Tribuna
Evenimente de pe după Summit: Cum au venit ruşii la Sibiu şi cum am avut trei proteste într-o zi
Dumitru CHISELIŢĂ
4023 vizualizari
Evenimente de pe după Summit: Cum au venit ruşii la Sibiu şi cum am avut trei proteste într-o zi
Bineînţeles că ochii presei au stat beliţi pe ce s-a petrecut la Sibiu, adica pe Summitul IN-FOR-MAL dar destul de spectaculos pentru un orăşel cu evenimente cam plate, cum e Sibiul. Bineînţeles că şi voi aţi stat cu ochii aţintiţi la ochii beliţi ai presei, iar tot ce s-a petrecut în perioada asta aţi văzut "live", ba la teve, ba pe net, ba habar nu am pe unde. În fine, ştiindu-se aproape totul despre cum a fost la Summit în Zona Zero a centrului Sibiului. Eu vă voi spune cum a fost în părţile de pe după Summit, nefiind amator de figuri (în toate sensurile termenulu) oficiale, băi de mulţime sau poze cu politicieni. Cui i-a plăcut treaba lui, că am văzit destui exaltaţi pe după gardul din Piaţa Mare. Pot spune că evenimentul de la Sibiu ar fi fost unul normal şi OK dacă nu am fi avut o isterie locală de a bibili totul mai rău ca în vremea lui Ceauşescu, 70% unde şi când nu era cazul. La care se adaugă un pupincurism ghebos al unei anume snobilimi pocnite de un fel de mândrie ghiolbănească cum că dacă Sibiul e important, şi ei sunt, că au buletin de oraş, snobilime care o ardea în încântări online mai greţoase decât telegramele trimise pe adresa lui Ceauşescu la Congresul al XIII-lea. În fine, Summit istoric sau Summit isteric, dacă te iei după unii.

 

Despre cum unii au înţeles în gură, dar au avut succes

Ca sibian, mi se pare totdeauna amuzant să citesc ce scriu despre oraş jurnaliştii "dă Bucale",  care pică şi ei, ca din pod/pom, la un eveniment din ăsta mai paranghelistic: festivaluri, festuri, târguri, summituri. Ai veşnic impresia că ori au stat muuuuuuult timp încuiaţi în case sau apartamente şi au fost duşi până la Hermanştat în portbagajul maşinii, iar pe la fostul XXL au fost aruncaţi afară. Sau că toată viaţa au trăit la stână şi nu au văzut oraş în viaţa lor. Sau că le-o fi dat cineva rachiu moca (pardon, "pălincă dă Ardeal") şi văd realitatea cu alţi ochi, ireali sau irealişti.
Astfel, aflu din Republica cea condusă de CTP, că noi sibienii, "trăim experienţa Oraşului Interzis - şi ne place". Hai, chiar? Mai aflu că, de Summit, autorităţile locale "au plantat pomişori pe fiecare palmă neasfaltată". Poate semnatarul, pardon semnatara articolului îmi arată şi unde, sau dacă gazonul de pe Dumbrăvii poate fi clasificat ca "pomişori".
Mai departe, mi se confirmă că autorul ori nu ştie unde se află, ori se află pe unde nu ştie,  că citesc că " maşinile MAI-ului şi-ar fi dat întâlnire pe străduţele înguste ale Sibiului". Păi da, Victoriei e o uliţă îngustă rău, ca şi Şoseaua Alba Iulia, ca şi Coposu, dar în fine. Poate o fi ajuns prin Săsăuş în loc de Sibiu. Oricum, cireaşa de pe tortul penibilului este când aflu de la ziarul minerului care a găsit la Peneţeu, adică "Adevărul", că la Sibiu "riveranii intră în casă numai pe bază de buletin". Adică cum, vere? Nu îi mai lasă nevestele să intre în domiţilul conjugal doar după ce le verifică actele, să ştie că sunt ei pe bune şi nu alţii? La dormitor e şi barieră din aia cu "HALT"?

Alte aberaţii fac parte din seria lui "oraşul nepermis" (pe care parţial le-am crezut şi eu, pînă ce am umblat nestingherit şi legal prin tot centrul). Ba că nu ai voie, ba că ai voie, ba că ai voie numai până nuştiuunde, ba că lunetiştii-s cu lunetele pe tine, ba că una, ba că alta. Aşa cum am mai zis/scris, a fost mai multă panaramă când erau clăcile alea de peticire-zugrăvire a Sibiului, când udau strada pe ploaie, nu că trăbă, da' ca să hie, decât pe 8 şi pe 9, când totul era linşitit. În fine. Dacă sunteţi curioşi ce a fost de Summit, nu încerca să afli din presa centrală, că e de belea.

Despre cum au dat semn ruşii că-s şi ei pe aici. Şi noi că suntem pe acolo

Din câte observ de o vreme încoace, ruşii aceştia apar când i-e europeanului sau, în fine, anti-rusului lumea mai dragă. Deci, la Sibiu, toţi o ardeau cu Summitul Informal, toţi una-alta, când de-o dată, poing! Aflăm, prin mijloace specifice, că o delegaţie a Ambasadei Federaţiei Ruse va fi LA SIBIU, cu câteva zile înainte ca aici sa vină toată şefimea UE. Adică pricepeţi? Mesajul de la băieţii lui Putin părea că sună "Hei, suntem şi noi pe aici, am dat numa' semn". Acum că, deşi acţiunea ruşilor era una decentă, rapidă, LEGALĂ şi inofensivă, nimeni nu a anunţat oficial că va fi aşa ceva iar când sunai la "oficial", ba nu era semnal, ba era degeaba, ceea ce e cam de coco, mai ales că europenii sunt aşa de anti-Rusia încât Germania a deschis o fabrică de Merţane la ei, lăsându-ne pe noi să îi înjurăm pe după gard, că de aia suntem buni. Deci am luat-o, oficial, la o mare plezneală: ştiam cine - Ambasada Rusiei; ştiam ce - depuneri de coroane la Cimitirul Eroilor Sovietici, cel închis cu lăcat; ştiam ziua: pe 7 mai. Numai ora nu. Toţi se făceau că nu ştiu nimic şi că aşa ceva nu există în "Summitville".
Deci mergem, eu cu colega Liuba, via autobuzul 1 traseu nedeviat, până la Cimitir. Admirăm gardul acela vopsit în cinstea oaspeţilor europeni a cărui vopsea a curs că a plouat (dar ni i s-a explicat apoi că vopseaua de fapt a curs că a plouat). Admirăm şi balta de la intrarea ultima pe stânga de la Cimitir. În zonă, pe la ora 11 şi vreo 40, semne că, totuşi, nu chiar prost am nimerit: cei de la cimitire mai amenajau ceva, pe ultima sută de metri şi ultima... oră? Da. "Păi când zic că vin?" "Cam peste o oră!". Elicopterul acela "eye in the sky" care a dat ture de Sibiu tot Summitul era fix deasupra noastră, "da, bună, noi suntem, ne facem şi noi treaba ca şi voi", părea a spune. Sau noi păream a spune, adică nu, doar că aveam impresia că deja suntem cumva celebri. În fine, a urmat arta de a pierde timpul o oră: cafea la barul acela de vizavi de intrarea principală (păzită). Barul e o minunăţie de loc, cum aşa ceva nu pupi pe centru. Atmosfera era de anii '90 cu toate ale lui, barmanul avea o cămaşă sau bluză colorată ce i se potrivea, cald, ceva clienţi de-ai casei, un om care comanda V33. Ca să nu le stricăm intimitatea "riveranilor", am ieşit afară, pe terasă. Tot mai rămăsese timp. Pe ploaie, facem o vizită rapidă cimitirului: mormintele regilor Cioabă, ale împăratului Iuliam, altele cu un design asemănător, aviatorii căzuţi în anii 80, revoluţionarii. Salut cu mâna o cameră din aceea mobilă, iar ea brusc filmează, pudic, în altă direcţie. Zicem că dacă tot am fost IAR văzuţi, să mergem înspre locul evenimentului comemorativ. Ne-am dus. In fine, după ceva timp, apare o maşină cu CD, un microbuz de la AFT şi o maşină cu PMS la numărul de înmatriculare. Restul a fost ştirea ce am dat-o aici. Adică au venit, au depus, au plecat. Treabă de cel mult un sfert de oră şi cam atât. Amuzant a fost când colega Liuba (din Moldova fiind ea), îl ia în primire pe reprezentantul ambasadei ruse în stilul ei, avântat şi zîmbitor, într-o rusă perfectă, cerându-i o declaraţie, acolo, ca pentru ziar. Omul arăta incomodat spre speriat, sigur nu se aştepta ca în plin Sibiu, cineva să îl abordeze în graiul Maicii Rusia. Şi acum râd când mă gândesc că omul o fi crezut că e verificat de ai lui, de la Moscova, deghizaţi în jurnalişti locali. Eu am comunicat cu ei deloc, cu excepţia unui schimb de zâmbete cu un maior de aviaţie rus. Apoi maşinile au plecat în treaba lor şi noi în a noastră. Apropo, am fost singurii din super-presa locală care am ajuns la evenimentul acela. Ceilalţi vânau covoraşe, coşuri de gunoi şi meniul zilei la Summit. Asta ca să citeşti în 100 de locuri acelaşi lucru.

Despre protestele "3 în 1" de Ziua Summitului

Acum, când citesc o cretineală a uneia de pe feisbuc cum că şefii europeni se plimbau prin Sibiu "fără bodyguarzi", de mă mir cum nu am dat de Juncker bând bere La Pitici sau să mă lovesc de Merkel în autobuzul 12, îmi amintesc de protestele anonime dar complementare Summitului. Amuzant era că, toate trei protestele, voiau să atragă atenţia Europei, liderilor ei, participanţilor la summit, etc, despre chestii ca Unirea Basarabiei, urşii polari, stratul de ozon şi "PSDragnea", dar se desfăşurau în afara zonei cu factorii europeni de decizie cărora le era dedicat mesajul. A, că trecea coloana oficială cu dom'preşedinte al....  pe lângă ei, asta nu înseamnă că el, privind pe geam, începe să aibă crize de responsabilitate şi să zică "Dom'le, păi uite că George spune că Moldovenii sunt români şi românii-s români, deci hai să-i unim şi pe ei, săraaaaaaaciii. Nici nu va zice mumu PSD setat de protestatarii din Bucureşti. Nici nu va mai defrişa la greu (că şi aşa de la noi iau) copaci verzi şi seculari (în sensul de vechime, nu ca ne-religioşi) . Dar în fine, nu poţi strica plăcerea şi dreptul omului de a protesta. Adică ba da. La protestatarii lui Cristi Dide a mers, dar au cam lucrat pe barba lui aici. De protesta unde - la compromis - i s-a oferit locul, era ceva simpatic, dar de compromis. Aşa că s-a certat cu jandarmii, în diverse locaţii. Nici nu a respectat programul, că, atunci când am ajuns, "sesiunea de comunicări" de la Pasajul de la Bulevard deja ajunsese la stadiul de dubă şi discuţii filmate reciproc. Dar civilizate, ca la Sibiu, nu cu circ ca la Bucale. Adică (i-)au urcat în duba aia a Jandarmeriei ca şi când aş fi urcat eu în taxi la Thalia, când nu vine 12-le duminica. Ce-i drept, cred că protestatarii de Bucureşti au mers cu duba în ultimii ani mai mult decât eu cu taxiul. În fine, ironia sorţii a fost ca eu cel anti-rezist şi anti-proteste, care i-am "marcat" în pagini întregi, să fiu alături de activiştii faimoşi de la Capitală, deoarece colegii lor văvedemişti de la Sibiu ori s-au făcut mai pierduţi decât o freză de răcan, ori erau la "ura-ura" în Piaţa Mare, ori pe la evenimente elitiste prin ţară. Cam lipsă de solidaritate, nu? Ca să nu spun rupere-n 14.
La unionişti a fost cam plat. Ziceai că e un protest (unionist) din anii '90, plus că George Simion (apropo, pe reţele se spunea că nu e protestul "lui"...), fondatorul Platformei Unioniste Acţiunea 2012, candidează ca independent la europarlamentare. Oricum, inutilă ideea aceea de a transmite mesaje unioniste în tot felul de limbi nevorbite în părculeţul de pe Bd. Victoriei, dar oamenii, cei aproximativ 20 erau chiar inimoşi şi unionişti (cum sunt şi eu). Dar aruncaţi, aşa, la gura tunelului, îmi aminteau mai mult de noi când ceream la Sibiu, în 2005, eliberarea "jurnaliştilor răpiţi" de irakieni în Irak...

La Greenpeace, ziceai că ai nimerit într-un film american. Acelaşi mod de a protesta, cu scandări, cu muzică, cu sărituri, cu discursuri strigate, cu hippioţenii. La fel, sunt sigur că jandarmii şi poliţiştii şi presa câtă era au înţeles exact cum e cu banchiza arctică, nu ştiu ce şefă de la verzii germani, ursul polar, schimbările climatice, pe fond de Queen şi Bob Marley. S-au strigat lozinci în germană şi engleză, comunistul slogan leninisto-lennonist "power to the people", unul purta un steag UE roz, alţii mâncau pe jos, altul, de ecologist ce era, călca pe spaţiul verde, ba mai era şi un căţel viu şi simpatic. Dar nu era de acolo. Era un protest mic din Vest paraşutat pe trotuarul de la Dumbrava. Un protest ecologic mic este ceva amuzant. Mai ales când are loc într-un oraş în care, de peste 10 ani, copacii sunt aruncaţi pentru a se face locuri de parcare, iar aerul respirabil e aşa de curat încât face halou în jurul soarelui, de cred unii că e Curcubeul Summitului care ne aduce noroc în Europa...
Scandările în engleză, la cum sunetul se loveşte de clădiri, sună a altceva. În loc de "no hope" se înţelege "No Pope", "Climate justice" sună ori a "Crime and justice" ("What Do We Want?") ori a "Private justice" aşa că mă umflă râsul şi plecăm.

A, în loc de final, o chestie. Summitul ar fi fost ceva mult mai comestibil pentru mine dacă nu aş fi avut parte de hăulitele de temeneală, declaraţiile de amor şi imnurile de slavă ale unei părţi exaltate a concetăţenilor mei. Summitul a fost, în principiu, ceva normal. Anormal a fost comportamentul unora. Dar, sincer, am preferat locul de dincoace de "Kilometrul Zero". Cu tot cu poliţişti, jandarmi în uniforme, "snaiperi", elicoptere, camere mici sau mari... Iar de selfieuri cu celebrităţi nu sunt amator şi nu cred că te vindeci de boli dacă o atingi pe Merkel sau dai mâna cu un euro-preşedinte.






comentarii
2 comentarii

Felicitari autorului !
maria
14.05.2019 13:09
citesc cu mare placere CHISALITA+DOBRA .Cateodata nu le agreez parerile,dar doar cateodata!
marius
16.05.2019 08:39
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

jidvei

Sibiul de odinioara

fmct

Comunicat de presa smart city parking

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Covoare
turboclima
Licitatie publica

accentmedia