Tribuna
FOTO: Plimbare de zi, plimbare de seară, pe la Târgul de Crăciun
Dumitru CHISELIŢĂ
2265 vizualizari
FOTO: Plimbare de zi, plimbare de seară, pe la Târgul de Crăciun
În fiecare anotimp, Piaţa Mare a Sibiului e ocupată cu ceva. Primăvara e Târgul de Paşti; vara sunt valurile de evenimente culturale sau de orice alt gen, la scenă deschisă; toamna e Cibin Fest cu cortul şi berea lui ne-sibiană; toamna-iarna e Târgul de Crăciun.

La Sibiu, Târgul de Crăciun începe devreme, din toamnă şi se termină imediat după Anul Nou. "Meniul" său este, în principiu, cam acelaşi. Câteva "uliţe" de chioşcuri-căsuţe şi alte puncte de servire în diverse forme arhitectonic-utilitare, oameni puţini ziua şi mulţi seara, trenuleţe, vin fiert, ţuică idem, mâncare de orice fel, de la hipstereli la chestii mai pentru popor, baloane, Moşi Crăciuni care se pozează cu tine (pe bani) alte crici-craci-uri care să amintească turiştilor că au fost prin Sibiu, selfie-uri la semi-greu şi greu, concerte uneori, proiecţii laser pe clădirile pieţei. Plus detaliul că Târgul de Crăciun începe aşa repede încât sărbătoarea propriu-zisă a Crăciunul nu mai are niciun farmec, este doar aşa, "încă o zi", pentru că tu eşti deja saturat şi săturat de toate elementele festive care au năpădit pe capul tău încă de când ieşeai în oraş în tricou şi şlapi. Anul acesta, detaliul esenţial l-a făcut bradul arificial care, după unii, e prea mic, prea pricăjit, prea amărât pentru ditai-mai calibrul Sibiului-Hermannstadt. După alţii, e însă OK şi aşa. Am aflat şi că aceste căsuţe-chioşcuri formează numărul "100", în cinstea Centenarului. "Suta" aceea se poate admira de sus, ceea ce e posibil, chiar dacă nu am văzut Târgul "de sus" ci de la nivelul solului. L-am văzut pe zi şi pe noapte. Cum e şi care este diferenţa, vă voi spune în cele ce urmează.

Târgul de Crăciun, pe ziuă - nu-i făţos, dar te poţi mişca

Vă spun aşa: dacă nu ţineţi neapărat la beculeţe, arome, cling-cling-uri şi bling-bling-uri, jinglebellsuri cântate toamna, moşi crăciuni cu plete dalbe care cer în loc să dea, dacă nu sunteţi fotograf de poze de noapte (tot cu beculeţe, că-s mai romantice) şi vreţi doar să daţi o tură pe acolo, prin târg, cu sau fără consum de produse specifice la preţuri specifice, (dar, hai să fim corecţi, nu e scump de să-ţi rupă capul şi portofelul, ca la alte evenimente găzduite aici) mergi pe ziuă.
Da, nu e frumos. Sau nu, nu e frumos, Nu zici "Oauuu", nu rămâi cu gura căscată, nu te minunezi ca ţăranul ajuns prima oară la Bucureşti şi a văzut lumina electrică. Nici măcar nu e atmosferă de sărbătoare, de, vorba aia, târg de Crăciun, de Austrie Alpină, ci dimpotrivă, totul este cam sec şi cam oarecum deprimant. Câţiva oameni se plimbă, sec,  printre căsuţe, târguind sau nu chestii, uneori chiar cumpărându-le pe acele chestii. Toate utilajele care vă bagă copiii în sevraj sunt la somn, fără a produce (bani) sau a consuma (energie). Mai vii sunt locurile unde se "desface" vinul fiert/ţuica fiartă. Acolo ai parte de  o atmosferă lejeră "vintage" aproape de birt de cartier din vremurile bune ale anilor '70 - '80, cu oameni înfofoliţi stând în picioare, râzând şi vorbind de una-alta, fără a se holba la infinit şi pe muţeşte în smartfoane, ca hipster-generaţia asta de acum..
Prima impresie este că e plin de reclame la Raiffeisen Bank: la intrare, în "gara" trenuleţului ce face turul centrului (nu acum, acum doarme şi el un somn mecanic), pe însuşi trenuleţul,  undeva pe lângă Primărie.
Ziua poţi vedea exact ce e pe la chioşcurile acelea. Avem astfel, dulciuri la greu, de tot felul şi din orice materie. Ornamente de sezon în veşnicul alb-roşu, cu căciuli, fulgi de nea, clopoţei, globuri, santaclauşi, bufniţuci şi reni cu mutre cam idioate. Lumânări în culori diverse şi de forme diverse, şi ele pe specific hibernalo-crăciunesc. Hăinuţe folclorice de la dimensiuni pentru păpuşele la XXL. Jucării kitschoase pe care le-am văzut şi la Târgul de Paşti şi la Cibin fest. Hot dogi, cârnaţi, acadele în forme atractive pentru copii "ACUUUM DAR ACUUUM arunci ASTA JOS!" urla o mamă de meserie la o fetiţă ce avea un exemplar de acadea-pisică galbenă în mână, undeva pe Arhivelor. Săraca privea îngrozită ieşirea isterică şi pe domeniu public a individei-mamă, neştiind ce să facă), halbiţe, cioco de casă, nugaturi, burgeri la 18-25 lei, alte lumânări, suveniruri româneşti sau doar sibiene, căciuli, veşnicele baloane în forme de pokemoni sau michimauşi sau alte celebrităţi care au creat dependenţă copiilor, vinuri normale sau de fiţe, şi mai ales "etc." 

Patinoarul e lejer, vreo patru juniori exersează echilibrul pe gheaţă, iar un stâlp îmi spune, în scris "Nu vă sprijiniţi de stâlp". Bine. Bradul, da, chiar el, este exact cum îl descriu criticii săi: micuţ, sârmos, fără prestanţă de O Tannenbaum. E mai degrabă o chestie în formă de schelet de peşte combinat cu o schemă care are doar o calitate: generează veselie celor care trec pe lângă el. Pe bune nu am mai văzut de dinainte de Era Digitală atâţia oameni bine dispuşi. Îi şi vezi: trec pe lângă "brad", izbucnesc în râs, îi fac o poză, sună prietenii (se aude din telefonul aflat la purtător o voce, aşa, pe "înalte": "Cee? Ăsta e? Maaaaaamăăăă. Hehehehe").

Avem şi un chioşc în formă de tramvai fake-vintage, cu un design mai mult american decât Hermannstadt-ean de epocă unde e mâncare,   clădirile din jur îşi arată zugrăveala naturală, fără a fi machiate cu proiecţii. Dai o tură şi pleci, fără a conştientiza că uliţele târgului fac "100". Asta se vede de sus, tu eşti pe jos. Dar, dincolo de aspectul cât se poate de ne-făţos şi destul de lipsit de "spiritul sărbătorilor" al Târgului de Crăciun vizitat pe ziuă, cel care vine pe aici are avantaje esenţiale: se poate mişca în voie şi poate sta, vedea, cumpăra, mânca, bea liniştit. Asta dacă vrea linişte.

Târgul de Crăciun, pe noapte - superb de înnebunitor de înghesuit

Dacă ajungi aici seara, că tot se întunecă iute, toată atmosfera aceea static-cenuşie din Piaţa Mare,de care am vorbit mai sus, e inexistentă. Acum avem o nebunie înghesuită.
Dacă ziua era spaţios şi liniştit, acum e hiper-înghesuit, şi mega-zgomotos. Nu poţi circula decât pe un singur sens, în coloană, "bară la bară". La momentul vizitei mele, sensul de mers în Târgul de Crăciun era cel de la dreapta spre stânga, invers acelor de ceasornic.
Muzica în zonă era asigurată (şi) de un "combo" din acela model "orchestră de Moşi Crăciuni", de genul celor ce le vedem în filmuleţele cu Mister Bean, care interpreta un fel de Christmas-Jazz. Beculeţele clipesc multicolor. Copiii plâng tot multicolor, pe mai multe voci, din motive specifice ca "vreau" vs. "nu vreau".
Miroase a orice: carne preparată, grătare, condimente, sosuri, dulciuri, a vin fiert, a ţuică idem, fum, a frig. De văzut poţi vedea cel mult spinarea şi ceafa celui din faţă şi, cu puţin efort, ce mesaje primeşte pe uaţap. În decorul lateral te poţi refugia, mimând că admiri un stand de dulciuri, un muţunache din chestii pufoase, suveniruri cunoscute de pe când era Valentine's pe Corso. Patinoarul e ca intersecţia de la Cireşica în jurul orei 17, când se duc  acasă cei care stau în Arhitecţilor.
Acum, pe noapte, poţi vedea un lucru paradoxal al târgului: bradul acela de care râde cam o ţară întreagă, e de fapt cât se poate de OK. Luminează alb şi se încadrează chiar frumos în reţeaua cromatică nocturnă a locului. Plus că, dacă te gândeşti, un brad mare, voinic şi VIU, a scăpat anul acesta cu viaţă. Oricum, nu te prea poţi opri să-l admiri, pentru că tulburi direcţia de deplasare, eventual doar dacă te "bagi", făcând pe turistul, la o coadă la ceva care, orice ar fi, tot la pahar se serveşte, şi e tare (şi) caldă. Până îţi vine rândul, ai timp să vezi tot ce e frumos şi ce depăşeşte marea de capete ale vizitatorilor înscrişi în "trafic". Vezi de ţuica aia şi citeşti, pe slavoneşte, "Pojelania" pe Palatul Brukenthal şi (iar) "Raiffeisen Bank" pe Casa Albastră. Până la urmă pleci şi spui că, dincolo de înghesuială, de înghesuială şi de restul de înghesuială din zonă, acum, seara, poţi să te consideri un adevărat vizitator de Sibiu, mândru că ai participat la unul din cele mai faimoase Târguri de Crăciun din România, că ai mâncat, băut, te-ai dat, te-ai pozat, ai spart bani într-un decor oarecum de iarnă, deşi e încă toamnă şi că ai fost la Târgul de Crăciun, deşi până la sărbătoarea Naşterii Domnului mai e binişor.

Spre final şi în loc de concluzie, întreb şi eu, pe cei care au prins alte vremuri: nu vă e dor de acel "Orăşelul Copiilor" din Piaţa Mică? Numa-ntreb






comentarii
2 comentarii

Bradul ala VIU - pentru ca nu e in Piata Mare, sa ne bucure cu adevarat, dupa cum este datina -, cu siguranta tot n-a scapat de drujba. A ajuns direct la austriecii de la Sebes, cand putea mai intai sa faca un scurt popas si in piata Sibiului!
Nicu
26.11.2018 08:37
Cum sa nu ne fie dor! Era frumos pt. ca eram copii si ne bucuram de asa un eveniment... de fapt, acest targ de Craciun cam tot asa e, dar mai scump si mai prost facut... ca si capitalismul acesta pe care il traim: tot un fel de comunism, in care nu faci munca patriotica, ci voluntariat, nu faci activitati pionieresti, ci proiecte si parteneriate, nu faci reunuine cu masa si dans de Anul nou pt. oamenii muncii, ci "petrecere de firma". Sa fim sanatosi, ca istoria se tot repeta!
gigi contra
26.11.2018 15:32
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

jidvei

Sibiul de odinioara

fmct

Comunicat de presa smart city parking

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
Licitatie publica

accentmedia