logo
Dr. Raluca Prisecaru: "După ablaţie, la majoritatea pacienţilor se diminuează sau se întrerupe tratamentul antiaritmic"
Dr. Raluca Prisecaru:
Medic specialist cardiolog, dr. Raluca Prisecaru are competenţă europeană în electrofiziologie invazivă şi cardio-stimulare, şi vorbeşte, într-un interviu pentru Tribuna, despre afecţiunile din această sferă şi modurile de tratament.

- Pentru oamenii simpli, care nu au cunoştinţe me­dicale detaliate, ce înseam­nă electrofiziologia?

Electrofiziologia este o supraspecializare a Cardio­logiei, care se ocupă cu tul­burările de ritm şi de condu­cere ale inimii. Cardiologul - electrofiziolog completează echipa de cardiologi şi chi-
rur­gi cardiovasculari şi efectu­ează proceduri pre­cum studii electr­ofiziologice, ablaţii, im­planturi de device-uri car­diace precum sti­mula­toare cardiace, defi­brilatoare şi dispo­zitive de resincronizare cardiacă.

- Cui se adresează această ramură şi ce tipuri de afecţiuni se pot trata?

Majoritatea pacienţilor se adresează cardiologului electr­ofiziolog pentru simp­tome precum palpitaţii (bătăi rapide ale inimii), dispnee (respiraţie dificilă), durere în piept, ameţeli, sincopă, scăderea capacităţii de efort.
Tahiaritmiile includ un spectru larg de tulburări, în funcţie de etajul de unde îşi are aritmia originea (atriu, joncţiune atrio ventriculară sau ventricul): flutter atrial, tahicardie atrială, fibrilaţie atrială, tahicardie prin rein­trare în nodul atrioventricular, tahicardia prin reintrare atrio ventriculară, tahicardie ven­triculară. De obicei, aritmiile determină bătăi foarte rapide ale inimii şi uneori pot fi ameninţătoare pentru viaţă (tahicardia ventriculară).
În cazul în care ritmul inimii este prea lent (bradiaritmii), pot fi implantate dispozitive precum stimulatoarele cardi­ace, care ajustează ritmul ini­mii în raport cu nevoile orga­nismului prin transmiterea unui curent electric la nivelul muşchiului cardiac, deter­minând în acest fel contracţia corespunzătoare a inimii. Un alt dispozitiv care se poate implanta este defibrilatorul cardiac. Acesta monitori­zează permanent ritmul inimii, iar atunci când detectează un ritm cardiac rapid, anormal, descarcă energie la nivelul muşchiului inimii, ceea ce face că inima să revină la ritmul normal. Pacienţilor cu fenomene de insuficienţă cardiacă, în ciuda tratamen­tului cu medicamente, li se poate implanta un al treilea tip de dispozitive, cele de resincronizare cardiacă, care ajută la o contracţie mai bună a inimii.

- Cât de frecvente sunt afecţiunile de acest gen?


- Este dificil de stabilit exact incidenţa acestor tulburări de ritm sau de conducere. În România, numărul de ablaţii şi de implanturi de device-uri cardiace raportat la numărul de locuitori este mult sub cel din alte ţări din Europa de Vest, cel mai probabil din mo­tive financiare, a adresa­bilităţii scăzute a pacienţilor, a numărului mic de medici şi spitale care realizează astfel de intervenţii. În ţara noastră, în anul 2014 au fost implan­tate 4258 de stimulatoare cardiace, 332 de defibri­latoare cardiace, 289 dispo­zitive de resincronizare car­diacă şi au fost realizate aproximativ 1358 proceduri de ablaţii.
În Olanda, ţară cu o popu­laţie de aproximativ 17 milioa­ne de locuitori, numărul implanturilor în anul 2014 este următorul: 10132 sti­mula­toare cardiace, 3577 de defibrilatoare, 1931 de dis­positive de resincronizare car­diacă. De asemenea, numă­rul procedurilor de ablaţie a fost 8358 (date preluate din EHRA White Books a Socie­tăţii Europene de Cardio­logie).

- Care este diferenţa dintre tratamentele clasice şi cele pe care le propuneţi dumnea­voastră?

- Tratamentele clasice în tulburările de ritm constau în administrarea cronică de medicamente, care adesea au multiple efecte secun­dare, fie sunt ineficiente şi nu controlează adecvat aceste aritmii. Ablaţia, prin radiofrec­venţă sau crioablatie, s-a dezvoltat iniţial ca o alternativă minim invazivă la tratamentul cu medicamente. Studiile au demonstrat că această teh­nică reprezintă un tratament eficient şi definitiv, care vin­decă în majoritatea cazurilor aritmiile şi astfel ablaţia a devenit terapia de primă in­tenţie în majoritatea tulbură­rilor de ritm.
Pentru pacienţii cu bradia­ritmii, adică puls scăzut, sin­gurul tratament este im­plantul de stimulator cardiac. În ceea ce priveşte tahiarit­miile, în alegerea tratamen­tului optim, medicul va ţine cont de severitatea şi frec­venţa aritmiei, de toleranţa simptomelor cât şi a tra­tamentului medical, de pre­ferinţele pacientului. Aşadar, la pacienţii cu episoade rare de tahiaritmii, bine tolerate şi cu un răspuns bun la medi­camente, ablaţia nu repre­zintă o indicaţie absolută. În schimb, pacienţii intens simptomatici, cu episoade dese de aritmii, cu reacţii adverse la medicamente, reprezintă candidaţii ideali pentru ablaţie, iar ablaţia reprezintă în cele mai multe cazuri o terapie curativă definitivă.

- Ce beneficii aduc aceste tratamente şi dacă sunt riscuri?

- După ablaţie, la majo­ritatea pacienţilor se dimi­nuează sau se întrerupe tratamentul antiaritmic. Ritmul inimii ,,se normali­zează”, adică tulbu­rările de ritm anterioare sunt eliminate, pacientul nu mai are simp­tomele anterioare şi scade inclusiv riscul de accident vascular cerebral ischemic.
Riscurile ablaţiei sunt minime. La mai puţin de 5% din pacienţii supuşi acestor proceduri pot apărea com­plicaţii. Cel mai frecvent, com­plicaţiile sunt vasculare, urmare a puncţiilor venoase sau arteriale, a utilizării cate­terelor diagnostic sau de ablaţie. Pot apărea sângerări, hematoame, hemoragii retroperitoneale, accidente vasculare ischemice. Com­plicaţiile cardiace sunt mult mai rare şi constau în bloc atrio-ventricular care vor necesita mai apoi implantare de stimulator cardiac, tam­ponadă cardiacă, perforare cardiacă, spasm coronarian, pericardită sau traume ale valvelor. Printre complicaţiile potenţiale, se mai numără fis­tula atrioesofagiană, spas­mul piloric, paralizia nervu­lui frenic, leziuni tegumen­tare.

- Cum a început cola­borarea dumneavoastră cu Polisano?

- Colaborarea cu Spitalul European Polisano a început în urmă cu mai bine de o lună. Spitalul dorea să completeze echipa de cardiologi cu un Electrofiziolog, iar eu îmi doream să practic Electro­fiziologia, la nivelul standar­delor din străinătate. Pe de o parte, în România sunt mult prea puţini cardiologi electro­fiziologi pentru populaţia cu astfel de patologie, iar, pe de altă parte sunt mult prea puţine spitale care să pres­teze astfel de servicii şi mai ales la nivelul pe care acest spital le oferă. În cadrul Spitalului Polisano se pot efectua atât proceduri de radiofrecvenţă, cât şi de crioablatie, atât con­venţionale cât şi complexe. De ase­menea, se pot im­planta sti­mulatoare car­diace, defibri­latoare cardi­ace şi dispozitive de resin­cronizare cardiacă.

- Mai există în ţară vreun centru în care se practică astfel de proceduri?

- Implanturi de dispozitive cardiace, precum stimula­toa­rele cardiace, defibrila­toarele şi cele de resincro­nizare cardiacă, se realizează în mai multe spitale din România, atât spitale de stat, cât şi private. În ceea ce pri­veşte spitalele care reali­zează proceduri de Electro­fiziologie, numărul lor este mult prea mic (Bucureşti, Cluj Napoca, Iaşi, Timişoara, Târgu Mureş). Avantajele Laboratorului de Electro­fiziologie Polisano sunt următoarele: aici se pot realiza o gamă largă de pro­ceduri, dotarea este similară cu spitalele din străinătate, echipa de cardiologi este completă - cardiologi inter­venţionişti, chirurgi cardiaci şi vasculari. De asemenea, Spitalul European Polisano este printre puţinele centre care au achiziţionat şi sis­temul pentru crioablatie.

- Ce colaborări aveţi cu medici sau alţi parteneri străini?

- La începutul lunii mai a fost realizat Simpozionul medical internaţional cu tema „Valve Surgery of the 21st Century- Catheter or Minimal Inva­sive?”. Profesorul dr. Pascal Defaye, şeful Departamen­tului de Electrofiziologie şi Stimulare Cardiacă a Cen­trului Universitar din Gre­noble, Franţa, a asistat la câteva intervenţii şi apoi a susţinut o prezentare referitoare la crioablatia în tratamentul fibrilatiei atriale. De asemenea, dr. Radu Moisei, electrofiziolog în cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Iaşi, a efectuat o procedură de ablaţie în cadrul acelei se­siuni.
Nu în ultimul rând, sunt programate şi alte sesiuni de ablaţii complexe împreună cu medicii cu care am cola­borat în Belgia, printre care se numără şi prof. dr. Bruno Schwagten, electrofiziolog specializat în aritmiile com­plexe. Este esenţială o colaborare strânsă atât cu medicii din România, cât şi cu cei din străinătate pentru a fi mereu informaţi despre ultimele tehnici, dispozitive şi inclusiv pentru a efectua vizite în centre din străinătate, în vederea aprofundării unor tehnici noi.

- Ce experienţă aveţi în acest domeniu?

- Pasiunea mea pentru Electrofiziologie am des­coperit-o în timpul reziden­ţiatului din Belgia şi am aprofundat-o apoi timp de doi ani în Centrul Cardio­vascular Middelheim din Anvers, Belgia. Volumul a­cestui centru este unul foarte mare: peste 1200 de inter­venţii electrofiziologice, peste 600 de implanturi de dispo­zitive cardiace şi peste 5000 de coronarografii, anual. Pe parcursul celor doi ani am devenit operator indepen­dent la procedurile de ablaţie cu radiofrecvenţă, utilizând atât sistemele CARTO, cât şi EnSite Velocity, cele cu crioablatie, cât şi cu sistemul de navigaţie electro­magne­tica Stereotaxis. Am realizat de asemenea peste 400 de implanturi de dispo­zitive cardiace (stimulatoare car­diace, defibrilatoare şi resin­cronizări cardiace). În peri­oada 2014 - 2015 am obţinut şi Certificările Euro­pene în Stimulare Cardiacă şi Electrofiziologie Invazivă.

Cum pot ajunge pacienţii la dumneavoastră, de ce documente au nevoie?

- În centrele cu volum mare de proceduri de Electro­fiziologie, pacienţii sunt trimişi de către cardiologi electrofiziologului, în cazul în care simptomatologia, EKG-ul sau Holterul EKG suge­rează o tulburare de ritm sau de conducere. În cadrul Spitalului European Polisano, pacienţii care prezintă simptome precum palpitaţii, sincopă (pierdere de cunoştinţă), dispnee (pro­bleme cu respiraţia), se pot programa pentru un consult de Electrofiziologie. Este bine ca pacienţii să se prezinte cu EKG-uri din criză (în cazul în care în timpul episoadelor de aritmie / palpitaţii, a fost realizat un EKG), alte docu­mente me­dicale anterioare, analize de sânge recente.

 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica