165 de ani de învăţământ sportiv la Sibiu

În această primăvară se împlinesc 165 de ani de la prima lecţie de gimnastică predată în mod oficial într-o instituţie sibiană de învăţământ. Acest lucru denotă o veche tradiţie în practicarea exerciţiului fizic în oraşul nostru, acesta fiind printre primele din Transilvania, astăzi am putea spune, din întreaga Românie.
Prima lecţie a avut loc în ziua de 3 martie 1845, la Gimnaziul Evanghelic, fiind susţinută de către maestrul Karl Badewitz, prusac de origine.
Datorită activităţii acestuia şi a participării elevilor şi studenţilor, exerciţiile fizice sunt tot mai apreciate, astfel că în ziua de 13 iunie a aceluiaşi an ia fiinţă un "Institut de Gimnastică”, partea financiară fiind asigurată de Casa de Economii.
În anul 1846 la Sibiu s-a înfiinţat una dintre primele “Societăţi de gimnastică” din monarhie. Majoritatea membrilor au fost studenţi ai facultăţii juridice, cei mai numeroşi fiind saşi, unguri, dar şi români.
Dintre aceştia din urmă cei mai reprezentativi au fost Simion Bărnuţiu şi Avram Iancu. Simion Bărnuţiu a cuprins într-o operă vastă domenii variate, abordând probleme economice, politice, sociale, juridice, filozofice şi pedagogice, unde a făcut mai multe referiri şi la “educaţia corporală”.
Şi fiindcă problema educaţiei fizice astăzi este de actualitate, pe care o parte o susţin, iar alţii o contestă, vis a vis de importanţa ei ca disciplină de învăţământ obligatoriu la toate nivelele, cred că este interesant să exemplificăm atenţia pe care conducătorii vremii o acordau acesteia în urmă cu mai bine de 150 de ani.
Legea Eὅtvὅs din 1869 a fost apreciată în epocă, pe bună dreptate, ca o lege democratică, mai ales pentru libertatea pe care o oferea pentru organizarea învăţământului în limba maternă. Pornind de la această lege, Mitropolitul Andrei Şaguna (1809-1873) a întocmit o reglementare specială pentru şcolile primare ortodoxe române, cunoscută sub numele de "Statutul organic al învăţământului” (1869). Aproape în fiecare sat s-a creat o şcoală, iar în planul de învăţământ s-a acordat o atenţie sporită limbii române. Mai mult, prin Circulara din 27 martie 1869 decretează obligatorii în şcolile primare româneşti mai multe materii, ultimul punct al decretului (10) vizează - “deprinderi gimnastice, cu specială privire la exerciţiile milităreşti”. Se mai avea în vedere ca “în fiecare comună să se înfiinţeze o şcoală de pomărit şi de gimnastică”.
Sunt de remarcat ideile avansate ale medicului Pavel Vasici, sprijinitor al revoluţiei române de la 1848, care în lucrarea “Macrobiotica” sau “Arta de a prelungi viaţa”, dedică un capitol aparte, intitulat “Mişcarea trupului”, în care tratează problemele exerciţiilor fizice, necesitatea de introducere a educaţiei fizice în şcoli, aşa cum era în antichitate la vechii greci. Petru Vasici, în calitate de inspector al şcolilor româneşti din Transilvania, într-o şedere mai îndelungată la Sibiu, propune ca statul să înfiinţeze un “Institut pentru deprinderile trupeşti”, menit să elaboreze şi să realizeze un program bine definit care ar putea contribui la răspândirea cunoştinţelor gimnastice în rândul românilor. El avea ca exemplu şcolile de gimnastică de pe lângă gimnaziile evanghelice din Braşov şi Sibiu, în care funcţionau profesori de gimnastică şi medici plătiţi de stat.
După mai bine de 150 de ani, acest deziderat s-a împlinit în cadrul Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu unde, la Facultatea de ştiinţe funcţionează o specializare de educaţie fizică cu două programe pentru studiile universitare de licenţă şi 3 de master, toate fiind acreditate, cu un număr total de aproximativ 300 de studenţi şi masteranzi. Mulţi dintre absolvenţii acesteia pe lângă locurile ocupate în reţeaua de învăţământ, activează cu prioritate în cadrul structurilor de poliție, jandarmerie, armată, pompieri, etc.
Închei prin a sublinia câteva cuvinte spuse de Dimitrie Gusti, întemeietorul sociologiei sportive româneşti, cu ocazia sărbătoririi prilejuite de comemorarea a 10 ani de activitate a Oficiului Naţional de Educaţie Fizică (O.N.E.F. Bucureşti, 1932), care printre altele spunea: “După bibliotecă, carte şi muzeu iată - educaţia fizică. O.N.E.F.-ul este chemat să pregătească acel corp sănătos al dictonului strămoşesc în care poate să se aşeze şi să se dezvolte mintea sănătoasă a unei naţiuni”.
Prof. univ. dr. Dionisie Marian Turcu
şef Catedră Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea "Lucian Blaga” din Sibiu
.