Tribuna
brukenthal museum
REZIST-ul de zi vs. REZIST-ul de seară sau cine îşi mai aminteşte de Doru Apostol?
Dumitru CHISELIŢĂ
3722 vizualizari
REZIST-ul de zi vs. REZIST-ul de seară sau cine îşi mai aminteşte de Doru Apostol?
Foto: Răzvan NEGRU, Dumitru CHISELIŢĂ, pagina facebook Apostol Doru

 

De ceva vreme încoace, analişti fenomenului "REZIST" de la Sibiu (adică eu, că restul sunt sau prea de partea aia, sau prea de partea ailaltă, plus că mulţi colegi nu au timp de analize taman pentru că trebuie să fie la cheremul "fenomenului" care a devenit un fel de telenovelă ce durează la infinit) au constatat un fel de ruptură a acestuia. Ştiţi, ca la trupele rock de succes care, de la prea mult "number one" în topuri, se destramă din motive de "cine e mai deştept".

Mişcarea REZIST de la Sibiu s-a scindat în două. Chiar dacă mulţi participă, fizic, la ambele (şi mi-ar spune că mânânci rahat bă, pesedistule, că nu-i aşa) totuşi, ruptura e vizibilă şi din dronă.

 

REZIST-ul "de ziuă"

 

Există "REZIST"-ul ăla fiţos, auto-numit VĂ VEDEM, plin de metafore grafice cu lucarne-ochi alb-negre adică, oau, ochii istorici ai burgului hermănştătesc vâd mârşăvia lu’ Ciuma Roşie – PeSeDe, aşa, din neantul veacurlilor scurse de la 1991 încoace, via tinerii frumoşi şi liberi de diferite vârste şi ocupaţii şi apartenenţe la USR, plus ceva condimente de oameni de cultură plus arte (nu canalul TV!) cu faimă la public şi care astfel dovedesc că nu locuiesc în turnul de fildeş al creatorului, ci sunt implicaţi în viaţa cetăţii, sunt "angajaţi" şi preocupaţi de bunăstarea morală a bulimii, pardon, boborului. A privi la nişte ferestre a ajuns, de la "căutaţi pe cineva domnu’?" la, brusc, o mare fiţă de protest şi o mare monotonie. Pentru că, chiar dacă ferestrele sunt ale lui PeSeDe ("Ciuma Ro-Şi-E!") adică pe filieră indirectă, ale lui Dragnea, Dăncilă, Olguţa sau Firuţa sau Corupţia sau Penalii sau ce-o mai fi scris pe lozinci, a privi la ele ŞI ATÂT, chiar în semn de protest, înseamnă un singur lucru: că te uiţi la nişte geamuri ŞI ATÂT. Adică, faptic, nimic. Nu cred că cei dinăuntru fac duş, ca să fie jenaţi de asta, la fel cum nu te jenează ceasul de la Evanghelică, ce face "bang" din sfert în sfert de oră. Adică, la început, ai o senzaţie de oarecare disconfort, de, cum ne spunea la facultatea de Jurna’ "intruziune în viaţa privată", dar apoi te obişnuieşti şi nu mai bagi în seamă aspectul. Devine fapt cotidian. Bate în monoton. Ba chiar ţi-ar lipsi dacă ar dispărea, la un moment dat.

"VĂ VEDEM"-ul sau, cum i-am spus, REZIST-ul de ziuă a avut mare trecere pe reţele, erau shareruiţi aproape ca mostrele de înţelepciune despre bunica cea cu mâinile murdare de la muncă ce vinde fire de ceapă & usturoi, sau pozele cu Nea Mărin care "fusei la Sibiu civilizaţie, neică", ori pozele cu Duie Mragnea în diverse ipostaze care de care mai prost editate. Apoi a venit pe fir presa, de zici că s-a semnat, instantaneu, un contract de mediatizare: toţi scriau de "protestul mut", de flash mob şi de Agoră. În termeni aşa elogioşi, de mi-am amintit de presa ailaltă, din "iepocă", atunci când raporta depăşiri de sarcini de plan şi producţii record la păioase. Era ceva "oau". Era "Dragostea din tei" sau "Numa Numa Song" în topurile europene. Era ceva demn de percepţia externă a Sibiului - Capitală Culturală 2007: nu tu strigături, nu tu vuvuzele, nu tu fâlfâieli de drapele în noapte, nu tu maşini cu girofar "în deschidere". Doar priviri războinice, lumini de la telefoane (copy-paste după Ucraina)  ba chiar unii privind în diverse cărţi aduse de acasă, pentru a fi un protest cult, nu un vălmăşag sindicalist. Protest fotografiat, filmat, transmis "live" de oamenii protestului şi de presă. Mai puţijn incidentul „lovit cu picioare în maşină”, unde, paradoxal, imaginile lipsesc.

 

Da, un protest cu reprezentanţi care au plecat la Bruxelles, la Mama Europa, vorba aceea, unde au făcut şi acolo o coregrafie cu drapelul albastru cu stele galbene. Un protest care a avut şi un cântec dedicat, numit "Vă vedem de peste tot", care a ajuns la cifra record de 419 vizualizări (şi 21 de like-uri) pe Youtube şi care sună teribil de plat deşi are, sincer, porţiuni de text cu substanţă şi mesaj. REZIST-ul de ziuă a avut un chip comercial care a vândut imagine. O reuşită a marketingului şi PR-ului protestatar. Dar cu rezultate cam nule faptic: politica merge înainte la fel, cu aceiaşi. Nu o poţi schimba doar privind în zare, deşi dă bine în poze. Iar alura de elitism a mişcării nu a avut priză la restul populaţiei.  

 

REZIST-ul "de seară"

 

Este, de fapt, „veteranul” REZIST-ului. Iniţiat în urmă cu mai bine de un an, acum doar o urmă palidă a ceea ce a fost. Omul „din faţă” este (sau a fost) activistul Doru Apostol. Un activist atipic, aş spune. Neînregimentat politic (USR, PNL, Cioloş), cu o concepţie mai degrabă de hippiot decât de radical, un amestec de conservatorism şi ecologism care îmi aminteşte mai mult de golanii din Piaţa Universităţii decât de întărâtaţii „tefelişti” post-colectiv.  REZIST-ul sibian de seară a avut o soartă demnă de un film documentar de pe Viasat History. A început binişor, a avut un boom de zeci de mii de oameni pe străzi, care  efectiv au ocolit oraşul prin iarna-primăvara anului trecut, apoi a stagnat, cu variaţiuni, de la câteva sute la câteva zeci de oameni per spectacol duminical. Acum este doar o chestie palidă a ceea ce a fost, un serial-telenovelă care deja are prea multe episoade ca să mai impresioneze sau chiar să placă. Totuşi, acest protest pe care l-am criticat de multe ori când a fost cazul, a stat în umbră pe plan naţional. Bucureştiul era centrul, Sibiul era deja în paragraful 2 sau 3 al ştirilor naţionale, „ŞI LA SIBIU, protestul de duminică a adunat în stradă peste....”.  Dar primii erau tot bucureştenii, cu super-agitatorii lor care de multe ori o dădeau pe circotecă, cu hipsteriţe ce scriau porcoşenii pe pancarte doar pentru că aveau unde să-şi permită asta, cu nume celebre care au prins ocazia să se mai auto-promoveze şi să-şi tragă un pedigree de mari implicaţi, mari cruciaţi fără cruce ai valorilor europene, cu o presă exaltată cu editorialişti ce muşcau în carnea vie a Ciumei Roşii şi înfierau cu mânie protetară pe toţi cei ce nu erau cu „noi”, cu o logistică de zile mari şi cam prea stufoasă şi de calitate pentru o mişcare de simpli cetăţeni nemulţumiţi.

Protestele sibiene, deşi declanşate simultan cu cele de Bucale, aveau un fel de autonomie. Cel puţin ca mod de manifestare. Nu a fost, cu o singură excepţie, „stins” la timp niciun conflict cu forţele de ordine. Ba chiar exista o bună înţelegere cu ele, deşi Agitprop-ul central instiga la greu împotriva lor. Cred că doar la Sibiu organizatorul protestelor era în fruntea coloanei, dialogând amical cu reprezentantul jandarmeriei. La fel, participanţii la mitinguri şi marşuri au avut un comportament civilizat în spaţiul public. Sibiul nu era Bucureşti. Totuşi, această mişcare a ajuns de „categorie B” faţă de mai elitistul „Vă vedem”. Dar, dincolo de nucleul „dur” al ei, participanţii erau mai diverşi. Mai din popor. Cu care puteai comunica, chiar dacă nu erai „cu ei” şi chiar dacă plutonul era îngroşat de userişti şi liberali deveniţi brusc „civici”.

 

Cine îşi mai aminteşte de Doru Apostol?

 

Păi noi, presa care ne toceam încălţările pe traseu. De o vreme nici noi. Doru Apostol, dincolo de anumite iniţiative să le zic „ciudate” pe care le-am taxat la timpul lor, a fost hai să nu zicem sufletul, dar a fost cel care A FĂCUT protestele sibiene. Bune, rele, cu zeci de mii sau doar zeci de participanţi, a fost indirect imaginea REZIST-ului de Sibiu. Cu vestimentaţie colorată şi pitorească sau nu, cu elefanţi sau nu, era OK. Chiar dacă uneori mai punea câteva sute de protestatari în plus, tot era OK. Are o calitate. E doar activist, nu şi politician sau înregimentat la o tărăboanţă cu iniţiale şi siglă. Da, înregimentaţii politic de la proteste îi erau utili pentru că erau... protestatari. La fel, el le era util înregimentaţilor pentru că le oferea „politrucilor” oportunitatea de a arăta cât de implicaţi sunt ei în viaţa României. Dar, la un anumit moment, ceva s-a defectat.

Prima defecţiune a fost una organizatorică: prezenţă minimală la sosirea drapelului UE la Sibiu, sâmbătă 3 martie, seara. Zi aleasă prost, nu vine nimeni să-ţi facă temenele la un drapel în weekend. Aici a intervenit un fel de ruptură semi-publică între Vă Vedem şi ceilalţi.

Se vede în comentariile la postare: „dar persoanele de la #VăVedem nu au venit în Piaţa Mare?”  Se folosesc expresii ca „elite” şi ne elite (cuvântul e mai dur, dar nu-l reproduc aici)  Apar şi remarci de genul „Elita are marfă de vânzare şi dumnezei elitişti drept susţinători”, la timpul cheltuit de „elită” (zile, ore, luni) versus ceilalţi, la plimbărica la Bruxelles a unora. Apostol anunţă că nu va mai organiza proteste la Sibiu. Adică re-anunţă.

 

A doua „defecţiune” a fost faptul că USR (plus PNL) şi-a dat mâna cu PSD (şi) în a NU se forma o comisie parlamentară care să analizeze „Afacerea Gaze româneşti de la Liviu Dragnea pentru Viktor Orban”.  Era 4 martie. Doru Apostol a postat ceva acuzator la adresa USR cum că (iar) bate palma cu PSD, deşi sunt de opoziţie şi a concluzionat „Când spun că «Toate partidele, aceeaşi mizerie» ştiu ce spun”.

De aici a început un război al cuvintelor tipic facebook-ian. Useriştii, membri cotizanţi sau doar ultraşi, plus alţi activişti, plus alţi colegi de REZIST au început să se lepede de el. Să-l  critice. Să-l înfiereze. Ba chiar să-l demaşte. Acum pagina activistului neutru Apostol Doru este o şedinţă a Partidului Muncitoresc Român din anul 1951. Acuzaţii, mânie proletară, avertismente, vot de blam, tot tacâmul. Citez:

 

"Este o tâmpenie să pui sub acelaşi simbol toate partidele. Este ca şi când te-aş compara pe tine cu Paul Hitter. Aţi fost amândoi împotriva gazelor de şist, deci sunteţi la fel". (Paul Hitter? Cine e Paul Hitter? n.a.) "..Genul ăsta de postare este o instigare indirectă la anarhie..."

 

Cireaşa de pe tort a fost însă o postare 100% anti USR, care a aprins fitilul: ceva despre aroganţă, lipsă de substanţă şi faptul că "vor ajunge să facă bancuri cu ei până şi blondele". Reacţia mea a fost să râd o jumătate de oră, cum nu am mai râs de multă vreme. Mi s-a părut plină de umor, mai plină de umor decât referirile la Daddy şi Dăncilă şi Olguţa şi Tudose ex-premierul. Dar se pare că râdeam singur, că restul erau teribil de supăraţi: "Cu părere de rău te rog să ştergi această mizerie. În caz contrar nu mai avem ce discuta"; Altul se simţea jignit, pentru că era membru USR şi remarca era generalizatoare. Limbajul de "păi e posibil măi tovarăşe?" continuă: "Nu e la primul derapaj şi deşi nu ar trebui să spun, am avut şi câteva conversaţii telefonice în care i-am explicat argumentat că are postări care fac foarte mult rău", etc, etc. Ba chiar a fost acuzat de putinism că nu a criticat... GAZPROM, deci este filo-ruso-putinist, o acuzaţie aşa de gravă, încât doar când ai de-a face cu un creştin o foloseşti. A, şi antivaccinist. A, şi cu familia tradiţională. Ce mai, deja un deviaţionist...

 

Au fost puţini care i-au luat şi apărarea. Nu dau nume, (nici măcar pe al meu) dar, paradoxal, niciunul din "apropiaţii săi" de la protestele "REZIST" de seară nu i-a sărit în apărare. Ba aveau ceva de vândut, ba mergeau la Bucureşti să dea Guvernul jos, altul shareuia de pe la USR, unii de la "Vă Vedem" postau poze cu ei la Vă vedem (normal!). Doru Apostol deja nu mai era cool. Nu mai lua în balon exclusiv Pesedeul, ci a trecut şi la alţii. A depăşit o frontieră, o limită. I-a atins pe super sensibiloşii Mapamondului, Galaxiei, Universului. Nu numai că a fluierat în biserică, ci chiar a mers la biserică şi a participat la toată slujba.

Interesant, deşi povestea aceasta este cel puţin pe plan local, interesantă, jurnalistic vorbind, în presa noastră care mai merge "pe teren" şi pe bază de user şi parolă, e linişte deplină. Doru Apostol era cool când dădea sincroane îmbrăcat în haine hazlii, pe fond de hău-hău şi vuvuzele, în fruntea plutonului de protestatari şi în lumina girofarurilor care dădeau un efect alb-albastru decorului. Acum pare să nu mai fie cool. Sic transit. Cine îşi mai aminteşte de Doru Apostol?, voi întreba peste un an...

 

Ca o concluzie, aşa...

 

Este clar că, structural, “Vă vedem”-ul este ceva complet diferit de protestele „clasice” de seară. Este la fel de clar că aceeaşi manifestaţie, elitistă, zic eu, acest „flash-mob”, a surclasat, la un moment dat, ca imagine,  mişcarea „tradiţională” a protestelor simple şi mai „populiste” de seară. A avut imagine. Din păcate, ambele, în afară de faptul că au existat şi există atât în terenul fizic cât şi pe cel virtual, au cam obosit. Ca un serial care durează prea mult. Plus că rezultatul concret, adică mă refer la partea logică şi legală a solicitărilor (excluzând aruncarea tuturor social-democraţilor în puşcărie, interzicerea PSD ca partid, interzicerea tuturor „mijloacelor mass-media” care nu le plac, lucruri care dovedesc o gândire foarte extremist dictatorială taman la apărătorii valorilor europene şi democratice), adică dispariţia corupţiei/corupţilor şi o revoluţionare a vieţii politice româneşti, încă nu apare.  Un lucru care se repetă e un lucru care se repetă şi atât. Restul e istorie recentă. Şi tare îmi pare că protestele acestea au devenit doar nişte jucării ale unora, iar mesajul şi-a pierdut consistenţa prin repetarea la infinit a aceloraşi lozinci cam prea generaliste pentru a avea rezultat coerent în mintea şi politica noastră.

[image=119091]

 






comentarii
2 comentarii

In primul rand un articol daca se vrea sa fie asumat si obiectiv (asa cum pretindeti) se semneaza. Ori, domnule Chiselita (dupa stil dumneavoastra trebuie sa fiti autorul), numai de obiectivitate nu a-ti dat dovada de-a lungul timpului in relatarea fenomenului #rezist. Lucru pe care il faceti si acuma. Incercati sa bagati batul prin gard intre cele doua miscari care de fapt nu se exclud ci se completeaza. De asemenea incercati, in stilul clasic PSD, sa amestecati si politicul, comentarii de pe facebook, exagerari si chiar minciuni cu scopul clar de a minimiza si descuraja AMBELE miscari. Ce nu reusiti sa pricepeti este ca ele vor continua in ciuda si spre exasperarea (si a) dumneavoastra, oricate exercitii de "obiectivitate" veti incerca sa faceti.
#rezist
12.03.2018 09:12
Hai cântați la altă masă! Cine fuge după fenta voastră de doi lei? Aproape că îi depășiți pe cei de la PSD cu comunicatele lor de care râd curcile.
Radu Lucaciu
13.03.2018 00:21
Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Comunicat de presa policrom final

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia