Tribuna
Au mers cu Voinţa "până la moarte”. Povestea unor suporteri îndrăgostiţi de echipă preferată
Ana Maria MĂTUŞOIU
3444 vizualizari
Au mers cu Voinţa

A ajuns până în Liga )I unde s-a luptat cu mai marii fotbalului românesc. În timp ce fotbaliştii stelişti sau vasluieni câştigau de 6 ori mai mult decât sibienii, cei din urmă au învăţat să joace fotbal din pasiune. Şi din dragoste pentru suporteri. Povestea s-a sfârşit într-o zi ghinionistă de 13 noiembrie a anului trecut, când Voinţa Sibiu şi-a şters numele de pe harta FRF-ului. Însă suporterii nu au rămas fără privilegiul de a se bucura în continuare de fotbal sub culorile preferate: alb-verde. Astăzi, L. S. S. Voinţa Sibiu există datorită lor.

Au început ca să... poată sfârşi

Despre povestea Voinţei Sibiu s-a vorbit mult. Dar nu atât cât sau cum ar fi trebuit.  Înfiinţată în 2007 din dorinţa preşedintelui societăţii ATCOM Sibiu de a crea o echipă care să ducă mai departe tradiţia sportului rege şi în oraşul nostru, Voinţa Sibiu a crescut şi a uimit de la an la an. Astfel, pornind din Liga a IV-a, nou-înfiinţata echipă sibiană a reuşit ceea ce niciun alt club din România nu mai reuşise, şi anume, trei promovări consecutive. Astfel, ne vedem ajunşi în 2010, iar ca printr-o minune pe care nimeni nu o aştepta, întrucât sfârşitul sezonului a găsit echipa antrenată din vară de Alexandru Pelici pe locul 4, datorită unor probleme de licenţiere, FRF a decis ca un baraj de promovare să aibă loc între cele mai bine două clasate ale eşalonului secund. Astfel, CSU Voinţa Sibiu a promovat în Liga I, după ce a câştigat barajul ce s-a disputat în dublă manşă  împotriva celor de la Săgeata Năvodari, 0-0 la în deplasare şi 2-0 la Sibiu, în faţa a 14.000 de spectatori pe "Municipal". Perindarea prin Liga I a fost o provocare, dar totodată, un vis atât pentru jucători, cât şi pentru suporteri. Impulsionaţi parcă din prima etapă  de egalul pe care l-au obţinut din meciul contra Stelei, cu scorul de 1-1, sibienii au prins curaj şi s-au aruncat cu toate armele împotriva celorlalte echipe. Văzută ca o echipă mică pe scena fotbalului românesc, Voinţa Sibiu nu dispunea de un buget substanţial, astfel că echipa nu a făcut deplasarea cu avionul în cantonamentul din Antalya, ci a mers cu autocarul, fotbaliştii sibieni nu se plimbau pe Bulevardul Victoriei cu Range Rover, însă veneau cu mare dragoste pe „Municipal”, acolo unde erau ca acasă, dar au arătat în drumul lor că pe lângă "voinţă", au caracter şi putere. Cei mai mulţi dintre ei erau slab evaluaţi de transfermarket.ro, însă jocul celor mai mulţi dintre ei a crescut de la etapă la etapă. Este cazul lui Iulian Popa. Declarat cel mai bun fotbalist al ligii secunde, Iulică, aşa cum fanii obişnuiau să îl numească, s-a descurcat excelent în duelurile cu cei mai buni fotbalişti ai ţării, ridicându-se de multe ori peste nivelul acestora. A venit cu Voinţa din Liga a IV-a şi perioada de timp petrecută la Sibiu a fost apogeul carierei sale. „Am crescut foarte mult în joc, am avut meciuri foarte bune şi am realizat şi goluri frumoase”, a spus Iulian Popa, ţinând să precizeze că „despărţirea de Sibiu a fost foarte dureroasă, chiar dacă am plecat la mai bine. Am lăsat acolo amintiri, oameni la care ţin mult, regretul că nu am avut continuitate în Liga I”. Astfel, a urmat transferul la FC Braşov, iar pentru fotbalistul născut în Victoria a fost ca o reîntoarcere acasă. Cel care a purtat mantia antrenorului pe umeri încă din 2010 a fost Alexandru  Pelici,   acesta fiindu-le mentor, dar, mai înainte de toate, prieten, aşa cum a povestit acelaşi Iulian Popa: „Îmi este ca un frate mai mare. Relaţia noastră se bazează în primul rând pe respect, recunoştinţă, dar sunt şi momente în care suntem foarte apropiaţi şi atunci dispare bariera antrenor-jucător”.

Voinţa (nu) moare!

În urmă cu 7 luni, echipă sibiană dispărea de pe harta fotbalului românesc. Nu a fost de ajuns efortul depus de Iulian Popa, Nicolae Grigore, Claudiu Bunea sau Radu Neguţ, pentru ca reprezentanta Sibiului să răzbească în primul eşalon al fotbalului românesc. Astfel, retrogradarea în liga secundă a echipei sibiene a dus cu paşi mărunţi, dar repezi, la ceea ce de mult se prevestea: desfiinţarea echipei. Odată cu retrogradarea, lipsa banilor devenea cea mai mare problemă. Preşedintele clubului anunţase în câteva dintre conferinţele de presă că situaţia materială e foarte slabă la club şi, fără susţinere nu poate să ducă de unul singur clubul şi tradiţia acestuia mai departe. Urmările au venit imediat. Alexandru Pelici a plecat de la echipă, însă a revenit de dragul jucătorilor şi, crezând că încă se mai poate face ceva pentru ca echipa să aibă continuitate. Însă după doar două săptămâni petrecute pe "Municipal", Pelici şi-a dat din nou demisia. De data aceasta definitiv. Jucătorii erau neplătiţi de câteva luni, iar situaţia prin care treceau nu i-a plăcut niciodată acestuia. Astfel, după ce clauza ca salariile jucătorilor să fie plătite la data stabilită de el, nu a fost respectată, a plecat. Era parcă, conştient de ceea ce avea să se întâmple. Cu problemele asupră-i şi fără ajutor, preşedintele clubului a încercat să pună echipa în mâinile lui Mihai Joiţa, însă, ulterior, acesta a nu a mai dorit să cumpere echipa, din cauza datoriilor care erau mai mari decât suma de care fusese anunţat. În cele din urmă, s-a luat decizia retragerii echipei din campionat, jucătorii rămânând astfel liberi de contract.  Dar ce urma să se întâmple cu fotbalul sibian? Sau cu suporterii deveniţi pătimaşi ai fotbalului pe care jucătorii Vointei îl jucau pentru ei?

Când fotbalul devine un stil de viaţă

Se spune că suporterii unei echipe sunt sufletul acesteia, din care ea îşi trage seva, puterea şi echilibrul. Se mai spune că, pentru microbişti, a trăi înseamnă a fi pe teren, alături de echipa de suflet. Ce ar fi o echipă de fotbal fără suporteri? Din fericire, Voinţa Sibiu nu a fost nevoită să îşi pună această întrebare. Ca orice club de fotbal, Voinţa Sibiu a avut parte de susţinere în deplasare, dar, mai ales, acasă, pe „Municipal”.  Acolo unde, suporterii au fost trup şi suflet lângă echipă. În 2009 a luat fiinţă  „Peluza Sud”, formată din galeria sibienilor, iar de atunci, la meciuri dăinuia parcă mai puternic microbul fotbalului. Suporterii veneau cu tricouri, fulare, steaguri, cântece, coregrafii, dar, mai înainte de toate, cu iubire. Şi respect. Se bucurau la fiecare gol, victorie şi chiar înfrângere. Suporterii sibieni au fost, pe lângă toate acestea, un exemplu, şi asta pentru că, spre deosebire de alţi suporteri: "ei nu au creat nicicând un act de huliganism, nu s-au bătut cu ceilalţi suporteri, şi nici nu au înjurat vreodată vreun adversar, membru al echipei sau conducător", spunea fostul jucător al Voinţei Sibiu, Radu Neguţ, în cadrul unei emisiuni tv. Spusele acestuia au fost pe cât se poate de adevărate, astfel că, odată "îmbolnăviţi" de microbul fotbalului, suporterii sibieni nu au acceptat să rămână fără echipa ce le-a adus bucurii imense, încercând astfel să preia frâiele şi să schimbe ceva pe cont propriu.

Un nou proiect - LSS Voinţa Sibiu

Sorocul i-a îndemnat să facă un pas înapoi, ei au făcut doi înainte. Aşa se face că, după ce au rămas fără fotbal, suporterii sibieni şi-au unit puterile şi le-au arătat tuturor că atunci când dorinţă e, şi rezultate vor fi. Astfel, prin Asociatia „Liga Suporterilor Sibieni”, înfiinţată cu doi ani în urmă, suporterii sibieni, alături de Silviu Ungurean, preşedintele asociaţiei "Liga Suporterilor Sibieni", şi Silviu Macris, Sergiu Rizea şi Radu Tota, au pus bazele unui nou proiect sub numele "LSS Voinţa Sibiu". Cu gândul de a duce mai departe tradiţia fotbalistică a oraşului de pe Cibin, dar şi pentru a readuce oamenii pe stadion, suporterii au înfiinţat o echipă ce are ca scop principal promovarea valorilor unui fotbal curat şi onest. Antrenorul echipei este Nicolae Grigore, fostul căpitan al Voinţei Sibiu.  „Gore”, aşa cum îl ştiu cu toţii, a rămas la Sibiu, şi, cu regret povesteşte că sfârşitul echipei cu care a ajuns din Liga a 4-a până în Liga 1, a fost ca „un vis care s-a terminat. Mai ales pentru suporteri şi pentru copiii care îşi doresc să ajungă fotbalişti. Acum lucrurile au luat o altă întorsătură. M-am implicat în proiectul LSS, şi poate va fi un început, acum ca antrenor”. El dispune de un lot format din jucători tineri, pe care îi antrenează la stadionul Vointa, acolo unde echipa dispută şi meciurile de acasă. Pentru a strânge banii necesari pentru costurile echipei, suporterii au creat cutia „Tu sustii echipa”, în care cei care doresc să susţină echipa pot să depună orice sumă de bani. De asemenea, la meciurile de acasă, aceştia au pregătit un joc, prin care cei care pun bani în cutie, sunt înscrişi la un concurs, ce presupune ca trei persoane alese prin tragere la sorţi să înscrie de la jumătatea terenului, urmând ca cei care marchează să câştige o minge de fotbal. LSS Voinţa Sibiu este prima echipă de fotbal din România înfiinţată de fani, şi, cu toate că s-a format ca o echipă mică, planurile de viitor  sunt încrezătoare, astfel că, deşi momentan joacă în Liga a IV-a, iar  meciurile pe care le dispută nu sunt oficiale, la începutul sezonului 2013-2014, LSS Voinţa Sibiu urmează să se înscrie în Liga a IV-a, cu gândul de a reuşi promovări viitoare.

"Pentru demnitate şi onoare, luptaţi ca o echipă mare"

Este îndemnul pe care suporterii îl adresează jucătorilor la începutul fiecărei partide. Îi urmează atât în deplasare, cât şi acasă, şi o fac ca în vremurile bune, atunci când mergeau pe „Municipal”: cu steaguri, tricouri şi cântece. Cu bucuria de a susţine o echipă care îi reprezintă. Astăzi le este dor de Voinţa, de atmosfera de la meciurile de acasă, de bucuria clipelor alb-verzi. Cu toate acestea, acum au echipa lor, şi parcă nu mai au putere să afle dacă a fost ceva mai mult în spatele desfiinţării echipei lor. „Ne doare prea tare şi nu vrem să mai ştim. Am iubit mult Voinţa Sibiu şi încă o iubim. Însă acum avem echipa noastră”, a mărturisit Sergiu Rizea.



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

casino

CibinFEST

Profesional PN

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia