logo
Cazarma 90, de la trecut la povestea demolării şi un posibil viitor
Cazarma 90, de la trecut la povestea demolării şi un posibil viitor

Recent, Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Naţional "Radu Stanca”, a prezentat una din posibilele „spectaculoase" investiţii din Sibiu, estimată la 80 milioane euro, care, în aproximativ cinci ani, ar putea fi cel mai spectaculos complex cultural din România şi din Europa de Est.

Una din componentele celor 15.000 mp, care vor suporta soluţiile investiţionale de remobilare şi estetizare arhitecturală a zonei, se află pe locul unde se afla cunoscuta „Cazarmă 90", demolată în perioada comunistă din motive de... dorinţa de a demola (tot atunci a fost distrusă complet o consistentă zonă istorică din Oraşul de Jos. În acest context dr. arh. Hermann Fabini a sugerat iniţiatorilor şi finanţatorilor să ia în considerare, înainte de etapizarea proiectului, o cerinţă importantă pentru soluţia arhitecturală finală propusă pentru fosta Cazarmă 90.

 

Hermann Fabini despre prima cazarmă din Sibiu

 

"Sibiul a avut în decursul istoriei sale în afară de funcţia de capitală a populaţiei săseşti de pe pământul crăiesc, începând din secolul al XIII-lea, şi o importantă funcţie militară, fiind oraşul cu cele mai multe şi puternice fortificaţii din Transilvania", spune Hermann Fabini. "Şi după eliminarea pericolului otoman, la sfârşitul secolului al XVII-lea, această funcţie a rămas, Sibiul fiind a treia garnizoană în Imperiul Habsburgic. În secolul XVIII, încartiruirile soldaţilor şi ofiţerilor austrieci în casele cetăţenilor sibieni deveniseră greu de suportat şi, astfel, magistratul oraşului a început să caute soluţii pentru cazarea militarilor străini în oraş. O primă cazarmă a fost amenajată într-o casă din strada Valea Mare, în 1766, fiind însă insuficientă. O comisie instituită în 1782 s-a ocupat de căutarea de soluţii, mai ales a unui amplasament. Astfel, în 1787 a fost stabilit amplasamentul pentru o construcţie nouă pe zidurile bastionului Porţii Cisnădiei. Construcţia a început în 1792, fiind terminată în 1807. Costul cazărmii s-a ridicat la suma de 100.000 guldeni”, a mai precizat Fabini.

 

Povestea romanţată a unei demolări

 

Construcţia a funcţionat cu destinaţia de Cazarmă de Infanterie şi sub orânduirea dualistă austro-ungară (sub denumirea de „K.u.K Infanterie Kaserne), situată în Piaţa Hermann. După marea Unire, aici a fost sediul nou-înfiinţatului Regiment 90 Infanterie (românesc), care i-a dat şi numele cu care clădirea, apoi locul, au intrat în istorie. „După 1945 în această clădire au avut sediul diferite instituţii, organizaţii obşteşti şi firme comerciale. Îmi aduc amite – mărturiseşte Fabini – de o vizită de lucru a lui Nicolae Ceauşescu în Sibiu. Cu acea ocazie a fost instalată o tribună în faţa Hotelului Continental - astăzi Hotelul Ibis. De pe această tribună se vedea relativ aproape Cazarma 90. După cum am aflat ulterior, dictatorul a fost nemulţumit de această privelişte. Ca atare ar fi făcut cu mâna un semn de demolare a acestei clădiri "din timpul Mariei Tereza". Eu eram atunci angajat al Întreprinderii Comunale a Judeţului Sibiu - IJGCL, al cărei director era ing. Simon Schorsten. Ca şef al atelierului de proiectare coordonam mai ales preluările de imobile de la cei care plecau definitiv în străinătate. Exista o convenţie între conducerea întreprinderii în sensul că eu împărţeam, controlam şi semnam releveele caselor executate de cei 18 angajaţi, dar nu lucram în acest sector, ci aveam un alt birou în cadrul Primăriei Vechi, unde în cele şase ore rămase din programul zilnic (7-14), coordonam lucrările de restaurare începute în 1967 şi conduse de mine din 1971 până în decembrie 1977 ca angajat al Direcţiei Monumentelor Istorice (DMI), când prin desfiinţarea acestei direcţii, lucrările au fost sistate. După o audienţă la secretarul de partid al judeţului Richard Winter am fost angajat la IJGCL pentru a continua restaurarea Primăriei Vechi, lucrare finalizată în 1988. Într-o seară târziu un cunoscut din vecinătate, de altfel jurist, m-a vizitat şi mi-a spus că am fost menţionat de postul de radio Europa Liberă ca fiind un oponent al măsurii de demolare a Cazărmii 90, părere pe care am publicat-o într-un articol din ziarul german Neuer Weg. Este adevărat că am propus încă din 1970 transformarea acestei clădiri într-un hotel prin acoperirea curţii interioare cu un acoperiş de sticlă, rezultând astfel un atrium asemănător cu astfel de spaţii pe care le văzusem la hotelurile lanţului Hayet din Statele Unite. A avut loc o discuţie cu arhitecţii din Sibiu unde, împreună cu arhitectul Ispas, ne-am opus şefilor de la Institutul de Proiectare Judeţean. Nici o deplasare la Bucureşti şi o audienţă la ministrul Romeo Dragomirescu, pe atunci şeful CPCP (un fel de minister al administraţiei locale) nu a putut schimba soarta acestui monument, care în 1986 a fost demolat”, a spus arhitectul Hermann Fabini. În acest context, domnul Fabini ne-a pus la dispoziţie, în exclusivitate, mai multe imagini de arhivă care alături de un text ştiinţific semnat de domnia sa vor fi publicate de Center of Anthropological and Esoteric Studies", în publicaţia "The Tribune of Anthropology".

 

Regimentul 90 Infanterie, puţină istorie

 

După realizarea Marii Uniri de la 1918, când Transilvania, o parte din Banat, Basarabia şi Bucovina s-au alipit la România, a apărut necesitatea înfiinţării de unităţi militare româneşti în aceste teritorii.

La 11/24 decembrie 1918 a fost înfiinţat Comandamentul General Teritorial Sibiu, având  drept comandant pe generalul de divizie Ioan Boeriu. Structura era subordonată Consiliului Dirigent al Transilvaniei de la Sibiu. Iniţial răspundea de gărzile naţionale constituite în Transilvania, apoi a trecut la crearea şi organizarea forţelor armatei ardelene. Şef de stat major al comandamentului a fost numit colonelul Dănilă Papp/Pop. Până la 28 februarie 1919, Comandamentul General Teritorial Sibiu a trecut la organizarea trupelor ardelene.

Au apărut astfel opt regimente de infanterie la Sibiu (Regimentul 90), Braşov, Alba Iulia, Orăştie, Cluj, Dej, Tg. Mureş şi Bistriţa şi un batalion tehnic la Alba Iulia. La Sibiu au mai fost înfiinţate două regimente de artilerie: 35 Tunuri şi 36 Obuziere. Totuşi, prima unitate românească din Transilvania a fost Regimentul de Infanterie Sibiu, înfiinţat prin Decretul Nr. 345 din 1919.

 

La 3 aprilie 1919, acesta va primi numele ce l-a consacrat, respectiv Regimentul 90 Infanterie. Primul comandant, col. Gheorghe Radeş, avea în subordine 126 de ofiţeri şi 2.632 militari în termen. Armamentul din dotare era de model austro-ungar, respectiv puşti Manlicher model 1895. Regimentul 90 a participat activ la campania anticomunistă din Ungaria, împotriva trupelor lui Bela Kun, care ameninţau România la graniţa de vest şi nord-vest, în perioada aprilie-decembrie 1919.

Primul jurământ militar al soldaţilor din „90” a avut loc la Turda, pe 16 aprilie 1919. După o viaţă „de garnizoană” liniştită, în 1940, regimentul pune iar mâna pe arme, intrând în stare de alarmă, alături de alte unităţi militare, pe 29 iunie. Cauza: provocările maghiare de la frontieră, premergătoare tratatului-dictat de la Viena. Odată cu declanşarea campaniei împotriva URSS, regimentul este angajat pe Frontul de Est, în luna septembrie 1941 debarcând în Basarabia şi deplasându-se înspre Tighina-Tiraspol-Mihailovca-Anghelicovca. În Est, Regimentul 90 a asigurat paza istmului Perecop, iar pe durata anului 1941, a pierdut 568 de militari, la care se adaugă şi cei 287 de dispăruţi şi 519 răniţi. Anul 1942 a fost mai „blând”, Regimentul 90 pierzând „doar” 31 de militari, plus 126 dispăruţi şi 1.050 răniţi.

La 14 aprilie 1943, Regimentul 90 Infanterie se transformă în Grupul 90 Vânători de Munte, component al Diviziei 18 Munte, formată din contopirea Diviziei 18 Infanterie cu Divizia 2 Gardă.

 

Din septembrie 1944, unitatea participă la luptele pentru eliberarea Transilvaniei, în zona Viişoara-Câmpia Turzii-Apahida, la 25 octombrie trecând pe teritoriul Ungariei, unde a participat la numeroase bătălii şi au provocat inamicului mari pierderi în personal şi material. După forţarea Tisei şi luptele din Masivul Hegyalya, regimentul trece în eşalonul doi până când va fi iar regăsit în linia întâi, de data aceasta în Cehoslovacia. După război, regimentul revine la viaţa de garnizoană, în 1946 fiind menţionată, pe lângă instrucţia militară, şi participarea la munci agricole. Tot după război, unitatea părăseşte Sibiul, mutându-se la Cluj sub numele de Regimentul 90 Infanterie Cluj, apoi în Banat, unde îşi schimbă şi denumirea în Regimentul 27 Infanterie. În anul 1950 îi găsim pe urmaşii Regimentului 90 la Lugoj, sub numele de Regimentul 105 Infanterie, până în 1958, când trece iar la denumirea cea veche: Regimentul 90 Infanterie. În anul 1961, îşi schimbă iar numele, în Regimentul 90 Mecanizat. Regimentul 90 Infanterie a fost şi personaj de carte, la 1928 apărând, la Sibiu, la Tipografia Şcoalei Militare Infanterie No.2, cartea „Istoricul şi luptele Reg. 90 Infanterie dela 25 ianuarie-2 decemvrie 1919”.

 

credit foto: Hermann FABINI, Dumitru CHISELIŢĂ, albumul Regimentului 90 Infanterie

 

Dumitru CHISELIŢĂ

Adrian POPESCU

 






comentarii
1 comentarii

Ai ramas in pana de subiecte Dumitru si ti-a dat dezlegare seful Bitzu?
Ioan Ardeleanu
23.10.2018 00:07
Din aceeasi categorie
sevis

Garanta

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Licitatie publica

accentmedia