logo
Statornicii
Statornicii

Mã uitam cum, ca o ultimã mângâiere aºeza Dorina urna cu cenuºa lui Muri acolo la Crucea Grãnicerului din Crai. Lãsase el „vorbã” ca în locul în care s-au întâlnit prima oarã  ºi de unde au în¬ceput o lungã ºi fericitã viaþã comunã sã-l lãsãm o clipã sã...odihneascã. Se în¬tâmpla aceastã despãrþire - tem¬porarã totuºi - în prezenþa  dragilor noºtri dr. Victor Popa - odinioarã coordonator al Centrului Salvamont Câmpulung, Tedy ºi Sighi, anume sosiþi din München, Petricã Mocenco, Cornel Avram ºi alþi buni prieteni veniþi din Piteºti, Bucureºti, Sibiu  º.a. Toþi vajnici purtãtori de bocanci, care pe cãrãrile vieþii au cunoscut, respectat ºi îndrãgit acest cuplu de oameni ai muntelui. Dorina, pasionatã pânã la extaz de flora înãlþimilor, a fost ºi prima femeie salvamontist din þarã. Acum, între sesiuni, colocvii, congrese pe teme farma¬ceutice, de conservare a biodiversitãþii ºi orice alte teme „verzi' – se ascunde într-un stenic sat de sub Fãgãraºi – migãlind ca un chinez bã¬trân „poeme” din flori us¬cate aºternute pe „câmpuri albe” cu urãri de „La Mulþi Ani!”, „Sãrbãtori Fericite” pe  care ni le trimite tuturor. Adicã nouã celor din familia întemeiatã în timp, pe cãrãri înalte, pe vreme bunã-rea dar cu ºi din inimi ºi pasiuni comune. ºi mã gândeam cã de fapt la fel s-au cunoscut  Nicu ºi Lili pe Mãgura Cisnãdiei, Titi ºi Dana pe Negoiu ºi câþi alþii tineri - atunci. Apoi, cum multele familii sibiene – ~erban, Alman, Bilinski, Grãdinaru, Brukner, Voinescu, Matei, Tabacu, Blãjan, Szabo º.a – urcau pe sus ºi campau toþi în bivuac de corturi soþ – soþie - copii. Bubu (L), în Fãgãraº, îi purta în spate pe ambii bãieþi când nu împliniserã trei ani. Soþii Iamandi  erau, când i-am cunoscut - ea, elevã de gimnaziu; el, cadet la ºcoala de ofiþeri. Au împreunã acum copii mari. Magda ºi Daniel s-au întâlnit tot undeva pe înãlþimi, s-au cãsãtorit în ºi cu muntele pe care nu-l pãrãsesc. Tischler le aducea în Cindrel pe Gerlinde ºi Anne, de pe când aveau 10-12 ani. Mai merge ºi acum, ajutându-se de bãþul de schi,  iar împreunã cu Ghiþã au traversat – în urmã cu doi ani – Patagonia.  Nu de mult Anne, împreunã cu soþul ei - dr. Claus B,  au parcurs 4000 km în Tibet. Acum sunt prin Anzi – de unde aduc imagini pentru Naþional Geographic. Asta dupã Alaska, ca sã nu mai enumãr toate înãlþimile Europei urcate din sud pânã, dincolo de fiorduri. Se pot umple destule pagini cu asemenea exemple. ~i mã întreb,  toate aceste atracþii sunt rezultatul educaþiei, al deprinderilor din familie sau posibile  „chemãri” atavic încorporate ºi transmise ca zestrea, ca darurile? Sunt întâmplãtoare succesiunile unor calitãþi, abilitãþii  de chirurg excelent – de exemplu, de pictor sau mu¬zician, de politician chiar? Cunoscutul om de culturã  Nicolae Petraºcu – în „Icoane de luminã” - considerã cã, în goana noastrã de a scãpa de cleºtele vieþii zilnice acþio¬neazã un imperativ al instinctului individual de a cunoaºte ºi altceva, de a vedea locuri frumoase care sã ne apropie tot mai mult de iluzia atingerii unei posibile fericiri. Este ºi explicaþia pe care o gãsesc la întrebarea lui Raini Kraus : de ce dupã '90 s-a diminuat atât de drastic prezenþa turiºtilor în munþi? Pãi ce ne þinea acasã sau în oraº pânã atunci? Trei sferturi din cele douã ore de emisiune TV ºi acelea numai  de ºi cu politicã, ca ºi în presã, în culturã ºi chiar la alimen¬tara de unde cumpãrai - dacã „a bãgat” - unt, cafea... ? Sau aceleaºi „portrete”  pe sticlã, pereþi ºi de pretutindeni – pe care mai trebuia sã le ºi aplaudãm – la marile cântãri? Sigur muntele a fost, mai bine de patru decenii, cel puþin o terapie, un antidot împotriva epidemiei roºii ivite din rãsãrit. Aºa se face cã atunci pe cãrãrile muntelui,izolate de lumea aceea, am întâlnit pasiuni ºi ofuri comune, ne fãceam aproape aceleaºi speranþe ºi ne aliam în multe idealuri ºi vise. Or, prieteniile care se nasc din motive comune sunt cele mai gingaºe ºi rezistente în timp. Emblematici ca prieteni statornici au rãmas, nu numai pentru mine, Tudose Popa ºi Niculae Salade cu perseverenta lor prezenþã la Izvoarele Bãtrânii, duminicã de duminicã, unde îºi a¬dãugau viaþã anilor mulþi pe care îi aveau. Se rãsfãþau acolo precum pruncii pe covorul bujorilor dinspre Rozdeºti, în susurul izvorului, al adierii vântului ºi în mi¬reasma jnepeniºurilor fu¬riºatã din Niculeºti ºi Iujbea.



comentarii
2 comentarii

ghici ce scrie aici????
david
14.08.2014 08:14
188.193.85.98
Imi cer scuze -
Autor
14.08.2014 17:20
92.82.89.206
Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica