Frumuseţea se poate învăţa, spun "specialiştii", grija faţă de propria persoană, de trup, suflet şi de personalitate, putând transforma un om aparent banal într-o persoană foarte atrăgătoare. Fără ca măcar aceasta să se încadreze în canoanele de frumuseţe "propovăduite" de societate, vreme şi vremuri.
Frumuseţea nu stă în trăsături
"Frumuseţea unei femei nu stă în trăsăturile feţei ei, frumuseţea fiind reflectată de sufletul ei. Este grija pe care o oferă cu dragoste, este pasiunea pe care o arată. Frumuseţea unei femei creşte odată cu trecerea anilor", spunea cu farmec actriţa Audrey Hepburn, fără să ştie că de fapt, dădea definiţia frumuseţii adevărate şi a punctului din care porneşte, de fapt, eleganţa.
Într-o lume nepăsătoare ca a noastră, bunătatea şi grija faţă de ceilalţi se educă şi se învaţă. Şi aici este, de fapt, acel "je ne sais quoi", ce ţi se oglindeşte în privire, flăcăruia care îţi arde în ochi şi care îi face pe ceilalţi să graviteze în jurul tău, fără ca măcar să ştie de ce o fac.
Frumuseţea e eleganţa expresiei
Curat, îngrijit şi simplu sunt cele trei cuvinte cheie ce stau la baza eleganţei, expresia caldă şi senină de pe chip fiind musai să vină însoţită de postură. Dreaptă ca lumânarea spuneau bunicile noastre şi nu vorbeau prostii, o postură bună riscând, totuşi să fie stricată de nişte pantofi murdari, scâlciaţi sau de hainele necălcate, rupte sau pătate.
Părul are, şi el, importanţa sa, un coc sau o coadă "de cal" asigurându-ţi o apariţie curată, nu de "muma pădurii".
Îmbrăcămintea e şi ea, evident, importantă, o rochie de seară purtată în miez de zi sau tenişii la un spectacol de operă, ruinând orice ţinută.
Frumuseţea stă şi în cuvinte
S-a întâmplat, nu de puţine ori, ca o femeie să fie fascinantă până când deschide gura. Tocmai de aceea, eleganţa presupune un om complet, deci şi vorba are importanţa ei.
* nu există un egal între eleganţă şi vulgaritate, orice înjurătură ieşită din gura unei femei aducându-i câte un uriaş minus.
*atitudinea pozitivă are rolul ei în a crea imaginea perfectă, a fi elegantă nefiind egal cu a fi o gâsculiţă. Vulgaritatea din partea unor neciopliţi trebuie tratată cu capul sus şi cu spatele, în niciun caz cu o înjurătură trimisă printre dinţi indolentului.
* "salut", "vă/te rog" şi "mulţumesc" sunt cuvinte obligatorii
* văităturile în gura mare despre miile de probleme personale nu interesează pe nimeni (în afară de apropiaţi) şi nu fac cinste nimănui
Cu gust, cu un pas mai aproape
Întrucât calitatea este o altă faţetă a rafinamentului, viaţa primeşte parcă mai mult sens când ştii că ai în buzunar o batistă mai fină. Superficial? Nicidecum. Pentru că învăţând să apreciezi fineţea şi calitatea lucrurilor poţi descoperi fineţea şi calitatea lumii din jurul tău.
Mai mult decât atât, experimentarea rafinamentului te va aduce mai aproape (sau chiar în compania) oamenilor pe care îi admiri. Sau îţi poate deschide uşi şi oportunităţi nebănuite.
Poate că preocuparea pentru frumuseţea exterioară ar putea trece drept superficială, însă eleganţa se naşte tocmai din această frumuseţe. Şi din cea a chipului, cât şi din a lumii înconjurătoare ori a artei. Cu alte cuvinte, de vrei să fii frumoasă, înconjoară-te cu lucruri frumoase şi lasă-te inspirată de ele.