logo
Iran. Inima Imperiului Persan. Popasuri pe Drumul Mătăsii
Iran. Inima Imperiului Persan. Popasuri pe Drumul Mătăsii

Prof. univ. dr. Elena Macavei

Mi-am dorit să ajung în ţinuturile orientale ale Asiei de Sud-Vest, în Orientul Apropiat, în Iranul de azi, cu prestigiul istoric al Imperiului Persan, marcat de dinastiile Ahemenizilor şi de personalităţile unor mari cuceritori – Cirus, Darius, Xerxes, Artaxerxes, de profetul Zarathustra / Zoroastru, de dinastiile Sassanizilor, Safavizilor, Kajarilor, Afsharizilor, Zand, Pahlavi. M-a atras cultura persană rafinată reprezentată, printre mulţi alţii, de: Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Ferdusi (autorul celebrei epopei „Şah Name”, Cronica regilor, cu 100.000 de versuri), de mari învăţaţi: Avicenna (filosof, medic, interpret al operelor lui Aristotel), Al Biruni (autorul unei lucrări enciclopedice despre India). Istoria confirmă că existau grupări de învăţaţi, străbune ale instituţiilor academice, patronate de împăraţi Ahemenizi la Persepolis, de împăraţi sassanizi (sec. VI d.H.) în scopul traducerii cărţilor de medicină greceşti şi indiene, pentru transcrierea cărţii sacre a zoroastrismului Avesta. Şi la palatul califului Harun al Raşin (sec. VIII- IX), ale cărui palate şi grădini luxuriante au fost descrise în „1001 de nopţi”, erau protejaţi şi respectaţi literaţi, artişti, oameni de ştiinţă, teologi. În vremea califului Al Mamun, fiul lui Harun al Raşin, s-a întemeiat, la Bagdad, „Casa Înţelepciunii”, „Casa Ştiinţelor” (sec. IX-X).

Excursia în Iran s-a limitat la câteva centre cu mare încărcătură istorică şi culturală: Teheran, Kashan, Isfahan, Yazd, Pasargada, Persepolis, Shiraz. Am aflat că regulile morale sunt stricte. Sunt interzise şi pedepsite avortul şi metodele contraceptive, concubinajul, naşterea copiilor nelegitimi, consumul de alcool, divorţul este acceptat cu argumente serioase. Căsătoriile sunt, în general, aranjate. Este obligatoriu, pentru femei,  portul pelerinei (chador), al baticului sau eşarfei (hijab). Pentru turiste sunt obligatorii acoperirea integrală a corpului şi portul eşarfei. Oamenii sunt deosebit de amabili, serviabili, prietenoşi, dornici de comunicare, încrezători în schimbări favorabile lor. Dacă-i priveşti pe stradă, te atrag figurile lor spiritualizate ce degajă pace sufletească, te răsplătesc cu zâmbete, intră în conversaţie, fac poze cu tine. Am remarcat la ei un uşor aer de superioritate datorat măreţiei culturii şi civilizaţiei vechi de peste 3.000 de ani, apartenenţei la rasa ariană (mulţi îi consideră arabi). Am remarcat, îndeosebi, frumuseţea aparte a bărbaţilor; nu m-a mirat faptul că, la Campionatul de Fotbal, echipa Iranului a fost declarată cea mai sexy. Într-o conversaţie scurtă cu câţiva tineri, aflând că suntem din România, au spus spontan – Hagi.  

Drumul Mătăsii, o legătură cu tradiţie între Europa şi China

În prezent, IRANUL, ce poartă acest nume din 1935, este republică islamică prezidenţială din 1979, după exilul şahinşahului Mohammad Reza Pahlavi, în urma Revoluţiei Islamice, şi venirii în ţară, din exil, a imamului Ruhollah Komeini la conducerea ţării (1979-1989), urmat de ayatollahul Ali Khamanei. Este un stat cu adevărat „paralel”, cu guverne, tribunale, poliţii şi instituţii de securitate civile şi religioase.  Situat într-un imens podiş înconjurat de munţi, Iranul are o suprafaţă de 1.629.918 km.p, o populaţie de 80.840.713 (în 2014), constituită din persani (61%), azeri (16%), kurzi, mazandarani, arabi, turkmeni, armeni, limba oficială este farsi – persana modernă. Indicele creşterii natalităţii este mare, 18,2 la mie, ceea ce înseamnă că iranienii sunt un popor tânăr. Religios, predomină cultul şiit al Islamului (90,95 %), sunt şi sunniţi (5%), iudaici, creştini, zoroastrişti (20.000 în Iran, India, SUA, Canada).

Drumul Mătăsii, lung de 6.400 km, ce pleca din China (Xian, Marele Zid) din sec. II î.H, traversa Munţii Tian Şan, Pamir, Asia Centrală (Kârgâstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan), Iran, Azerbaidjan, Georgia, Turcia, pentru a ajunge în Europa, Marea Neagră, la Roma,  comercializa orez, mătase, covoare, mirodenii, pietre preţioase. Popasuri ale celui mai complex drum comercial   în Iran au fost: Tabriz, Maşhad, Teheran, Işfahan, Yazd, Shiraz. După căderea Imperiului Roman, Drumul Mătăsii a fost confiscat de mongoli; Marco Polo, comerciantul şi exploratorul veneţian, l-a străbătut (sec. XIII). Astăzi,  China şi Rusia, chiar şi SUA îşi doresc să refacă Drumul Mătăsii.  Economia modernă a Iranului a cunoscut perioade de rapidă dezvoltare, în deceniile 7 şi 8 ale secolului XX, perioade de declin şi de relansare. Este important producător şi exportator de petrol (locul şase în anii 80), locul I pe Glob în privinţa rezervelor de gaze naturale. Exportă ţiţei şi importă produse finite, propriile rafinării fiind insuficiente. Face parte din CENTO (Organizaţia Tratatului Central cu sediul la Ankara). România a avut  relaţii economice eficiente, în deceniile 8 şi 9 ale secolului XX,  mai cu seamă în privinţa extracţiei şi prelucrării petrolului, a asamblării tractoarelor.  Mulţi tineri iranieni au studiat, alături de alţi străini, în universităţile româneşti.

De la Imperiul Persan până la Iranul prezidenţial

Istoria Persiei / Iranului este complicată, cu perioade de glorie şi dezvoltare, cu perioade de declin. În Antichitate şi în Evul Mediu, în PERSIA s-a dezvoltat una dintre cele mai strălucite culturi şi civilizaţii ale Asiei. Încă din mileniile III-I î.H, în aceste teritorii, sub influenţa civilizaţiilor mesopotamiene, s-a dezvoltat Regatul Elam cu capitala la Susa. Acesta a fost cucerit de regele Babilonului Nabucodonosor şi, mai târziu, a fost inclus în Imperiul Persan. La sfârşitul mileniului II î.H, în vest, la graniţa cu Mesopotamia, s-au aşezat triburile indo-europene ale mezilor şi ale perşilor. În intervalul secolelor VIII-IV î.H, s-a creat Imperiul Persan Ahemenid condus de Cirus I, urmat de nepotul acestuia Cirus al II-lea cel Mare (585-529 î.H.), în timpul căruia Imperiul includea Persia, Media, Ionia, Lidia, Mesopotamia, Siria, Palestina. Darius I Istaspe cel Mare (rege, 522-486 î.H.) a continuat cuceririle, ajungând până la Ind. A încercat, ca şi fiul său Xerxes I (486-465 î.H.), să cucerească Grecia dar au fost învinşi la Marathon şi la Salamina. La Termopile grecii, conduşi de Leonidas, regele Spartei, au murit eroic dar au fost învinşi. Darius şi urmaşii săi Xerxes, Artaxerxes I,II,III au construit PARSA / PERSEPOLIS, emblemă a bogăţiei, măreţiei şi rafinamentului Imperiului. Sub Darius al II-lea (336-330) î.H.) Persia a fost cucerită de Alexandru Macedon, Persepolis (de el botezat) a fost jefuit şi distrus.

Perioada medie a Imperiului Persan începe cu dinastia Sassanizilor (sec. sec.IV-VII d. H.) ce se considerau continuatorii Ahemenizilor. Ei au continuat cuceririle dar şi ostilităţile cu Imperiul Roman şi cu Imperiul Bizantin. La sfârşitul sec. VII, Persia a fost cucerită de arabi şi a devenit parte a lumii islamice. După destrămarea Califatului, sec. IX-X, Persia a fost devastată de mongoli şi apoi stăpânită de turci. Prin dinastia Safavizilor (sec. XVI-XVIII) a început perioada Imperiului Neopersan, un stat centralizat ce a atins apogeul în vremea lui Abbas I cel Mare (1588-1629) ce a mutat capitala la Isfahan. Au urmat dinastiile Afsharizilor, Zand, Kajari (1796-1925), cu capitala la Teheran. A urmat dinastia Pahlavi (1925-1979), reprezentată de Shah Reza Pahlavi (1925-1941), urmat, prin abdicare, de fiul său shahinshahul Mohammad Reza Pahlavi (1941-1976) ce au dus o politică prooccidentală şi de intensă dezvoltare economică. Prin plecarea acestuia în exil la Paris, şi venirea, tot din exil, a imamului Rudollah Khomeini (1900 – 1989), a început Revoluţia Islamică şi s-a instaurat, în 1979, Republica Islamică. S-au rupt relaţiile cu SUA. O imagine a acestei revoluţii oferă scriitorul australian James Clavell în romanul „Vârtejul”.

Sub preşedinţiile Khatani, Ahmadinejad s-au derulat politici reformatoare, cultivându-se relaţii economice cu Rusia, India, Arabia Saudită, Siria, Liban, Emiratele Arabe Unite, China, Venezuela. Programul de îmbogăţire a uraniului, 2004-2008, justificat de Teheran ca fiind o modalitate de producere a energiei atomo-electrice folosite economic şi considerat de SUA, UE şi Agenţia Internaţională de Energie Atomică de la Viena drept o etapă de înarmare nucleară, a produs îngrijorări şi iritări. S-au impus şi s-au înăsprit, pentru refuzul de cooperare, sancţiuni economice severe Iranului, ţara fiind izolată economic şi financiar pe plan internaţional. Actualul preşedinte al Iranului, domnul Hassan Rohani încearcă o nouă abordare politică în relaţia cu comunitatea internaţională. Aspiraţia Iranului este să ajungă unul dintre liderii lumii, o putere economică, un arbitru între Est şi Vest, un pivot regional. De cum am ajuns pe teritoriul vechii Persii şi  actualului Iran, ne-am schimbat banii; la cursul zilei, pentru 100.000 (nedenominat) de riali am plătit un dolar. Ne-am făcut toţi multimilionari pentru a ne achiziţiona suveniruri: eşarfe, bijuterii, obiecte vestimentare, obiecte filigranate, vase şi casete imprimate pe fildeş, lemn, email, reproduceri cu imagini istorice, persane etc, mirodenii (ne-a tentat şofranul care este scump, se cumpără cu gramul), ceaiuri, cărţi, DVD-uri, ilustrate, în bazaruri care sunt adevărate spectacole comerciale. Ne-am simţit în deplină siguranţă, nu ne-a păcălit, nu ne-a atacat sau furat nimeni. 

Locuri din Patrimoniul UNESCO

În traseul nostru turistic în Iran, am vizitat TEHERAN, capitala ţării, cu 6.758.845 locuitori, fondată în sec. XII, capitala Persiei în 1788. Este principalul centru economic, cultural, ştiinţific şi de învăţământ al ţării. Este sediul Academiei de ştiinţe, fondate în 1937, al Universităţii, fondate în 1934, al altor 12 universităţi, al multor societăţi ştiinţifice şi de cercetare, al marilor bilblioteci, muzee, teatre. Aici a avut loc istorica întâlnire, în 1943, dintre Fr. Roosevelt, W. Churchil şi I.V. Stalin în care s-au discutat probleme de strategie militară şi politică.

Ne-am delectat vizitând PALATUL GOLESTAN, aflat în Patrimoniul UNESCO, cu 17 clădiri, construit în sec. XVI, rezidenţa dinastiilor Kajari, Safavidă, Zand, Pahlavi unde se ţineau recepţii regale, procesiuni de încoronare. Ne-au copleşit  decoraţiile fastuoase cu oglinzi de cristal, cu dantelării baroce rafinate de cristal, cu pietre preţioase – majoritatea se află la Muzeul de Bijuterii pe care ne-am fi dorit să-l vedem. MUZEUL de ARHEOLOGIE  ne-a oferit prilejul să reconstituim istoria Iranului din Epoca de Bronz, a vechiului Imperiu Persan, cu inscripţii, ceramică, fragmente de basoreliefuri, cu trupul în piatră al lui Darius I cel Mare, cu exponate din Persepolis, cu altare din vechi moschei, fragmente din Coran din secolele IX, X, XIV, XV. Am vizitat MOSCHEEA de AUR, construită din secolul XIII, un impresionant MUZEU al COVOARELOR şi, am parcurs, în viteză, o parte a Bazarului, unul dintre cele mai mari din lume, un popas pe Drumul Mătăsii.

În oraşul KASHAN, situat la marginea deşertului, un oraş religios cu multe şcoli, un important centru de realizare a covoarelor, ne-am plimbat prin celebra GRĂDINĂ FIN, intrată în Patrimoniul UNESCO, am vizitat CASA BOROUJERDI, vilă impunătoare din perioada dinastiei Kajari, un sat tradiţional cu case roşiatice.  În ISFAHAN / ESFAHAN, oraş ridicat pe locul în care, spune legenda, a căzut Adam  din Rai, capitală a Persiei în vremea turcilor selgiucizi, sec. XI, şi a dinastiei Safavidă (sec. XVI), am admirat imensa PIAŢĂ REGALĂ / a IMAMULUI, inclusă în Patrimoniul UNESCO. Piaţa încadrează Palatul Ali Qapu şi două impunătoare moschei. În apropiere este MOSCHEEA JAMEH, intrată în Patrimoniul UNESCO. Creştinii armeni, persecutaţi de turci, au venit în frumosul oraş şi au ridicat biserici. Una dintre acestea este CATEDRALA VANK ce ne-a fermecat prin ambianţa de sacralitate creştină familiară nouă, prin picturile interioare. Interesant a fost MUZEUL de INSTRUMENTE MUZICALE şi faptul că ni s-a oferit un microrecital de muzică iraniană. Fără să înţelegem textul, am fost tulburaţi  de melodii. Am încheiat vizita în acest fermecător oraş cu Bazarul care, ca şi celelalte, oferă un spectacol comercial, şi două Poduri istorice lungi de aproximativ 300 metri, porţi de intrare în faimosul oraş străbătut de Drumul Mătăsii.

Ne-am îndreptat spre YAZD, oraş comercial apreciat pentru fabricarea mătăsurilor, ceramicii, bijuteriilor, pentru realizarea covoarelor, arta ţesutului lor fiind veche de 3000 de ani. Centrul vechi este în Patrimoniul UNESCO. Oraşul este vestit ca centru cultural al civilizaţiei, culturii şi religiei  zoroastriste, prin adorarea lui Ahura Mazda şi prin întreţinerea focului sacru, religie fondată în sec. VI î.H, de profetul persan Zarathustra (628-551î.H.) / Zoroastru - botezat de greci. Aceasta a fost religia oficială a Persiei de pe vremea lui Darius I cel Mare până la răspândirea Islamului, cartea sacră este Avesta ce cuprinde imnuri, rugăciuni, învăţături; textul original s-a pierdut, cel cunoscut s-a reconstituit din cărţile învăţaţilor zoroastrişti. Am vizitat TEMPLUL LUI ZOROASTRU cu Altarul focului veşnic. 2.500 sunt adepţi zoroastrişti. Rămaşi în starea de spirit zoroastrist, cu gândul la mesajele profetului persan şi la cele despre supraom ale filosofului german Friedrich Nietzsche din eseul „Aşa grăit-a Zarathustra”, ne-am oprit la TURNURILE TĂCERII, unde aveau loc ceremoniile de înmormântare; cadavrele erau expuse, la înălţime, intemperiilor şi păsărilor de pradă iar oasele erau, ulterior, distruse ori îngropate.

 

„Atmosfera de vrajă creată de poveşti”

În drum spre Shiraz, ne-am oprit în PASARGADA, sit arheologic, intrat în Patrimoniul UNESCO, cu palate în ruină ale celui ce a întemeiat Imperiul Persan, Cirus al II-lea  cel Mare, cu MORMÂNTUL acestuia. Am staţionat şi la NECROPOLIS, un loc cu mormintele lui Darius I şi ale altor împăraţi persani, cu interesantul basorelief ce reproduce întâlnirea perşilor cu împăratul roman Valerian.

În sfârşit, ajungem, la PARSA / PERSEPOLIS, cetatea şi capitala Imperiului Ahemenid, întemeiate de DARIUS I cel Mare şi dezvoltate de urmaşii săi, Xerxes, Artaxerxes, sec. VI-IV î.H, suprafaţa construită este de 125.000 m.p. În timp ce Mohamed (ghidul nostru) ne ajuta să identificăm, printre ruine, porţile, palatele, rezidenţele private, haremul, trezoreria, fortificaţiile, ne imaginam măreţia construcţiilor: Palatul celor 100 de coloane sau Sala Tronului, Palatul audienţelor – Apadana, cu 36 de coloane, Palatul celor trei porticuri,  Poarta Tuturor Popoarelor, palatele  lui Darius, Xerxes, Artaxerxes. Am admirat expresivele basoreliefuri cu scene de luptă, cu primirea vasalilor.  Măreţele construcţii au fost realizate de meşteri şi artişti aduşi din Asiria, Babilon, Lidia, India, Sciţia. Arheologi germani – Ernest Hazfeld, Krefter, Hesse ş.a. au contribuit la scoaterea la lumină  a cetăţii Ahemenizilor, aflate în Patrimoniul UNESCO. La sud şi la nord de Persepolis se află mormintele Artaxerxes II, III.

Am ajuns în SHIRAZ, oraş persan prin care trecea Drumul Mătăsii, oraş important în perioadele elenistică-seleucidă, partă (Parţia era o provincie persană), sassanidă, ce a atins apogeul dezvoltării în secolele X-XI, a fost şi capitala dinastiei Zand (sec. XVIII). Shiraz, cu o populaţie de 1.500.000, are şi faima culturală de a fi locul de naştere al poeţilor Saadi şi Hafez. Am vizitat CETATEA KARIM KHAN ZAND cu patru turnuri impunătoare, MOSCHEEA  NASIR, cunoscută şi drept Moscheea Roz datorită vitraliilor colorate care îi dau un farmec aparte, MOSCHEEA VAKIL, impresionantă prin cele 48 de coloane decorate ale sălii de rugăciune. Ne-a impresionat MAUZOLEUL  HAFEZ, considerat de iranieni ca fiind cel mai mare poet persan, ale cărui catrene sunt reproduse pe pereţi în hoteluri elegante. Am avut plăcuta surpriză de a participa la o serată cu specific iranian. Aşezaţi pe covoare, am ascultat poveşti gen Sheherezada în acompaniamentul unui instrument asemănător mandolinei. Transpusă în atmosfera de vrajă creată de poveşti şi muzică, am cerut permisiunea să recit câteva catrene de Omar Khayyam, Saadi, Hafez, prelungindu-ne starea de desfătare spirituală. Reproduc câteva catrene.

OMAR KHAYYAM (1040-1123). „Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii / Iar moartea n-o să-i scadă rotundul şi splendoarea. / şi nimeni nu-i să-mi spună adâncul tâlc al spumii. / Ce rost avu venirea? şi-acum, ce sens plecarea?”. /     „Priveşte cedrul mândru, atâtea braţe are /  Dar nu ca să cerşească, ci ca s-adune soare. /  Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii /  Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii”. /      „Ni s-a spus că beţivanii vor intra în Iad de-a dreptul. / Cum să creadă o minciună precum asta înţeleptul? /  Cei beţivi şi-ndrăgostiţii, dacă nu ne mint chiar psalmii, /  De-or intra în Iad, atuncea  Raiul-i gol ca podul palmii.” /       „De-astă inimă în lanţuri, Doamne, milă ai şi-o iartă! /  Milă ai de pieptul ăsta plin de fiere, şi mai iartă /  Şi picioarele acestea pe la crâşme când mă poartă, /  Iartă şi această mână, când stacanele deşartă.” /     „Într-o mână am Coranul şi-ntr-o mână am stacana. / Când mă ia Allah în braţe, când mă ia de gât Satana! /  Suntem toţi de sub cupola cerurilor de turcoază / Nici păgâni până la capăt, nici mahomedani de vază.”/

SAADI (1184-1291). „De jurământ iubita s-a dezis /  Mărinimoasă când plecă mi-a zis: „Nu ţi-a rămas decât să mă visezi”. / Dar ce, mai pot dormi, s-o văd în vis?” /     „ Tu intri-n inimă ca sângele în vine, / Ce mi se-ntâmplă-i bun că vine de la tine. / Iar păsările dimineţii-n zbor cu zorii / De veghe mă găsesc. şi somnul nu mai vine.”/      „Nu sunt un laş ca să-mi trădez iubirea, / Tu mângâi şi ucizi cu despărţirea, /  Şi dacă fug, oriunde-ajung, mă-ntorc /  La tine iar, să-mi aflu mântuirea.”/ 

HAFEZ (1300-1389). „În inimă-mi voi ţine suferinţa, / Ca ea s-o lecuiască mi-e dorinţa. /  Cu cât mai mult tu mă vei chinui / Cu atât mai mare îmi va fi credinţa.”/     „Întâi cu credinţă, paharu-adorării mi-a dat. / Când beat am ajuns, ea paharu-trădării mi-a dat. / Cu ochii plini de lacrimi şi inima plină de foc / Sunt pulbere-n drumu-i şi-n vântul pierzării m-a dat”./       „În suflet se-oglindeşte faţa ta cum alta nu-i. / Bând vin, de chipul tău mi-s ochii minţii nesătui. /  Îl smulg închipuirii totuşi, vrând ca-n ochii mei să nu rănească spinii genelor icoana lor.” /     „De când te-ai dus, eu ca o lumânare – plâng, / Cu lacrimi ca de sângerie floare – plâng. / Tristeţea mea-i la fel ca vinul din pocale. / De-aud o harpă lung jeluitoare – plâng”./






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

filarmonica

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia