Acum șapte decenii, Armata a 4-a Română, comandată atunci de generalul Gheorghe Avramescu, a eliberat, între 9 și 25 octombrie 1944, orașele Satu Mare și Carei, repunând borna țării pe granița istorică. Coincidența a făcut ca, în noaptea dintre 24 și 25 octombrie, să participe divizii din Dobrogea, Muntenia, Banat, Oltenia, Moldova și Transilvania. În Sibiu, în amintirea gloriei de altădată, am căutat din nou printre cei care, cu 70 de ani în urmă, s-au aflat pe câmpul de onoare, înfruntând gloanțele inamicului. Astăzi, au ajuns să numere peste 90 de ani și sunt membri ai Asociației Naționale a Veteranilor de Război, filiala județeană Sibiu "General Traian Moșoiu", în evidența căreia, din peste 3.000 în 1989, la înființarea asociației, mai supraviețuiesc aproape 300. I-am găsit plini de mândrie și au acceptat să povestească despre perioada tumultuoasă, "aruncând", din nou, o privire în trecutul eroic și amintindu-și de luptele la care au luat parte.

Din istoria zilei de 25 octombrie 1944 au făcut parte și sibieni, care, cu nostalgie, își aduc și astăzi aminte de anii de atunci, când au învins. Ioan Floca, Ștefan Tibori, Petru Brândașu, Ioan Sfetea, Nicolae Borcea, Nicolae Codău, Petre Sârbu, Ioan Văcariu, și Eugen Oncescu sunt doar câțiva dintre eroii care strălucesc și astăzi.

De două ori lovit de glonțul dușman

Plt.(r) Ștefan Tibori s-a născut pe 1 iunie 1921, în Sibiu. În luna mai 1942, pe când avea 21 de ani, a fost mobilizat în regimentul 5 Infanterie din garnizoana Timișoara și încadrat în Compania a 3-a Pușcași a unui batalion din regiment. Cu această companie, a participat la luptele purtate de armata română, până la 23 august 1944 pe frontul de est. Pentru fapte de arme, a fost decorat cu medalia "Bărbăție și Credință". După 23 august 1944, a participat la luptele pentru dezarmarea trupelor germane de pe teritoriul României, apoi la operația de acoperire a frontierelor, din septembrie 1944 și la luptele pentru eliberarea Ardealului de sub ocupația hortystă. În dimineața zilei de 24 octombrie 1944, a trăit bucuria eliberării ultimei brazde din glia Transilvaniei, pământ străvechi românesc. După 25 octombrie 1944, a rămas în frontul de atac până la 9 mai 1945. În luptele de pe teritoriul Cehoslovaciei, soldatul Ștefan Tibori a fost rănit de două ori. După vindecare, și-a reocupat locul în grupa sa de pușcași, continuând să lupte până la 9 mai 1945: "Am vrut să lupt până la victoria finală, alături de camarazii mei de grupă".

De la război, la Facultatea de Farmacie

Un alt nume care nu putea fi ocolit este și cel al col.(r) Petru Brândașu. El s-a născut pe 27 iunie 1919, în Craiova. După absolvirea cursurilor primare și liceale în orașul natal, a urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Rezervă din Pitești, specialitatea ofițer tehnic, armament artilerie. La absolvirea școlii, a fost repartizat la depozitul de armament și muniție artilerie din Sibiu. A participat pe frontul de vest, începând de la 23 august 1944 până la 9 mai 1945. Pe timpul campaniei, a îndeplinit misiunea de aprovizionare cu muniție a regimentelor 5 și 35 artilerie din Sibiu, executarea reparațiilor la tehnica de artilerie. A fost demobilizat la sfârșitul anului 1945, cu gradul de locotenent în rezervă și a fost decorat cu medalia "Serviciul Credincios". După război, a absolvit Facultatea de Farmacie din Cluj-Napoca, fiind încadrat farmacist-șef pe județul Sibiu.

Pe frontul celei mai mari bătălii din Podișul Transilvaniei

Povestea col.(r) Sfetea Ioan începe pe 17 martie 1923, în comuna Șirineasa, jud. Vâlcea. În vara anului1941, a fost încorporat în cadrul regimentului 2 Vâlcea, regiment cunoscut sibienilor din luptele purtate în bătălia Sibiului din septembrie 1916. Cu acest regiment a participat la luptele purtate de armata română la est de Prut, până în august 1941. După 3 luni de front, a fost selecționat pentru a urma Școala de Ofițeri de Rezervă din Făgăraș, specialitatea Infanterie. În septembrie 1944, era elev și avea gradul de caporal. După 23 august 1944, a luat parte cu școala la luptele purtate pentru dezarmarea trupelor germane din zona Făgăraș, apoi la operația de acoperire a frontierelor, din 6-25 septembrie 1944, participând cu școala la cea mai mare bătălie din podișul Transilvaniei, în 25 septembrie 1944, la Oarba de Mureș, în cadrul Armatei a 4-a Română. Această bătălie a fost considerată cea mai mare bătălie purtată de armata română în cel de-al Doilea Război Mondial pe teritoriul românesc, în care peste 11.000 militari români și-au pierdut viața, din diviziile 9 și 11 infanterie ale Armatei a 4-a Române. În această bătălie și-au pierdut viața un număr mare de cadre și elevi. După marea biruință, școala a revenit în garnizoana Făgăraș, continuând pregătirea viitorilor ofițeri. La 1 iulie 1946, a terminat școala de ofițeri cu gradul de sublocotenent. După absolvirea școlii, a activat ca instructor în specialitatea infanterie, în mai multe centre de instrucție a jandarmilor, precum Orăștie, Drăgășani și Sibiu. La 30 iulie 1947, a fost pensionat cu gradul de maior în rezervă.

Cu sufletul în luptă

Col.(r) Nicolae Borcea s-a născut în comuna Săliște, jud. Sibiu. A urmat cursurile școlii primare în localitatea natală, după care a absolvit Școala Tehnică Energetică Sibiu, cu diplomă de tehnician energetic. În toamna anului 1943, a fost încorporat în regimentul 3 transmisiuni, divizia 18 infanterie, din orașul Deva. După perioada de recrut, a fost trimis pe frontul de vest, încadrat ca transmisionist în regimentul 1 infanterie al diviziei 1 infanterie. Ca transmisionist, a participat la asigurarea legăturilor regimentului cu eșaloanele superioare, în același timp a asigurat iluminatul cu electrogene comandamentele diviziei 18 infanterie și a corpului de armată din care făcea parte divizia. În calitate de transmisionist, a participat la luptele de pe teritoriul Transilvaniei, Ungariei și Cehoslovaciei, ajungând până în orașul Brno, la 80 km de Praga, capitala Cehoslovaciei. Pentru modul exemplar cu care și-a îndeplinit misiunile de luptă încredințate pe timpul campaniei din vest, a fost decorat cu mai multe medalii și ordine, printre care medalia "Bărbăție și Credință", medalia "Virtutea Militară" și citat pe ordinul de zi al diviziei 18 infanterie. A fost demobilizat în toamna anului 1944. După dizolvare, a urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Transmisiuni, organizată în cadrul regimentului 3 transmisiuni Deva, pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent și încadrat comandant de pluton în regimentul 3 transmisiuni, funcție îndeplinită în mod excepțional. La trecerea în rezervă, a venit în orașul Sibiu unde, între anii 1948-1968, a îndeplinit funcția de director la Uzina Electrică Sibiu. În 1968 s-a transferat la Întreprinderea Electromontaj Sibiu, de unde s-a pensionat.

"Ne mândrim cu zestrea lăsată generaţiilor care ne urmează"

Col.(r) Ioan Văcariu a venit pe lume la 6 februarie 1922, tot pe meleaguri sibiene. La 30 aprilie 1944, a absolvit Școala de Ofițeri de Rezervă în Sibiu, specialitatea Infanterie, cu gradul de sublocotenent și repartizat comandant de pluton la regimentul 38 infanterie Brăila. De la 22 iunie 1941 până la 23 august 1944, a participat ca elev la luptele purtate de armata română pentru eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herța, răpite prin forță și dictat, în vara anului 1940, de Rusia comunistă. Pentru faptele de arme a fost decorat cu medalia "Bărbăție și Credință". Pe 24 august 1944, a fost luat prizonier de trupele sovietice, trăind viața inumană din lagărele sovietice. A fost eliberat din lagăr în 1947. După eliberare, a revenit în orașul natal Sibiu, unde s-a angajat la Fabrica Textilă "Flamura Roșie". "Noi, care am supraviețuit și cât vom mai avea zile de trăit ne mândrim cu zestrea lăsată generațiilor care ne urmează, tradiții scrise cu sânge și suferințe, ca îndemn de suflet să ne urmeze exemplul și să nu precupețească nici sângele nici viața, pentru apărarea drepturilor mult încercatului nostru popor și pentru eternitatea României în granițele ei străbune", povestea col. (r) Ioan Văcariu.

Veteranul veteranilor

Ultimul, dar nu cel din urmă... Ioan Floca. Pe 26 februarie, a împlinit 101 ani, fiind declarat "veteranul veteranilor de război sibieni". La granița dintre ani, a fost onorat cu Diplomă de Excelență din partea ostașilor sibieni, oferită de Ghiță Bârsan, comandantul garnizoanei și al Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu. La rândul ei, Universitatea "Lucian Blaga", cu prilejul împlinirii a 45 de ani, i-a oferit distinsului veteran o diplomă de excelență. Astfel de gesturi, de respect și recunoștință față de Ioan Floca au mai făcut mulți. Despre povestea lui şi bătăliile la care a luat parte, puteţi citi într+un reportaj mai amplu, curând, în paginile TRIBUNEI.
Cu toţii sunt legende vii, cu care ne mândrim, deoarece ei ne-au creat prezentul şi viitorul. Tuturor, colectivul ziarului nostru le urează un sincer "La mulţi ani!".