logo
Românul, "number one" la consumat fake news sau de la scrisoarea lui Zuckerberg la a doua moarte a lui Ion Besoiu
Dumitru CHISELIŢĂ
1871 vizualizari
Românul,
© pixabay.com
Am avut o perioadă, jurnalistic vorbind, demenţială. Dacă m-aş transforma acum subit în românul ăla al nostru consumator de ştiri cu orice şi despre orice, care gân­deşte în citatele altora şi se revoltă la co­mandă, nu ştiu ce aş fi: un fericit, un deprimat sau un suferind de blocaj intelectual. Motive ar fi. Conform unei statistici de la Europa, suntem pe locul 1 când e vorba de pus botu' la tot ce se postează "pe reţele". Că aşa sun­tem noi. Credem orice, de la cadouri electo­rale la apeluri la revoluţie, de la poze cu Veneţia îngheţată şi uriaşi descoperiţi arheo­logic, la statistici cu spitale versus catedrale, poze cu miliţieni ruşi beţi şi glumiţe de cârciumă media luate drept ştiri pe bune.

O statistică interesantă. Şi oficială

Nu de mult, adică prin februarie, un sondaj coordonat de TNS Political & Social, la solicitarea Comisiei Europene - Directoratul General pentru Reţelele de Comunicare, intitulat "Fake News and Disinformation Online", ne-a adus o veste bună. Suntem primii în Europa la... cum s-ar spune în mediul neacademic, pus botu'.  Adică românii sunt cei mai cei când e vorba de crezut orice, numai să apară undeva, să fie cât mai colorat, să aibă buton de like şi share şi spaţiu pentru comentarii.

Concluziile sondajului sunt, cum aş spune, la locul lor, dacă e s-o luăm pe media europeană a consumatorilor de ştiri adevărate sau ştiri bălării. Astfel, cei care au răspuns sondajului au ajuns la tragerea următoarelor concluzii, destul de oficiale şi de reale (că doar e vorba de Europa, nu de o pagină media de Rumânica).  Ia să le vedem.

Media "tradiţională" este cea mai de încredere: radioul (70%), televiziunea (66%) şi presa scrisă (63%).* Respondenţii sondajului care au un nivel mai ridicat de educaţie se încred în informaţia venită de la mai multe surse, în vreme ce tineretul este setat doar pe informaţiile apărute pe online. Tot cei cu nivelul mai ridicat de educaţie identifică rapid "fake-news"-urile. * 85% din cei care au participat la sondaj percep fake news ca pe o problemă în ţara lor, iar 83% ca pe o problemă chiar pentru democraţie. * Cei care trebuie să fie responsabili pentru oprirea fenomenului ăsta de fake news ar trebui să fie, spun tot respondenţii sondajului, jurnaliştii, autorităţile naţionale şi "bordul managerial" din media.

Graficele sondajului ne arată că românii nu prea cred în ştirtile de la radio, ei situându-se pe locul 23 (Finlanda e pe locul 1). Păi românii ascultă radio pentru muzică şi pentru vorbăreli, nu pentru ştiri. Ştirile de radio sunt prea scurte, prea "curate", prea echilibrate ca să îi placă românului. O ştire de radio nu începe cu "Tuta şi analfabeta aia de ....., vaca lumii şi curva mileniului care iar a...". Nici cu "Porcul şi hoţul ăla, belitul şi ticălosul de să-i rupem capul lui şi familiei lui odată...". Nici nu ai la radio ştiri despre cine cu cine şi-o mai trage în fotbal sau show-biz, nici ce mai face Pomohaci sau Mălin Bot, nici cum a murit în chinuri şi detalii ultimul mort persoană publică. Asta e. Românul e pe radio să asculte manele, să ceară dedicaţii pentru tuşa "care împlineşte (taci mă, trăzni-te-ar că nu aud!) o frumoasă vârstă", sau doar aşa, să îi urle ceva în ureche nonstop, că dacă e linişte deja intră în panică.

Chiar dacă e veşnic cu nasul în televizor, românul e doar pe locul  20 (pe primul e tot Finlanda) la nivelul de încredere în ştirile şi informaţiile TV. Sunt sigur că aici s-a greşit publicul ţintă în sondaj, or fi ales din oamenii mai aşa, mai nedependenţi. Pentru că pun pariu că numărul celor care cred în tot ce spun ăia pe sticlă e mult mai mare. Uitaţi-vă numai la ce discuţii despre ce a mai fost nou la Acces Direct, la Gâdea, la ce a spus Rareş Bogdan, la ce bulane avea aia de la Capatos (o mai fi Capatos? Habar nu am) la ce bătălii mai sunt prin fotbalul fără fotbal. Deci nu. Nu, mulţumesc. În România avem televiziuni care transmit orice şi oricum în funcţie de ce vrea boborul sau ce li se ordonă de sus. Realitatea e cu Rezistul şi dă în PSD. Antenele NU sunt cu Rezistul şi simpati­zează, cumva cu PSD, dar informaţia lor e mai "curată" decât a celor de la România TV care chiar îşi merită telespectatorii şi au iubire mare pentru Dragnea, Dăncilă şi ai lor. Nu mai detaliem alte lucruri, că nu e locul aici.

Când e vorba de încrederea în ce spun ziarele tipărite, românii sunt mult mai "înapoi" decât multe state europene. Dacă, din nou, finlandezii sunt fruntaşi şi la faza asta, românul nostru e pe la finalul plutonului: locul 26. Ce e drept, ca să afli ce spune la ziar trebuie să citeşti.  Mai nou, în România a ajuns să se citească mai mult în semn de protest (ştiţi, când protestezi faci lucruri care să-ţi dea o stare de disconfort fizic şi psihic: stai în frig, nu mănânci, te legi cu lanţuri de gard, CITEŞTI...). Tot mai nou, presa asta scrisă a devenit o struţo-cămilă de râsul piticului: dacă pe print e totul OK, cu materiale interesante, echilibrate, citibile şi aşa mai departe, variantele online sunt o varză nici măcar a la Cluj: ştiri preluate de la alţii, doar aşa, ca să fie şi la noi, informaţii tabloide, opinii spuse la nervi, sondaje stupide, poze penibile, ştiri de mâna a 14-a, doar de dra­gul de a fi tu "number one" în locul celorlalţi.  În fine sau, ca să fim europeni, whatever. Chestia asta au dibuit-o şi finlandezii, care, în materie de încredere în presa scrisă varianta online, au părăsit locul fruntaş pe Uniune şi s-au retras tactic pe un loc 3, în favoarea danezilor şi olandezilor.
Iar statistica aceasta continuă, cu încrederea în informaţiile oferite de paginile de ştiri video, unde cei mai încrezători sunt... croaţii, cei mai sceptici sunt germanii iar românii sunt undeva pe la mijloc, pe locul 10.  

DAR! Când e vorba de "news and information available on online social networks and messaging apps", pe româneşte "ştiri şi informaţii disponibile pe reţelele sociale şi aplicaţiile de mesagerie", românul nostru o ia cu ruptul. Crede şi nu cercetează. Se bagă ca la superoferta de tigăi sau detergenţi de bucătărie. România e pe locul 3, după fraţii latini din Portugalia şi fraţii sud-slavici din Croaţia, la încredere în tot ce se mişcă pe reţele. Cel mai greu de prostit sunt italienii, germanii şi austriecii.

Şi pentru că nu era suficientă treapta a 3-a a podiumului de "Fraierul Europei", românii s-au căznit, au muncit ca Bravo Simona şi au ajuns (nu ca Bravo Simona), pe invidiatul loc 1 la credulitate: Duamnelor şi duomnilor folositori (adică "useri") de reţele sociale, felicitări şi mangă cum laude: Suntem PRIMII din UE la... a crede, pe nemestecate şi nemuncite de creier, în ştirile şi informaţiile pe care le accesează pe platformele sociale sau de mesagerie. Ce să spun, felicitările mele. Topul este cam aşa: România, locul 1 (cântăm imnul, deşi nu reiese că, de la 1848 încoace, ne-am deşteptat); locul doi, Croaţia; locul trei, Portugalia;  apoi Estonia, Letonia, Cipru, Lituania şi Slovacia. Cei mai "pe roatele lor", adică cei mai puţin naivi sunt britanicii, luxemburghezii, suedezii, spaniolii, italienii, germanii şi austriecii. Oricum, respectul meu total se îndreaptă şi pentru procentul de 9% din românii care "do not trust at all".

Exemplul 1: Cum îşi verifică românul contul tastând BFF la infinit

Sunt multe de povestit aici, dar am două exemple clare de naivitate dusă la maximum şi de ambiţia de a crede bălării, chiar dacă îi atenţionezi că au de a face cu fake-news de prima calitate.  

Uite: "Astăzi vă învăţ ceva util: Mark Zu­ckerberg a utilizat acronimul BFF pentru utilizatorii care vor să-şi verifice integritatea datelor contului de Facebook. Scrieţi sub această postare cuvântul BFF la comentarii! Dacă acest cuvânt apare scris cu verde, contul este neafectat. Dacă apare culoarea albastră, atunci trebuie să vă resetaţi elementele de securitate pentru că pagina vă este piratată. NB. 10 comentarii dintre primele 40 sunt afectate". Sau varianta mea favorită "Mark Zuckerberg fondatoru (da, "fondatoru") Facebook a inventat cuvântul BFF. Ca să te asiguri că contul tău e în regulă pe Facebook. SCRIE BFF ÎN COMENTARIU. Dacă Apare cu VERDE ("verde" e scris cu verde, ca să pricepi că verdele e verde, nu azuriu), contul tău e OK. Dacă nu apare cu VERDE trebuie să-ţi schimbi parola. INCERCA SI VEZI (Da, "incerca").  NU uita să DISTRIBUI MAI DEPARTE"

Aşa că tot rumânul s-a pornit să tasteze "BFF", doar-doar o apărea vreo culoare suspectă, ca să vadă el, expertul în "sharing personal data", dacă este sau nu afectat contul lui cu poze de la grătare, alte poze-ciordeli cu gagici cu fund bombat pe post de "au apărut căpuşele" sau shareuieli diverse cu nimic pe pită. Am intrat atunci pe mai multe conturi din acestea şi le-am spus că mai uşor cu pianul pe scări, fiindcă e ţeapă. Ştiţi ce răspuns am primit? "BFF". Apoi tot "BFF". Apoi serii întregi de BFF-uri de diverse culori. Apoi au comentat şi alţii că "mai ho fraierilor". Şi ei au primit tot BFF-uri în serie şi în paralel.  

Asta îmi aminteşte de ortodocşii "amin"-işti care au avut şi ei o perioadă de glorie virtuală. "Tastează/scrie AMIN şi ţi se va împlini o dorinţă!". Adică apare o poză cu o icoană, o cruce, o biserică sau o rugăciune, iar tu, ca bun creştin, trebuie să tastezi "Amin", ca dorinţa ta să fie îndeplinită. Bineînţeles că, uneori, eşti avertizat că dacă NU scrii AMIN sau nu dai share, nu numai că nu ţi se va împlini dorinţa, ci vei avea parte şi de oarecari nenorociri. Nu ştiu, ceva mai ne-ortodox în rândul ortodocşilor nu am mai văzut de la scrisorile-lanţ ale Sfântului Anton (de Padova) din anii '80.

Tot aşa, mi-am amintit de o glumiţă de curtea şcolii speciale ale celor de la Times New Roman-TNR, care anunţa, tot pe reţele, că Patriarhul Daniel va solicita o taxă pe ziua onomastică a fiecăruia. Clar, o bălărie şi o, scuzaţi expre­sia, căcărie. Ce a fost? A fost un delir. Toţi transpirau de revoltă împotriva popilor în general şi a Preafericitului Patriarh al Bisericii Orrtodoxe Române în special, care nu se mai satură de bani, care vai că ce o să mai inventeze ăştia ca să ne ia banii, că da de ce să dau bani, în fine, chestii cu bani, că aia îl doare pe românul cu bani: banii. Mai intră unii şi le explică, aşa, pe limba lor, că TNR e o publicaţie oarecum satirică - umoristică, că ştirea e o glumă, că să nu se agite că oricum dau nume la copii de te umflă râsul şi nu-i va costa nimic. Degeaba. Poate de aia e şi plin de Giani, Patrick, Nicholas, Roberto, ca nu cumva, totuşi, să fie reală chestia şi să plăteşti dacă te cheamă Vasile, Ion, Elena sau Maria şi măcar săracii copii să scape, că pentru ei s-a muncit şi s-a făcut avere...

De câte ori a murit Ion Besoiu?

Ultima chestie din seria "Ro­mânul şi fake-news" este, văd că, a doua moarte a actorului sibian Ion Besoiu. Zilele acestea cineva a ajuns pe o pagină din Historia de prin ianuarie 2017, care anunţa că marele actor a încetat din viaţă. La momentul la care scriu aceste rânduri, în mai multe locuri de pe facebook plouă cu condoleanţe şi lacrimi de regret pentru marea pierdere şi marele Maestru dis­părut. Uite aşa:

Ştirea iniţială: "A murit Ion Besoiu, actorul din "Toate pânzele sus"" (titlu) "Marele actor Ion Besoiu a murit în dimineaţa acestei zile. Actorul va fi înmormântat la cimitirul Bellu, din Bucureşti. Actorul era internat la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. C.C. Iliescu", blablabla blablabla. Comentariu de bază: "Dumnezeu să-l odihnească! A mai murit încă un mare actor"

Comentarii: "Dumnezeu să-l odihnească"; "Dumnezeu să-l ierte!"; "Şi se duc, se duc pe rînd zarea lumii întunecând..... D-ne apără-i pe cei care rămîn. Cale lignoasă (corectat ulterior "lumi­noasă") printre stele. Maestre"; "RIP"; "Dumnezeu să îl odihneas­că în pace. Condoleanţe familiei şi prietenilor!"; "Păcat au murit cei mai mari actori în scurt timp unul după altul Dumnezeu săi ierte".
Apare primul personaj care încearcă să echilibreze lucrurile: "A murit anul trecut pe 18 ianuarie". Răspuns: "Dumnezeu să-l odih­nească !!!". Al doilea încearcă şi el: "Măi oameni buni sunteţi normali? A murit în ianuarie 2017 tâmpiţilor!". Răspuns: "Dumnezeu să îl odihnească". Frontul se încheagă, lumea caută să-i lumineze pe cei căzuţi în dezinformare: "A mai murit odată. Anul trecut, în ianuarie"; " Faceţi un parastas de un an şi 5 luni, mai bine, că a murit în 2017"; "E mort de peste un an... #luativa­vizualizarileinapoi", plus altele cu un limbaj ceva mai radical. DEGEABA. Emisia de condoleanţe continuă netulburată. "Dumnezeu să-l odihnească! A fost un mare actor! Va rămâne veşnic în inimile noastre!"; "Se stinge o generaţie de aur, rând pe rând.....D-zeu să-l odihnească în pace"."Sincere condoleanţe"; "Condoleanţe familiei!"; "Drum bun printre stele Maestre! Ne vei lipsi enorm !!"

E clar? E clar. Statistica euro­peană referitoare la români şi fake news e trist şi dispera(n)t de reală. Ce e şi mai trist e că românul nostru se ambiţionează să o ţină pe a lui chiar dacă 100 de oameni îi de­monstrează că ce crede el e o tâm­penie mai mare decât veacul şi că a pus, iar, botul la orice bălărie fără a rumega măcar elementar infor­maţia să vadă dacă e reală sau nu. Şi tot ăştia au tupeul să-mi spună care politician e bun sau prost, hoţ sau cinstit, abstinent sau beţiv, cu cine să votez, cu cine să protestez. Nu mersi, eu intru pe reţele mai ales pentru amuza­men­tul propriu. Şi pentru că TOT­DEAUNA găsesc subiecte intere­sante pe acolo, cu şi despre voi, "userii". Ceea ce s-a întâmplat şi de data asta.

 






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

salonul auto

vino

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia