, la partida oficială care se va disputa la Sibiu.
Dumnezeu să-l odihnească.
Catedra de Rugby a Clublului Sportiv Şcolar "Şoimii" Sibiu
.
Sportul sibian, dar mai ales rugby-ul sibian a pierdut unul din seniorii săi, numit de colegi şi prieteni "Nică Părintele".
Ioan Stanciu a fost unul dintre marii rugbişti ai Sibiului, antrenor de primă divizie şi profesor a numeroase generaţii de sportivi şi studenţi.
La 71 de ani, "Părintele" a plecat să privească "de sus" lumea sportului, lăsând în urmă pentru cei care l-au cunoscut, sportivi, colegi, prieteni, un gol imens, inimi îndurerate, ochi înlăcrimaţi... dar vor rămâne veşnic în inimile noastre chipul său blând şi zâmbetul suav, iar profesionalismul şi dăruirea - amintiri duioase şi de neînlocuit.
Şi-a început cariera rugbistică ca jucător în timpul studenţiei la Universitatea Timişoara, activând apoi la Clubul Sportiv Municipal Sibiu, echipă cu care a promovat în 1969 în Divizia Naţională.
Ca profesor a pregătit sportivi la toate eşaloanele, promovând nenumăraţi jucători în toate loturile României.
A fost unul dintre fondatorii Colegiului Tehnic şi de Biblioteconomie - secţia Măiestrie Sportivă - Rugby, unde a activat ca lector şi, de asemenea, a contribuit la înfiinţarea Fundaţiei de Rugby "Bebe-Boboc".
Ani la rând a fost directorul Clubului Sportiv Şcolar "Şoimii" Sibiu, unde întreg colectivul l-a apreciat pentru calităţile incontestabile de conducător şi nu numai.
Rugby-ul sibian va fi mai sărac fără "Părintele" Nică Stanciu.
Amintirea sa va rămâne însă neştearsă din paginile sportului cu balonul oval, iar în semn de respect, în data de 27.03.2010, se va ţine un moment de reculegere, la partida oficială care se va disputa la Sibiu.
Dumnezeu să-l odihnească.
Catedra de Rugby a Clublului Sportiv Şcolar "Şoimii" Sibiu
.
Adauga un comentariu la acest articol
Dumnezeu sa–l odihneasca!
Du wirst für immer in unseren Herzen, Gedanken und Teil unseres Lebens sein, Onkel Nica. Wir werden dich nie vergessen und danken dir, für all die schönen Momente, die wir mit dir verbringen durften.
In tiefer Trauer, Lorlelei und Torsten, Nicu und Renate
Du wirst für immer in unseren Herzen, Gedanken und Teil unseres Lebens sein, Onkel Nica. Wir werden dich nie vergessen und danken dir, für all die schönen Momente, die wir mit dir verbringen durften.
In tiefer Trauer, Lorlelei und Torsten, Nicu und Renate
Multumim la toata lumea pentru vorbele frumoase si gandul bun pentru familia noastra. O sa fie tot timpul viu in memoriile si inima noastra.























