Cred că mita asta electorală în natură e la fel de veche, cel puţin în România, ca trecerea de la votul cenzitar la votul universal. În perioada interbelică, în mediul rural mai ales, campania electorală decurgea cam aşa: veneau, să zicem, ţărăniştii şi îi adunau pe sătenii cu drept de vot la cârciumă, acest reper cultural şi news-room al oricărei localităţi carpato-danubiene, le dădea câte un rând două de trosnit pe beregată, pe considerentul "votaţi cu noi, bă?". "Votăăăm, dom' (ce o fi fost: primar, notar, învăţător, etc.). După aia apăreau ceilalţi, să zicem liberalii, cu aceeaşi strategie ("de băut la toată lumea!") şi aceeaşi condiţie sine qua non "votaţi cu noi, bă?", care primea acelaşi răspuns de cum să nu şi indubitabil. Apoi fiecare vota cum îl tăia capul sau după cum îi era reputaţia politică prin localitate. Deci povestea asta cu vot pe mâncare e mai veche decât cred unii activişti sau politruci de Mileniu 3., care-i acuză pe români că votează pe mici, bere, făină, ulei, găleţi sau altele. Eu zic că e trist ca să politizezi mâncarea sau alte obiecte ori culori chiar. Despre asta vom vorbi aici.

 

Cultul mâncării la români

 

În primul rând, toată tevatura asta cu "uite ce le-a dat Partidul ca să voteze/vină la miting/scrie/spune” are ca origine faptul că românul, într-o proporţie destul de covârşitoare, e un fomist incorigibil. Poate secolele de trăit în sărăcie de pe o zi pe alta, drămuind sacii de grâu ori mălai din cămară, dependenţa de agricultura de subzistenţă care şi ea era dependentă ba de fiţele meteorologice sau de situaţia geopolitică. Cert e că românul îşi tricotează viaţa în jurul activităţii de băgat la maţ. Tanti-urile anilor 2000-şi încă se ambiţionează, în ciuda supraabundenţei de produse alimentare de orice fel şi de orice fiţă şi de orice prove­nienţă să se folosească de sistemul acela asemănător al unei societăţi secrete, ştiind exact care "doamnă" are cartofi, ouă de găină, carne de porc, brânză telemea, lapte, cimbru sau leuştean şi la cât şi contra ce sunt dispuse să facă schimb de marfă. Evenimentul de loisir, culmea distracţiei şi a excursiei culturale, rămâne grătarul. Se ştie exact la ce motel sau restaurant se face cea mai meseriaşă ciorbă de burtă, cei mai buni mici, cel mai cu fasole ciolan, cea mai rece bere. Pensionarii se plimbă cu autobuzul între pieţe, ca să vadă dacă pot economisi 50 de bani sau un leu la kilu de legume-fructe sau patrulează prin mall-uri şi supermarketuri la vânătoare-interceptare de reduceri şi oferte. Vorba (adevărată sau nu) spusă de tovarăşul Vladimir Ilici Lenin, "conştiinţa trece prin stomac", încă e valabilă. Aşa că ce ne mai mirăm?

 

Povestea mâncării electorale

 

La români, mâncarea a ajuns etalon politic. În vremea comuniştilor, tovarăşii din aparatul de partid aveau magazine speciale, dosite binişor, unde se găseau produse care pentru restul norodului doar mai păstrau amintiri nostalgice: salam fără zgârciuri, băuturi alcoolice din capitalismul decadent, ţigări din aceeaşi sursă, cafea din cafea, etc. La fel, străinii beneficiau de shop-urile Comturist, unde găseai orice, dar pe valută (valută nu aveai voie să deţii, că te luau instant la întrebări). Tu, om simplu, clasă muncitoare făuritoare de lume nouă şi societate socialistă multilateral dezvoltată, te alimentai "raţional" şi raţionalizat: jumătate de pită pe buletin, ulei-făină-mălai pe cartelă, produse refuzate la export, salam cu soia şi "consumaţi peşte oceanic".

Apoi a venit momentul 1989. Cu primul exemplu culinaro-politic: salamul cu soia. Dacă ai mâncat salam cu soia în "Iepocă", erai credibil. Aveai dovada că ai suferit în comunism, nu ai huzurit în străinătate ca să vii în România să dai ţara pe mâna patronilor şi moşierilor. Astfel am aflat că ţărănistul Raţiu şi liberalul Câmpeanu "nu au mâncat salam cu soia cu/ca noi". Domnul Iliescu a mâncat salam cu soia, deci e de-al nostru, din popor, aşa că el şi Frontul au ieşit la alegerile din mai 1990. Nu ăilalţi. Şi fiindcă domnul Iliescu a mâncat salam cu soia cu noi sub odiosul dictator Ceauşescu şi sinistra lui soţie, evident că el a ştiut care sunt nevoile urgente ale electoratului român: salamul. A, şi paşapoartele. Oricine era nemulţumit de preşedintele FSN, primea, din toate direcţiile aceeaşi imputaţie: "Ce aveţi cu DOMNUL ILIESCU, că el ne-a dat SALAM şi paşapoarte!".

Trandafirul, deşi ne-aliment "heavy duty", folosit doar la anumite produse din gama "dulciuri", a fost şi el implicat în alimento-politi­ca de la noi. De data asta de partea opoziţiei de stradă a "Golanilor". Trandafirul era simbolul politic al FSN. Pentru a avertiza că guvernarea frontistă va sărăci România, noi, în pieţe, strigam că "Trandafiri votaţi - Trandafiri mâncaţi". Trecem lejer peste oul devenit simbol al scumpirilor generate de trecerea la leul "convertibil" sub guvernarea Roman: "3 lei un ou - aţi votat un bou". Trecem şi peste campania "cornuleţ cu lap­te" a guvernării Năstase şi ajungem la perioada în care PSD, urmaşul FSN, era în opoziţie şi toţi îl adorau pentru că-i faulta pe Băse' şi pe Boc. Ce e drept, Boc a reuşit performanţa de a contribui puternic la sărăcirea românilor, mărind TVA-ul la produsele alimentare pe motivul science fiction că e criză şi că "să nu ajungem ca Grecia" deşi, din păcate, nu am ajuns nici în ziua de azi. Atunci am scris prima oară de micii de la PSD. De 1 Mai Muncitoresc.

A, era să uit de adorabilele "cadouri" din campania electorală: găleţi, ulei, făină, porto­cale, umbrele, plase cu chestii, desfăcă­toare de bere, brelocuri, autocolante de pus pe maşină, şepci, insigne, de la TOATE partidele care contau pe locuri eligibile în Parlament. Toţi dădeau, nimeni nu se supăra, nimeni nu arăta cu deştiul, că ar fi arătat şi spre el.

A, ziceam de 1 Mai. Era fain de 1 Mai. PSD, ca să dea peste bot PDL, organiza o tradiţională ieşire la iarbă verde. Unde lumea (adică majoritatea fiind pensionari) primea, pe baza unui bon, mici şi bere gratis. Martor fiind, nu credeam că vârsta a treia poate fi aşa voinică fiziceşte. La bere se lăsa şi cu începuturi de bătaie uneori... Câţi votau cu sponsorul nu am idee, dar nici nu garantez.

 

Mâncarea electorală în epoca REZIST: micii PSD

 

Nici REZIST-ul nu a ratat ideea cu "mâncare pe voturi". Însă în loc să pună accentul pe producător, ei îl pun pe consumator. Bineînţeles că toţi votanţii PSD sunt urâţi, handicapaţi fizic şi psihic, pensionari, ştirbi şi consumă mici şi ciolan cu fasole. Deja mi-e milă de mici, că au mai fost victime într-o campanie de "noi, opănmainzii, iubim Ţinutul Secuiesc", când unul a filmat cum a fost refuzat să fie servit cu mici pentru că nu vorbea maghiara. Atunci toţi ăştia, mai mimat-intelectualii, făceau "uec" când pomeneai de mici şi consumau doar bere artizanală din Secuime, ca să arate cât de europeni îs.

La fel acum cu mitingul PSD şi mitingul mai vechiuţ de la Cotroceni. Mici în sus, mici în jos, toţi luptătorii cu mouse-ul nu mai pridideau în a porcăi micii care automat au devenit hrană exclusiv pentru Ciuma Roşie şi adepţii ei. "S-au dus la Bucureşti pentru MICI!", "Le-au dat MICI pe drum!", "Votează pe MICI"!. Dragnea a făcut grătar cu MICI la PSD!. Petrecere PSD cu MICI la Căcâna!. "Deputatul PSD de Argeş Cătălin Rădulescu vrea pedepse mai MICI pentru darea de mită" (a, asta-i altceva). 

Micii sunt simbolul mitei electorale date de PSD posibililor alegători. Micii sunt garanţia (în mintea unora) că Dragnea şi "Ciuma Roşie" vor rămâne la guvernare pentru că Opoziţia nu îşi permite, că e săracă şi civică, să dea şi ea mici, sau cârnaţi sau o pizza sau o shaorma acolo... Dacă spui că îţi faci mici în fundul grădinii sau că te-ai dus la Valea Aurie ori la Caru' cu Flori să mănânci nişte mici şi să razi două beri, automat eşti suspectibil de simpatii social-democrate dacă nu, mai rău, mai clar şi evident, eşti adept trup, suflet, muştar şi bere la sticlă de zero-cinci al Ciumei Roşii.

"Mai trebuia o perdea de fum de la mici ("bine făcuţi"), damf de bere şi uite "aşea" dispărem din istorie prin bâlciuri. Da, nu e nici de râs. Deocamdată "rezistăm". " Ei bine, aici, la CĂCÂNA, a dat PSD mici şi bere prostimii oligofrene, iubitoare de Antena 3 şi RTV." "Daca as fi cineva in statul asta sau daca as avea o putere sa nu raspund in fata legii, v-as eutanasia pe toti care votati cu PSD. Va bucurati la mici si bere si 3 sepci cu PSD." Astea sunt câteva postări din puţa, pardon, puţul gândirii unora care se cred portdrapelii justiţiei şi democraţiei.

Evident că dacă mănânci mici eşti automat, conform unei pagini de facebook care poate fi clasificată drept Number One la mesaje borâte, anume Acid Photo, însă tare iubită de anumiţi (nu toţi!) "rezistenţi" cu mintea mai odihnită, beneficiar de găleţi şi ulei tot de la PSD, manelist de-al lui Salam, pupător de moaşte şi adept de-al lui Arsenie Boca.

Păi să mai mănânci mici să ajungi de râsul lumii? Mai bine cumperi un crici-craci de la Street Food Fest, care costă cât şase mici din ăia voinici, şi în loc de bere pesedistă arzi câteva shoturi de Yegăr ori 2-3 duşci de cidru, nu, că eşti cu progresul...

 

În loc de final: Cum ar fi să...?

 

De-aş fi PSD, sau şef pe la ei, aş face un chef numai cu mâncare şi băutură din asta cool, din care citeşti în revistele pentru femei sau reţetele de la bucătarii numiţi mai nou "chef" şi în loc de bere le-aş da cele mai în trend băuturi şi coctailuri. Sau din alea de bagă în ei hipsterii.

Cum ar suna un articol din ăsta revoltat, un editorial scris de un editorialist care şi-a descoperit acivismul din el care să spună că: "şi-au vândut votul pentru o quinoa şi un Prosecco!" "Chef raw-vegan monstru de 1 Mai marca PSD la Vamaveche!". "AU plecat la Bucureşti pentru o cafea uruguayană îndulcită cu zahăr de mesteacăn!". "Participanţilor la miting li s-a oferit o porţie de Fruttă di mară şi o sticlă de bere de abaţie!"

Vă daţi seama că, astfel, tradiţionalul şi gustosul şi plăcutul de mine Mititel/Mic, asezonat cu extrem de potrivita bere, ar fi salvat de campania de anti-imagine şi s-ar bucura?

Plus că metoda asta ar crea o stare de hyper-confuzie în rândul celor care gândesc în şabloane?

Şi apropo, dacă tot îi înjuraţi şi porcăiţi şi faceţi mişto de cacao de mutrele electora­tului de ne-opoziţie, aveţi impresia că ei automat vă vor lua de braţ, vă vor spune "tu" şi vor vota cu ceilalţi doar ca să devină "frumoşi şi liberi" în loc de "handicapaţi ştirbi şi imbecili"? Păi cu metodele astea voi veţi fi în bula voastră forever iar ceilalţi vor vota la fel. Dar asta e altă poveste. Totuşi, sunt curios câţi din ăştia de o dau cu "Micii PSD" pe virtual nu o ard şi ei cu acelaşi produs când se duc cu tribul la iarbă verde. Atât.