logo
9 MEMORIA CĂRĂRILOR
CABANIERII
CABANIERII

Dintre sute de cabane, case de adãpost, de vânãtoare, refugii, cantoane silvice întâlnite pe cãrãrile Carpa¬ilor, zidirea din Cãldarea Podragului îmi pare mult deta`atã de toate celelalte. Nu atât pentru cã se aflã la cea mai mare altitudine. Dar ca sã fii gospodar acolo  îi trebuie pe lângã foarte  mult curaj `i puin spirit de aventurã, o minimã motivare de a accepta riscul. Pentru cã de la fosta Cabanã Arpa` (Fata Pãdurii) – 600 m, pânã la Cabana Turnuri – 1520 m `i de aici la Cabana Podragu diferena de nivel este de 1536 m iar timpul de parcurs 6,30 ore – minim. @n funcie de greutatea pusã pe samar bieii mãgari urcã continuu  7-8 ore, vara. Iarna, accesul în condiii mai sigure se face pe Muchea Tãrâa. Dan Cruciat a fost unul cu asemenea calitãi, dar nu mult dupã avalan`a în  care au sfâr`it alpini`tii - turdenii Mi`i Szalma `i Halmagyi – 24 ian.1974 - s-a transferat la Bâlea Lac  iar mai apoi  la Cascadã. Trei cabanieri printre care `i Iulian, (cumnatul lui ~ari) au  de¬cedat  pe traseu.   Optimistul Bãlan C. Pop (Ken-Ken) a fost `i el la Podragu; mai urcã `i acum, când vine din Austria în trecere spre Gura Humorului, unde îi este mama. Dar cel mai pitoresc a rãmas Ovidiu Pop . Cu o bonomie `i jovialitate contaminante trece prin toate vicisitudinile cu umor `i bancuri presãrate la 3, maxim 4 fraze pe care le spune. Când a revenit recent din SUA zicea : „nu urc cã am venit numai în teni`i, apoi nu `tiu cine m-a pus sã mã uit în buletin `i coincidenã, m-am suit `i pe cântar.” De necrezut cabana, scoasã la licitaie, dupã '90 a fost cumpãratã de...o doamnã. Cristina Iosif, membrã SKV Sibiu a cumpãrat Podragu  `i Cabana Turnuri `i se descurcã chiar bine 3-4 luni de varã. De`i au trecut ani buni de când unul dintre fii, împreunã cu mama lui, i-au risipit cenu`a  legendarului Breit chiar din Vf.Negoiu, a`a cum `i-a dorit, Honu  a rãmas „de poveste” cu noianul sãu de întâmplãri savuroase. Leonid Gherasim de la Complexul  Sâmbãta, Suru `i Gâtu Berbecului, Gheorghe Bischin - Suru, Liviu Gligor - Bâlea Lac `i Cânaia, Tudor - Fata Pãdurii `i Bãrcaciu,   `erban - Negoiu  sunt de ne- uitat prin inuta, dãruirea `i onestitatea lor în relaiile - de loc simple - cu multe ge¬neraii de turi`ti. Titlul de cel mai vechi cabanier îl deine - de peste 50 ani - Paul ~ari. Acum la Vama Cucului dupã ce a gospodãrit ani buni  Fata Pãdurii-Bâlea Lac `.a. O notã aparte ,în rol de cabanier, a lãsat-o  pãdurarul Nicolae Stan de la Casa de vânãtoare Rozde`ti. Copilãrind pe Valea Sadului î`i cuno`tea „parohia” la fir de brad din vale în muche, din Râu Sadului în `aua ~tefle`ti. Gãzduia pe „mai-marii” judeului `i era un vânãtor `i pescar de invidiat. Am însoit un grup la „ coco`i” în poienile de sub ~erbãnei. Pe la ora 6 eram la „locul faptei”. Regula este sã nu faci zgomot, sã nu mi`ti, sã nu vorbe`ti. Niculae – cam „fãcut” de cu searã – aratã cu mãna în direcia a trei brazi. Noi nu vedeam nimic. Repetã încã de douã ori figura arãtând exact în acelea`i direcii. Dupã un timp,  exasperat de miopia a 8 perechi de ochi, ridicã arma `i doboarã un coco` cu vreo 20 de inele în coadã. „No, acum îl vedei?”. Stan era `aten, dar avea un smoc rotund de fire albe spre ceafã. Tãia cu briceagul câteva fire cu nuane amestecate. Le lega cu aã albã pe acul bãului de alun `i o lua  pe râu, din bolovan în bolovan `i pe sub toplie. Domnii, cu mulinete, bee de carbon `i fir subire luau, pânã înnopta bine, cam 2-3 pãstrãvi, maxim. Stan, la 200 m în urma lor umplea traista în douã ore. Îl recuperam la întoarcere de la nea’ Mihai Luca, care avea pentru prieteni `i bere îmbunãtãitã `i muli ani a gestionat cel mai bine aprovizionat magazin forestier din câte am întâlnit. Ion Ciortea `i „Mamii”, cum î`i alinta soia, au fost la Cabana Fântânele reper de neocolit . Turi`tii din Pãltini` parcurgeau traseul prin Chei numai ca sã-i cunoascã, sã-i audã lui Ion celebrul „recital” de sunet `i culoare  susinut din linguri, pahare `i cãni, ce substituia o întreagã orchestrã.
Cu unelte, materiale de construcie, pãturi etc, plecam de la Ilie Urdea pe Valea Caselor în sus, cu toate bine legate în cãrua lui trasã de caii lui, excelent îngrijii `i cei mai arãto`i din Rã`inari. O luam pe Valea Muntelui.  Când se lumina de ziuã abia treceam de Tomnatic. Prin scocul bolovãnos rãzbeam apoi în Grãdina Once`ti. De acolo, pe curbã de nivel, ie`eam în Muncel, pe drumul ce coboarã în Valea Sadului. Din el, pe dreapta iar intram pe un scoc rãu pânã în `aua Bãtrânii. Adãpam caii la izvoare. Urcau caii din greu Rozde`tii `i abia de acolo ne suiam `i noi în cãruã ca sã coborâm  prin `aua ~erbãnei la Cânaia. Pe la 11- 12 când ajungeam el „buciuma” caii cam o orã, eu descãrcam. Terminasem - cu mistria me`teritã de Tedy `i cu efortul fizic al lui Ilie - o închipuire de „salã de mese”, luminatã de geamuri cu rame din corniere `i celebra   microhidro¬central[ (cu  mica ei acumulare, baraj, conductã subteranã `i alternator- toate proiectate de nepreuitul nostru  Cornel Avram). Seara, în rarele sale pauze, - dupã muls, lemne tãiate, apã adusã de la izvor  pentru bucãtãrie unde Mãrioara era `ef absolut -, Ilie se a`eza pe laviã. Se uita degajat la  ecranul  combinei de 12/12 cm, cu pãlãria trasã puin pe sprâncene `i igara în colul gurii.  Urmãrea somnolent telejurnalul, dupã care se mai ducea o datã „sã v[d de vite”. Când totul se lini`tea închidea u`a metalicã de la intrarea din faã `i aprindea farul pentru eventuali întârziai. Mai ales pe timp frumos erau destui la care le deschidea `i dupã miezul nopii.  Caba¬nele din muni nu au orã de închidere.
 Toi ace`tia – `i câi or mai fi fost a`a de buni `i inimo`i în Carpaii no`tri  –  au fãcut enorm pentru turism `i turi`ti.  Prin efortul `i priceperea lor am vãzut peisaje fascinante, am petrecut seri de poveste în cabanele lor primitoare încãrcându-ne mereu cu mai multã frumusee `i bine. Le datorãm respect `i un loc distinct în albumul nostru de portrete-pecete dedicat celor care ne a`teaptã mereu prieteno`i, cu ceaiul aburind,  mirosind tare a cimbri`or  de munte.
Pânã la o nouã întâlnire sã avei numai cãrãri bune. 



comentarii
4 comentarii

O meserie grea cu multa truda si implicare! As mai fi adaugat cabanierii ... Oscar de la Barcaciu,Urdea de la Podragu-Balea-Suru, Duse Sandu de la Negoiu- Balea,Codrut de la Podragu iar ...cenusa lui Honu Breit a fost dusa de fii acestuia, Dieter si Ghery la Caltun locul unde a dorit acesta langa Toma Boerescu, Jimmy Meltzer, nu Vf. Negoiu deci mici corectii!
klaus
14.08.2014 07:17
5.15.106.65
Corectie ....Buta nu Urdea la Podragu- Balea Suru!!
Klaus
14.08.2014 07:21
5.15.106.65
La Podragu vorbim de Corina Iosif si nu de Cristina Iosif.
Corectie
14.08.2014 11:45
82.208.157.186
Păcat că autorul nu s-a semnat, pentru a ştii cui să-i mulţumim şi poate c-ar trebuie să se g
BB
14.08.2014 15:06
5.15.237.80
Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan
Licitatie publica