logo
Apulum
Un fel de remember: 2018 - anul dezbinării şi al pitzi-revoluţiilor nereuşite
Un fel de remember: 2018 - anul dezbinării şi al pitzi-revoluţiilor nereuşite
Nu ştiu dacă s-a mai preocupat cineva de subiectul ăsta, dar, privind înapoi, "cu mânie”, ca în clasicul film de care puţini mai ştiu (chiar şi eu îmi amintesc doar că era cu Richard Burton care făcea pe nebunul) sau doar cu amuzament, reiese că anul 2018 (scriu tot "2017", inerţia...) a fost anul în care, clar, Românii au arătat cât de prefect dezbinaţi pot fi şi cum o anumită parte, nu consistentă, dar vehementă a lor s-a tot chinuit să screamă o revoluţie, dar nu i-a ieşit (ştim cu toţii senzaţia, nu? Îţi vine, dar nu iese). Deci Guvernul Dăncilă al numaiştiucâtelea (aş căuta, aşa, jurnalistico-deontologic, dar nu am chef azi), urmaşul altor guverne Grindeanu şi Tudose e bine-mersi, chiar dacă are ceva înlocuitori.

Cel puţin cum se vede din poziţia mea, ocupaţia principală oficială este de a face şicane preşedintelui Iohannis şi de a da bani şi libere la bugetari. La rândul lui, şi el, Iohannis le răspunde cu aceeaşi monedă, şicanând de dragul de a şicana, nu ştiu dacă spre binele ţării ori doar de fiţă prezidenţială.  Zici că sunt două găşti de/din curtea şcolii care se bat pentru cine e cel mai jmeker şi are monopol la ciordit sandvişurile alora din clasele I-IV (adică noi, contribuabilii).


Dar uite că, în ciuda tuturor tentativelor de a intra la preşedinţia UE cu o linie ne-social democrată, cu, vorba aia, „guvernul MEU”, aşa cum ar fi vrut şi "popularii” de la Bruxelles cărora anul acesta le cam apune steaua şi se zbat cum pot să mai prindă ceva ciolan cu varză de Bruxelles, nu a fost să fie că nu ai avut nici cum, nici cu cine. Avem aşadar preşedinţie UE cu preşedinte de opoziţie şi guvern la putere. Cui nu-i convine, să scrie acasă. Acum nu ştiu cât de nemaipolonică e preşedinţia asta a Uniunii Europene şi cu ce ne va avantaja ca indivizi-români comuni. Se ieftinesc gazul, lumina şi benzina? Dispar angajările şi avansările pe pile din mediul bugetar? Nu se mai bat vestele portocalii cu jandarmii care nu-s din St. Tropez pe la Paris? Apropo, cine a fost anul trecut la preşedinţia UE? (răspundeţi fără goagle). Eu nu ştiu, nu-mi pasă, mi se rupe. Europa mea nu se regăseşte în conţopist-landul numit UE.

Dezbinare clară, dar "ne-am unit"

Chiar dacă mulţi au ars-o-n lozinci cum că "(hashtag) ne-am unit", realitatea este, evident, alta. Ne-am dezbinat. Mai rău ca în 1990. Suntem deja două tabere clare, cu două ideologii la fel de clare. Asta fără a-i mai socoti pe neutri, habarnişti, speriaţi, "frunză verde foi de fag/nu m-amestec, nu mă bag", „nooo acuma ce săăă-i faaaci?”, în fine, neimplicaţii, cei ce nu contează.
Restul ne-am rupt în două. Chiar dacă aparent pe simpatii politice, pendulând în jurul PSD (mamăăă, ce faimoşi au devenit!), treaba e mult mai adâncă decât poziţia faţă de "Ciuma Roşie"/hashtagi,  deşi puţini o vor recunoaşte. Nu vorbim aici de faţada cu „penali”, cu „guvern de hoţi”, cu „preşedinte cu dosare pe case”, legile justiţiei (despre care nimeni din cei cu gura mare nu ştie nimic în fapt), corupţie, cătuşe din carton, România „europeană” (canci!) sau alte lozinci la modă pe uliţă sau în Piaţa Huet. Nu e vorba nici de concurenţa Putere vs. Opoziţie care e una veche şi bineştiută şi sună cam aşa: Opoziţia vrea ciolanul Puterii şi face zgomot. Când va ajunge la putere se va face de cacao şi va comite aceleaşi greşeli ca Puterea ce a înlocuit-o, dacă nu mai rău (vezi cazul PDL sau tehnocraţi).

Este vorba de două curente clare şi bine conturate. Unul de atac şi altul de (auto)apărare-contraatac. Cel ce este ascuns sub eufemistic spusul „progresism” sau "hashtagism/"-"tefelism" e, de fapt, un neo-marxism globalist, un comunism corporatist, care se comportă ca atare. Astfel, cei care sunt, convinşi, „REZIST”-enţi 100%, sunt, automat, şi iubitori de Uniune Europeană ”as is”, fani declaraţi (şi bocitori când e cazul) ai multinaţionalelor ori de câte ori acestea sunt „ameninţate” cu măsuri legale care să le mai taie din huzur, închinători la Merkel, Macron, Timmermans şi Juncker şi foarte atenţi să nu spui ceva necurat de Soros. Tot ei sunt luptători vehemenţi împotriva a tot ce ţine de patriotism, credinţă, tradiţie, religie (mai ales ortodoxă, vezi campaniile "spitale vs catedrale", OFCR „boicot”, Merţanul aurit al Patriarhului, etc). La fel, ei au o ciudată admiraţie faţă de instituţiile de forţă, România fiind, prin ei, singura ţară care şi-a creat un cult al personalităţii cu... procurori, care aduc osanale puşcăriei şi proceselor fără judecată, care cer sânge şi capete în pari, lucru ce nu a fost pomenit nici în anii '50. În fine, panoplia idolilor la care trebuie să te închini necondiţionat ca progresist este mai variată: de la preşedintele României la ex-premierul Cioloş şi liderul USR Dan Barna, de la foşti miniştri FSN (Şora, nu?) la actriţe, şefi  de edituri primite tot de la FSN, cântăreţi de muzică, scriitori mai mult interesaţi decât interesanţi, protestatari de profesie deveniţi, toţi, peste noapte, mari militanţi (deşi acum ceva ani sugeau cu bucurie de la ţâţa financiară a celor pe care îi scuipă acum), de la jurnalişti faimoşi la neici nimeni cu pagina „de presă” şi cont pe Patreon. Socluri să fie, că statui avem. Pentru ei, oricine are părere contrară lor trebuie boicotat, interzis, redus la tăcere, înjurat, discreditat. Dubla măsură e lege, pot face gât că tu ai făcut ceva şi pot face gât că cineva i-a taxat că au făcut acelaşi lucru pe care l-ai făcut tu. Nu sunt DELOC adepţi ai dialogului, cine nu e cu ei, e împotriva lor. La fel nu se ruşinează să îşi inventeze victime (vezi cazul „Gâzea”) sau să se dea victime ale cauzei („ne-aţi gazat”!), sau chiar să inventeze un pedigree eroic ale aceleiaşi cauze: Golaniada sau Revoluţia din 1989.

Celălalt curent nu a fost aşa de bine organizat, dar, de nevoie, a început să prindă contur, mai ales din cauza atitudinii celorlalţi. Nu ştiu dacă neapărat „conservatori” să zicem că sunt, dar, în fine, în mod sigur sunt victime ale atitudinii „progresiştilor”. Interesant, aici găseşti şi credincioşi şi atei, şi stângişti şi dreptişti, şi bugetari şi contribuabili, şi muncitori şi intelectuali. Ei sunt cei care sunt acuzaţi că ţin cu Ciuma Roşie doar pentru că au întrebat ce e aia „penal”, juridic vorbind, ori au luat atitudine împotriva multiubitului „M***e PSD”. Tot ei sunt cei care sunt trimişi în Evul Mediu, pentru că îşi mărturisesc credinţa, sau făcuţi direct proşti. Ei sunt cei pentru care normalul nu este ordonat de cine ştie cine, prin corul unor gurişti cărora li s-a aflat preţul corect.
Ei sunt cei care se întreabă dacă nu cumva ne paşte un al doilea comunism dacă vor ajunge ăştia la putere. Deci suntem, clar dezbinaţi. Noi şi voi, noi versus voi. Ne-am unit, dar în tabăra noastră.

De ce nu au mers „revoluţiile” din 2018

Nu putem spune că nu au fost investite energie, trafic în reţele, megapixeli de imagine, covoare de texte care mai de care, mobilizări de trupe, bani (nu ca ar recunoaşte  cineva vreun eurocent, dar trebuie să fii prostul lumii să crezi că o asemenea desfăşurare de forţe şi logistică să fie moca), pentru ca în 2018, în România, să o punem de o aşa-zisă „revoluţie” a Opoziţiei, a ONG-urilor şi a corporatiştilor. Dar nu a fost să fie. O revoluţie nu o faci aşa, cu postăceli pe facebook, editoriale fulminante, fake-news, pamflete de cocalari şi cu două ore pe afară, cu copil sau fără, la fluturat drapele şi pozici de grup cu mutre încruntate, când ai liber de la lucru. O revoluţie nu o fac sătuii şi confortabilii, ci nemâncaţii, sărăntocii şi nemulţumiţii total. O revoluţie schimbă un mod de viaţă şi o orânduire, nu schimbă guvernaşul lui Dragnea  cu alt guvernaş al lui Cioloş sau Barna. O revoluţie are vlagă şi program clar, nu se bazează pe abstracţiuni juridice, bocetele Oanei Pellea, "Înjurătura care ne uneşte" a lui Liiceanu, selfiurile cu Şora ca pe plajă când vine pozarul ambulant, panaramele organizate în Victoriei de Sandi, Angi şi Dide, postăcelile lui Bot, Bădiţă şi veşnica reţinere a jurnalistului german (unul şi acelaşi de fiecare dată). O revoluţie are un lider care trebuie să fie charismatic, care să magnetizeze "masele populare”, (indiferent dacă e om bun sau criminal, ca în cazul comuniştilor) pentru care sau pentru ceea ce spune, , tu să dai totul pentru Marea Cauză. Lenin sau Lennon, Marx sau Mao, Danny Le Rouge sau Che Guevara, orice mişcare a avut o voce principală. Noi am avut coruri reunite de voci, dar degeaba. Neconvingătoare chiar dacă vehemente, trecând de la fţele elitiste la vomitături verbale de cârciumă plină de proşti beţi muci, toate aceste energii au sucombat într-o baltă a mahalagismului urban în care se scaldă toată lumea „bună”, cu foarte multă plăcere, că deja e o modă şi e cool. Intelectualii o ard cu M***e de zici că-s ultimul ultraş din peluză sau fraierul cartierului, care ia veşnic bătaie dar înjură tare după, activiştii "de partid", îşi ridică poalele ca mahalagioaicele în Obor, jurnaliştii au devenit un fel de tovarăşi cu munca de partid, redacţiile altădată credibile au devenit brigăzi artistice de IAS-uri, iar editorialiştii un fel de recitatori la comandă (social-politică), de doar tricoul cu siglele sponsorilor le mai lipseşte. În fine, toată gălăgia asta, toată plimbăreala asta de stradă şi de reţea, cu sau fără serenade la reşedinţa de pe Bîlea a lui Iohannis, cu sau fără clinciuri cu jandarmii, cu sau fără manifeste de la Acid Photo, mobilizări de la "Corupţia ucide", valize de la Rise Project, capre sataniste de la Pressone , glume de budă publică ale lui Kamikaze, chemările la date-simbol pentru a schimba, prin voinţa populară, Ciuma Roşie cu alta, campaniile de semnături, fake news-urile prost făcute, nu a dus la nimic.

Deci avem o mulţime de date calendaristice care NU au adus revoluţa anunţată a Opoziţiei, cu sprijin popular.  Uite aici.
Pe 20 ianuarie a avut loc "Revoluția generației noastre" (adică a generaţiei lor, că a mea a avut-o pe cea din 1989) care a adunat câteva zeci de mii de oameni la Bucureşti şi cam atât. NIMIC. Pe 19 iunie, iar proteste "spontane" (hai bă, "spontane"?) în toată ţara pentru Kövesi. NIMIC. Pe 23 iunie USR a organizat "Ia-ţi zi liberă pentru România”, adică un fel de revoluţie cu voie de la stăpân. Tot NIMIC. A urmat protestul aşa-zisei Diaspore din 10 august cu violenţele şi violenţii săi. Aici s-a câştigat ceva, în victimizarea protestatarilor care au fost foarte revoltaţi de măsurile Jandarmeriei Române. Dar tot NIMIC, decât gălăgie şi câteva replici protestatare ca să arate că după ce au dat cu orice în jandarmi, se poate protesta civilizat cu aceleaşi persoane.
După 10 august, lumea a cam obosit, luptele anti-Guvern desfăşurându-se la nivel de porcăieli pe facebook. Decembrie a fost iar o lună cu două ultime extrageri: cea din 1 Decembrie "Ne luăm România înapoi!", "Facem ce trebuia făcut pe 10 august", "O nouă revoluţie", spate întors plutoanelor de jandarmi la parada de Ziua Naţională (câţiva, filmaţi de soldaţii UM Presa ca să pară mai mulţi) şi cea din 21-22 decembrie, care deşi suna "Revoluţia noastră" iar USR confisca politic MOMENTUL 1989 cu afişuleţul "Revoluţia trebuie să continue", IARĂŞI, NU. Au mai rămas propaganda stângace şi postările pentru retarzi de pe reţele, care mai mult dezbină decât atrag aderenţi, ceea ce e cam naşpa atunci când o arzi în revoluţii. Câte un fost glorios organizator de proteste o mai arde cu faimoasa îmjurătură, dar mai mult te ia mila de el decât să-ţi vină cheful de  schimbat regimuri.
.Asta e, nu e momentul propice pentru "Our Revolution". Populaţia e prea îmbuibată, prea plină de ea, corporatiştii nu-s pentru aşa ceva, iar dacă cineva crede că dacă a strigat ceva cu "ciuma", s-a uitat urât la un perete ori s-a plimbărit cu un drapel în braţe şi a şuierat din vuvuzea, e eroul naţiunii, error, se înşală.
Ce va fi în 2019? Habar nu am. Va fi summit la Sibiu, asta sigur, că prea se munceşte doar pe anumite porţiuni, de zici că e pe vremea lui Ceauşescu. Dar anul e abia la început. Timp mai este.






comentarii
1 comentarii

Ingrozitor! ce n-au reusit comunistii au reusit democratii astia de mucava! Moise Guran e jurnalist? E independent, e impartial? Hmmm...
@@@
07.01.2019 21:01
Din aceeasi categorie
sevis

Garanta

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia