Gorgandin  Domeniul Viticol Apold
logo
Apulum
Johan Böbel şi demolarea fortificaţiilor din Sibiu
Petre BESLIU MUNTEANU
2857 vizualizari
Johan Böbel şi demolarea fortificaţiilor din Sibiu
A existat şi încă există o pătură de sibieni, nu numai intelectuali, dar mai ales ei, care se interesează de istoria oraşului. Ei sunt beneficiarii unui volum de istorie locală fără paginaţie, dar scris cu mult har şi cu …desene: Iuliana Fabritius - Dancu, Plimbare prin Sibiu Vechi,Sibiu,1983, amintirea unei culturi pierdute. Darul lui Emil Sigerus în cele trei volume în germană a fost urmat de cel al Iulianei Fabritius - Dancu, de data aceasta tradus în română. Cu dar din dar se face raiul amintirilor.

Însemnările lui Johannes Böbel despre clădirile de la tunelul mincinoşilor (minciunilor) au fost verificate şi validate. Timeo Danaos (NN .adică celor vechi) et dona ferentes. Mai departe, pe urmele paşilor lui Böbel (voi folosi doar numele de familie pentru că mi-a devenit… familiar) prin mica cetate eternă m-a surprins folosirea expresiei "Pionier der Denkmalpflege" într-un titlul de articol ("Johann Böbel: Wiessbaeck - Amaterurmaler und Pionier der Denkmalpflege" în Volks un Kultur, 6 iunie 1979). Locuitorul Casei cu cometă (de fapt pe pereţii casei erau pictate mai multe scene) a fost pictor amator, cum l-au catalogat specialişti în istoria artei, dar şi apărător al monumentelor istorice în sensul modern al cuvântului. De meseria de franzelar pomeneşte toată lumea, dar  nimeni nu face o trimitere la sursa documentară. Franzelar, istoric, om politic, poate şi alte îndatoriri? În ultimii ani de viaţă listele cu adrese ale oraşului îl pomenesc pe Johann Böbel tot în legătură cu casa de pe Avram Iancu nr.16, dar cu îndeletniciri negustoreşti, mai bănoase decât pictura sau slujba la Magistrat, unde numai şefii aveau avantaje de multe feluri: în 1882 "wirtfsgeschaeft"; în 1885 casa lui Böbel Johann era "weinhaus", casa a vinului/vinărie. În 1887 îi aflăm doar urmaşii lui, lista cu adrese fiind tipărită după moartea sa. Casa cu specificaţia "weinschank" a fost legată doar de numele de familie în 1889 (Adressbuch der k. frein Stadt Hermannstadt, Hermannstadt, 1882, 1885, 1887, 1889).Să fi fost vorba ca în expresia "afară-i vopsit gardul/înăuntru leopardul", de o închiriere?

Casa cu cometă şi necrologul lui Böbel

S-a speculat apoi că prin pictarea casei sale cu diferite peisaje şi scene alegorice, Böbel a dorit să atragă atenţia, dar şi… consumatorii, adică desenele erau reclame artistice. Mai mult decât atâta, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, moda faţadelor prelucrate artistic ce dădeau personalitate proprietarului era la ea acasă. O casă de vizavi, de pe Avram Iancu nr. 11, fusese integral decorată cu basoreliefuri şi statui. Proprietarul, un renumit jurist, cu probabile legături în cercurile cu simboluri ascunse, a dorit să-şi afişeze personalitatea, poate apartenenţa. În aceeaşi ordine de idei, a umblat vorba prin târg că şi cometa de pe casă ar avea un anumit simbol, mai greu de descifrat. În lipsa dovezilor sunt speculaţii greu de dovedit. Böbel pare în perspectivă istorică şi după izvoarele cunoscute  un om onest, un funcţionar pasionat doar de istoria locală.
Necrologul publicat imediat după înmormântarea lui Johan Böbel, aflat mai jos în anexă aduce cel puţin două informaţii utile analizei istorice. În primul rând, reprezentarea cometei (un desen?) era moştenire de la vechii proprietari. Adică, în măsura în care cometa avea un mesaj ascuns, el aparţinea foştilor proprietari, din afara familiei.  În al doilea, şi cel mai important rând, autorul necrologului dezaprobă în acord cu opiniile defunctului Böbel, demolările de monumente. Chiar dacă nu am ajuns la articolele lui Böbel în care critica demolările de monumente, putem lua în serios afirmaţia Iulianei Fabritius Dancu mai sus expusă: era un pionier în interesul şi grija faţă de monumente. Avem încă un argument.Autorul unui necrolog rămas în manuscris, probabil aparţinând lui J. Michaelis, menţionează că Johann Böbel a protestat faţă de acoperirea cu var a unor detalii de arhitectură de la bazilica din Cisnădioara (vezi articolul Monumente sibiene dispărute în viziunea lui Johann Böbel în Studii şi comunicări. Galeria de artă, 1, 1978, p.173). Numai în zilele noastre au existat statornic şi serios asemenea preocupări.
În ultimul timp consumismul a pus în umbră grija faţă de substanţa istorică a monumentelor; în schimb, în Transilvania lui Johann Böbel, acum mai bine de o sută de ani, interesul faţă de monumente era vădit de cuprinderea lor în repertorii cu informaţii lapidare şi desene romantice, uneori fanteziste. Numai la începutul secolului XX a fost întocmită o listă sumară, orientativă cu monumentele sibiene. Cu alte cuvinte Johann Böbel a depăşit mentalul epocii sale.

Substanţă istorică pierdută, doar parţial recuperată

Prima expoziţie de artă de la Muzeul Brukenthal a inclus un tablou cu biserica parohială din Sibiu, semnat de Johann Böbel. În catalogul expoziţiei se atrăgea atenţia asupra albumului de acuarele cu turnurile demolate şi a asupra machetei oraşului (Studii şi comunicări. Galeria de artă, 1, 1978, p.170), machetă aflată în ultimul timp în restaurare şi conservare la muzeu. Este de consemnat că la a doua generaţie de la venirea în Sibiu, un reprezentant al familiei Böbel era atât de integrat în societatea locală (în necrolog Sibiul era declarat locul natal al pictorului) încât se dedică cu ardoarea romanticilor salvării imaginii şi sublinierii valorii istorice a patrimoniului istoric; mai ales  se împotrivea demolărilor şi protesta faţă de pierderile de substanţă chiar dacă erau în dezacord cu cei puternici. Era la urma urmei vorba despre forţa personalităţii şi de curajul noilor veniţi.

Alte construcţii pierdute

Regretele lui Böbel pentru fragmentele de istorie pierdută pot fi şi ale noastre. La o scară istorică mai mare, ţinând de interese şi moravuri, temele se repetă şi devin pilduitoare.
În afara clădirilor de pe locul Podului Mincinoşilor (vezi articolul anterior) legenda hărţii lui Böbel cuprinde şi alte clădiri sau amenajări demolate, dovada interesului general pentru zestrea istorică a oraşului, indiferent de valoarea arhitecturală a clădirilor.

"IX. În 1876 a fost demolată casa cu numărul 2 din strada Gen. Magheru. Strada ce ducea spre Filarmonicii (Kleine Erde) a fost lărgită şi s-a construit clădirea Societăţii Muzicale."

"X. În anii ´50 pentru lărgirea intrării în Piaţa Huet a fost demolată casa La ţăranul Vesel (Proprietar Bielz, organistul)."

"XI. Barăcile din lemn ale tocilarilor din spatele bisericii au fost demolate în anii ´40. În anii ´50 au fost demolate treptele spre curtea preoţilor.
XI În anii ´60 s-a demolat casa de la Dragoner. În anii ´70 şi fântâna."

"XVII. În anul 1874 s-a demolat moara de măcinat de pe strada Turnului (Saggasse)."

Flashbackuri pe aceeaşi temă

Emil Sigerus a fost martorul continuării agresiunii asupra construcţiilor vechi. În optica fruntaşilor oraşului, demolarea era o necesitate a progresului economic şi a salubrizării oraşului. Progresul aducea creşterea traficului, dezvoltarea reţelei de drumuri, de magazine şi alte stabilimente, iar trecutul retrograd păstra insalubritatea clădirilor înghesuite în locuri neprietenoase. Peste ani ideea a revenit în forţă. Puternicii epocii de aur militau pentru demolarea vechilor case pentru că erau igrasioase şi urâte. Vreţi exemple şi dovezi??

Istorie comparativă

Un exerciţiu comparativ între informaţiile date de Böbel despre turnurile demolate, aprecierile din Studii şi comunicări. Galeria de artă, 1 de pe poziţia istoricului de artă şi cu responsabilitatea oficiului de patrimoniu şi datele arheologilor ar trebui să fie în interesul general.
Descriind imaginea Porţii Cisnădiei în articolul deja pomenit din anii 70 ai secolului trecut, se remarcau trei deschideri, cu un turn masiv deasupra, de parcă erau diferite. Dacă ne referim la vederea dinspre interior, reprezentarea este exactă, cu precizarea că turnul avea două deschideri într- un corp comun cu ansamblul, adică era un turn cu două deschideri la nivelul străzii.
Spre exterior memoria copilului-desenatorului Böbel a reţinut corect două intrări în chiar masa de zidărie a  turnului medieval. În firescul dezvoltării circulaţiei, ca şi în alte locuri, au fost sparte accese suplimentare în zidul de apărare. În faza finală, morfologia accesului putea fi cea descrisă, chiar cu trei intrări, dar turnul rămânea cu cele două accese de la început.
Pentru lămurirea dilemei, trebuie să-i mulţumesc lui Carol Szatmari, care mi-a pus la dispoziţie două desene reprezentând Poarta Cisnădiei. Atenţia desenatorului (desenatorilor), spre deosebire de cea a romanticului Böbel cu sibieni la plimbare, s-a concentrat, ca la şcoală asupra detaliilor arhitectonice. Numai numărul şi amplasarea  golurilor de tragere diferă faţă de lucrarea lui Böbel; accesele vizibile în interior rămân trei. Nu lipseşte în desenul simplu faimosul ceas cu turn, despre care Böbel spunea că a fost recuperat şi reamplasat şi pe care toţi desenatorii şi comentatorii îl apreciază.
Concluzia pare simplă. Asemănarea reprezentărilor turnului, cu precădere a acceselor are explicaţie mai degrabă în folosirea de către Böbel a unui desen anterior decât într-o formidabilă memorie a detaliilor de către copilul Johann.
Menţiunea lui Böbel despre însemnătatea porţii este sumară dar semnificativă pentru atitudinea faţă de monumente.
Dintre cele 5 turnuri de poartă şi toate cele 36 de turnuri ale zidului oraşului, turnul Porţii Cisnădiei era cel mai înalt şi puternic. Acesta era dotat cu un ceas în stare de funcţionare. Acest ceas a fost mutat în anii '40 în turnuleţul din lemn al cazărmii. Dacă turnul Porţii Cisnădiei ar sta încă la locul lui, ca loc de trecere, nu ar urâţi deloc oraşul, ci ar fi o amintire a generaţiilor viitoare despre puterea strămoşilor. Din păcate prea repede s-a trecut ca şi în alte oraşe săseşti la demolarea porţilor şi a turnurilor oraşelor, când multe din aceste monumente ar fi trebuit păstrate(sublinierea îmi aparţine PMB).

Contribuţii arheologice la cunoaşterea şi valorificare Porţii Cisnădiei

Între săpăturile arheologice prilejuite de reabilitarea oraşului în preajma lui 2007 cele mai relevante mi s-au părut cele din zona parcului Astra şi hotelului numit atunci "Bulevard". Echipa de arheologi a dezvelit o bună parte din substrucţii şi a identificat cinci etape de construcţie. Arheologia locală era în plin avânt, aşa că s-a îndrăznit, după consultarea arhitecţilor, propunerea de marcare in situ a planului sau chiar de reconstituire a porţii: În cazul acestui monument de arhitectură medievală putem propune două posibilităţi de valorificare: - turnul porţii Cisnădiei se poate amenaja pentru vizitarea liberă - turnul porţii Cisnădiei se poate reconstrui, parţial sau total. Cu excepţia laturii de V - parţial distrusă, dar cu fundaţia intactă - toate celelalte laturi au fundaţiile şi sub pânza de apă freatică locală, adică la o ad. de peste 3 m. Toate lucrările de amenajare şi reconstrucţie se vor desfăşura sub supravegherea strictă a arheologului.
Rezultatele cercetării arheologice se cer puse şi ele în valoare. În această fază partea din spatele turnului nu era închisă cu zid la parter, spune raportul arheologic, ceea ce ar însemna că exista un culoar de trecere pe sub turn (Cronica cercetărilor arheologice din România, campania din 2006). Din raportul arheologic rezultă apoi că cele două porţi de dimensiuni diferite au fost unite prin zid în a doua fază. Cernute prin sită din cele cinci faze de construcţie ale turnului porţii Cisnădiei rămân două (turnul medieval şi bastionul cu turnul încă în funcţiune), momentul demolării şi etapele moderne, cu folosire a betonului.
Ce ne aduc nou studiile din ultimii ani? Există un singur articol de specialitate despre fortificaţiile Sibiului, apărut în Beihefte zur medievalistik, 15, 2010, p. 351/362. Aflăm că Turnul Porţii Cisnădiei a fost atestat documentar în 1413(?), dar ansamblul porţilor este din a doua jumătate a secolului XV. Autorul acordă credit deplin desenului lui Böbel.Este un articol ce strigă după un alt articol. Nemulţumirea la nivelul publicului interesat de istoria locală este alta.
Nu există marcaje în pavaj; nu am văzut nici măcar un panou explicativ despre Poarta Cisnădiei, de parcă istoria începe în zonă în epoca modernă. La alt nivel, se poartă încă reprezentarea idilică, romantică a istoriei, cu monumente în peisaj citadin, scoase de la cutie la repezeală cu ocazii importante .Cu alte cuvinte să ne întoarcem la Böbel că e în acelaşi timp modern în concepţie şi contemporan cu porţile distruse.
Interesul pentru monumentele locale, în spiritul general al romantismului, accentul pus pe salvarea informaţiei, curajul de a expune sentimentele de regret şi opoziţia faţă de lumea afacerilor sibiene, aşa cum sunt vădite în comentariul la planul demolărilor, argumentele pentru păstrarea porţilor fortificate (nu ar urâţi de loc oraşul, ci ar fi o amintire a generaţiilor viitoare despre puterea strămoşilor) îndemnă la mai mult decât a consemna şi analiza una din porţile oraşului.
Vederea Porţii Cisnădiei se regăseşte în albumul scos de Ministerul Culturii, Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiul de altădată. Din albumul lui Böbel, editura Constant, f.a.

Anexă.

Necrologul lui Johann Böbel apărut în Siebenbuergisch - Deutsches Tageblatt, 1887, nr. 4068, din 30 aprilie 1887.
Numai acela care l-a cunoscut mai îndeaproape a simţit marele contrast dintre cenuşiul exteriorului casei sale şi esenţa sa prietenoasă, împreună cu lipsa de veleitarism şi modestia sa; era însufleţit de cultivarea frumosului şi a nobilului sentiment de păstrare a tradiţiei.
Când păşim în camerele casei sale modeste, găsim pe perete o bogăţie de tablouri în ulei şi acuarele pictate de el, mai ales cu o valoare istorică. Pe dulapul antic se află, făcută de mâinile sale, o machetă a zidurile demolate ale oraşului Sibiu1 şi sub sticlă o reprezentare a unei din biserici în incinta unei cetăţi ţărăneşti, la poalele căreia sunt pictate case ţărăneşti pitoreşti. O altă dovadă a interesului pentru oraşul natal şi a hărniciei sale neobosite este planul mare al oraşului Sibiu realizat în culori, care prezintă evoluţia până în prezent, unde fiecare schimbare topografică a caselor, turnurilor şi zidurilor oraşului, grădinilor, străzilor pavate, amenajate sau demolate, a unor grădini este consemnată meticulos.
Pe lângă grija faţă de muzică, interesul îndreptat spre problemele publice l-a îndemnat să ia pana în mână şi să publice fără a folosi numele său articole în ziar.
Concitadinii l-au apreciat de asemenea, fiindcă a fost mulţi ani staroste de breaslă, consilier în sfatul oraşului şi al comunităţii, şi fără îndoială (l-au apreciat NN) pentru contribuţia la istoria culturii, amintirea sa în oraşul natal fiind cu onoare păstrată.
Mulţumiri prieteneşti lui Erwin Jikeli şi Beatrice Ungar  pentru ajutorul dat la traducerea unor fraze.






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

mcdonalds

Covoare

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia